Inadmissibility of appeal against final duration-of-process decision lacking statutory recourse

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal cu privire la Dosarul nr. x/86/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 300 de RON cheltuieli judiciare.

Încheierea este definitivă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Noul C. proc. pen. a introdus în legislaţia procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituţie, respectiv "contestaţia privind durata procesului penal" reglementată de dispoziţiile art. 4881 - art. 4886 C. proc. pen.. Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancţionarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunţat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislaţia internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, în speţă dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.

Prioritar analizării temeiniciei contestaţiei formulate, judecătorul trebuie să verifice condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, respectiv existenţa unei calităţi procesuale prevăzute de lege şi a unui termen după care contestaţia poate fi introdusă.

Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) din C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.

Potrivit art. 4881 alin. (3) din C. proc. pen., contestaţia poate fi formulată:

a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;

b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;

c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest şi are ca scop protecţia acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.

Faţă de dispoziţiile legale prezentate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că o condiţie de admisibilitate pentru analizarea unei contestaţii privind durata procesului penal o reprezintă existenţa unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanţă, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.

Analizând Sentinţa nr. 5/07.01.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava cu privire la care s-a formulat prezenta contestaţie la durată proces, Curtea a constatat că acesta avea ca obiect "cerere de recuzare", stadiul procesual fiind revizuire, dosar soluţionat prin Sentinţa penală nr. 5/07.01.2020, prin care, s-a respins, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizând Încheierea nr. 232/30.09.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava.

Aşadar, s-a constatat că A. a formulat contestaţie privind durată proces penal cu privire la Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava la data de 15 decembrie 2020, după pronunţarea Sentinţei nr. 5, pronunţată la data de 07.01.2020.

Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs, dosarul fiind soluţionat la începutul anului 2020, în baza art. 4885 din C. proc. pen., Curtea, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A., cu privire la Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat o nouă cale de atac, intitulată plângere solicitând, în esenţă, să se dispună în consecinţă conform prevederilor legale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26.03.2021, sub nr. x/2021.

Examinând calea de atac formulată, Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin încheierea penală nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal cu privire la Dosarul nr. x/86/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A. şi a obligat contestatorul A. la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Mai mult decât atât, se observă că menţiunea "Definitivă" există, atât în minuta, cât şi în dispozitivul Încheierii nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, dar cu toate acestea, contestatorul A. a înţeles să o atace cu o nouă contestaţie, deşi această cale de atac nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri care este definitivă.

Reţinând culpa sa procesuală şi în ceea ce priveşte declanşarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul petent A. împotriva Încheierii penale nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2021.

GGC - NN