Recusal of foreign criminal sentence execution objection based on unenforceable early transfer scheme reduction

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 2 data de 07 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 8.12.2015 în Dosarul nr. x/2015.

S-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. x/2019 la Judecătoria Iaşi la data de 8.03.2019, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare privind pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 76 din 8.12.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Suceava invocând dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 1243 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 09.05.2019 în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus în baza art. 47 şi 50 C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile art. 36 C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A. în favoarea Tribunalului Iaşi.

Ca urmare a sentinţei de declinare a competenţei de soluţionare, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. x/2019 la data de 20.05.2019.

Prin Sentinţa penală nr. 1579 pronunţată de Tribunalul Iaşi la data de 23.12.2019 în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. aflat în Penitenciarul Iaşi, în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 76 din 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava.

Prin Decizia nr. 21/CJ/2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 20.03.2020 în Dosarul nr. x/2019 în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1579/23.12.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi pe care a desfiinţat-o în integralitate şi a trimis cauza spre rejudecare.

S-a reţinut în motivarea deciziei că prin memoriul depus, contestatorul a invocat dispoziţiile legale privind recunoaşterea hotărârilor făcând referire la necesitatea solicitării unei hotărâri de la Curtea Coroanei Harrow, instanţa de fond urmând a lămuri dacă este competentă să soluţioneze cauza prin raportare la motivele de fapt invocate de contestator şi la înscrisurile depuse de acesta.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. x/2019* la data de 7.04.2020.

Prin Sentinţa penală nr. 448 pronunţată de Tribunalul Iaşi la data de 23.06.2020 în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Iaşi invocată din oficiu şi în baza art. 50 C. proc. pen. s-a trimis cauza la Curtea de Apel Suceava, având ca obiect recunoaştere act judiciar străin şi contestaţie la executare.

Examinând cererea formulată de contestatorul A. pe calea contestaţiei la executare, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76 pronunţată la data de 8.12.2015 de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, s-au dispus următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen.

- organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen.

- 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen.

- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu apl. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, au fost adaptate cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu apl. art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Prin Decizia nr. 293/A pronunţată la data de 1.07.2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca tardiv apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava.

Din conţinutul dosarelor ataşate la dosarul cauzei s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 932 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, la data de 23.06.2017 în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 5.07.2017, s-au dispus următoarele:

În baza disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., cu privire la Sentinţa penală nr. 76 din 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin neapelare, la data de 2 februarie 2016, prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Harrow Crown Court din Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015.

S-a dedus din pedeapsa de executat de 15 ani închisoare şi perioada arestării preventive cuprinsă între 22 august 2014 şi 10 aprilie 2015, astfel cum a rezultat din răspunsul la cererea de asistenţă judiciară internaţională.

S-a constatat că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul A., ce face obiectul cauzei de faţă, se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarelor ataşate la dosarul cauzei, s-a constatat că în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Iaşi, filele x se află notele întocmite de către Penitenciarul Rye Hill din Marea Britanie la data de 14.07.2015 şi respectiv, 22.04.2015 invocate de contestator în susţinerea contestaţiei la executare.

Din conţinutul traducerilor ataşate la Dosar nr. x/2019 al Tribunalului Iaşi a rezultat că înscrisurile reprezintă o evaluare a condamnatului contestator A. şi o notă informativă privind data eliberării, fiind menţionate ca dată a executării sentinţei de condamnare - data de 21.08.2029, data eliberării condiţionate - data de 20.02.2022, precum şi data pentru programul de transferare anticipată (ERS) - data de 27.05.2021.

Pentru clarificarea situaţiei juridice a contestatorului A., Curtea de apel a solicitat, prin intermediul cererii de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, informaţii de la autoritatea judiciară competentă, respectiv The Crow Court of Harrow Marea Britanie.

Prin răspunsul furnizat de autorităţile judiciare din Marea Britanie, ataşat în traducere la dosar, "se opinează că ceea ce pretinde contestatorul este reducerea de 9 luni pentru prizonierii care sunt deportaţi conform Programului de Transferare Anticipată. Programul de Transferare Anticipată permite ca infractorii de naţionalitate străină să fie transferaţi din Regatul Unit cu până la 9 luni înainte de finalul elementului privativ de libertate al pedepsei (supus unui minim de un sfert din pedeapsa lor executată).Infractorul de naţionalitate străină nu continuă să-şi execute sentinţa odată ce se întoarce în ţara de origine dar se supune unui ordin de deportare şi astfel îi este interzis să se întoarcă legal în Regatul Unit pentru tot restul vieţii (dacă nu reuşeşte apelul declarat împotriva ordinului de deportare).

S-a arătat că, întrucât contestatorul a fost transferat pentru a continua să execute perioada de detenţie, nu a beneficiat de Programul de Transferare Anticipată şi de reducere, autorităţile române putând să i-o acorde dacă doresc acest lucru."

Prin relaţiile ce au fost traduse şi ataşate la dosar, autorităţile judiciare străine au arătat că, "condamnatului A. nu i s-a acordat o reducere de 9 luni de către autorităţile britanice şi ulterior nu a fost emisă nicio documentaţie în acest scop. Programul de Transferare Anticipată permite ca infractorii de naţionalitate străină să fie transferaţi din Regatul Unit cu până la 9 luni înainte de sfârşitul pedepsei privative de libertate (cu condiţia unui minim de un sfert din pedeapsa care a fost executată de aceştia). Infractorul de naţionalitate străină nu continuă să îşi execute pedeapsa odată întors în ţara sa de origine, dar se supune unui ordin de deportare şi astfel i se interzice să se întoarcă legal în Regatul Unit pentru tot restul vieţii (dacă nu reuşeşte apelul împotriva ordinului de deportare)."

S-a arătat că "în cazul de faţă contestatorul A. a fost repatriat în România pentru a-şi executa restul perioadei de detenţie, aşadar nu beneficiază de reducerea de 9 luni."

Având în vedere informaţiile transmise de autoritatea judiciară din Marea Britanie, Curtea de apel a constatat că pentru inculpat nu a fost emis un act judiciar prin care să i se fi acordat o reducere de pedeapsă de 9 luni închisoare, astfel cum solicită acesta.

S-a apreciat că acordarea reducerii de 9 luni închisoare de către autorităţile judiciare române, astfel cum se arată în primul răspuns transmis de autoritatea judiciară străină, nu este posibilă, întrucât instanţa nu se poate substitui autorităţilor judiciare din Marea Britanie.

Mai mult de atât, s-a reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată ce reglementează legea care guvernează executarea "(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

(2) Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul emitent.

(3) Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul de executare.

(4) Dispoziţiile art. 139 alin. (2) - (5) se aplică în mod corespunzător."

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, relaţiile transmise de către autoritatea judiciară străină anterior prezentate din care rezultă că pentru contestator nu a fost emisă o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care acestuia i-au fost acordate reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, precum şi faptul că legislaţia naţională nu reglementează un asemenea caz de reducere a pedepsei, Curtea de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nici ale celor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motive faţă de care a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 2 data de 07 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A.

Prin contestaţia formulată de condamnatul A., acesta a solicitat în esenţă recunoaşterea notei informative privind data eliberării - exemplar pentru infractor emisă la data de 22.04.2015 de Penitenciarul Rye Hill, unde se prevede ca dată a eliberării condiţionate data de 20.02.2022 şi a evaluării întocmită la data de 14.07.2015 de Penitenciarul Rye Hill, în care se regăseşte menţiunea "ERS date is 27.05.2021", care conform traducerii reprezintă "data pentru programul de transferare anticipată (ERS) la data de 27.05.2021", cu consecinţa deducerii ca executată a unei perioade de 9 luni închisoare.

În drept, a fost invocat motivul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestaţia formulată de petentul condamnat A., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul A. se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind invocată în esenţă o solicitare de micşorare a cuantumului pedepsei în a cărei executare se află.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit lit. d) a aceluiaşi text de lege, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Din analiza conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator A. şi a lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Examinând actele dosarului, se constată că petentul condamnat solicită, în esenţă, adaptarea pedepsei aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată de către autorităţile altui stat şi recunoscută de instanţa română, prin reducerea din cuantumul acesteia a duratei de 9 luni închisoare.

Urmare demersurilor primelor instanţe, s-a înaintat adresa autorităţilor judiciare din Marea Britanie, ataşată în traducere la dosar curte de apel, "se opinează că ceea ce pretinde contestatorul este reducerea de 9 luni pentru prizonierii care sunt deportaţi conform Programului de Transferare Anticipată. Programul de Transferare Anticipată permite ca infractorii de naţionalitate străină să fie transferaţi din Regatul Unit cu până la 9 luni înainte de finalul elementului privativ de libertate al pedepsei (supus unui minim de un sfert din pedeapsa lor executată). Infractorul de naţionalitate străină nu continuă să-şi execute sentinţa odată ce se întoarce în ţara de origine dar se supune unui ordin de deportare şi astfel îi este interzis să se întoarcă legal în Regatul Unit pentru tot restul vieţii (dacă nu reuşeşte apelul declarat împotriva ordinului de deportare).

S-a arătat că, întrucât contestatorul a fost transferat pentru a continua să execute perioada de detenţie, nu a beneficiat de Programul de Transferare Anticipată şi de reducere, autorităţile române putând să i-o acorde dacă doresc acest lucru."

Din relaţiile transmise, reiese că "nu i s-a acordat o reducere de 9 luni de către autorităţile britanice şi ulterior nu a fost emisă nicio documentaţie în acest scop. Programul de Transferare Anticipată permite ca infractorii de naţionalitate străină să fie transferaţi din Regatul Unit cu până la 9 luni înainte de sfârşitul pedepsei privative de libertate (cu condiţia unui minim de un sfert din pedeapsa care a fost executată de aceştia). Infractorul de naţionalitate străină nu continuă să îşi execute pedeapsa odată întors în ţara sa de origine, dar se supune unui ordin de deportare şi astfel i se interzice să se întoarcă legal în Regatul Unit pentru tot restul vieţii (dacă nu reuşeşte apelul împotriva ordinului de deportare)."

S-a mai arătat că "în cazul de faţă contestatorul A. a fost repatriat în România pentru a-şi executa restul perioadei de detenţie, aşadar nu beneficiază de reducerea de 9 luni."

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Conform dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din aceeaşi lege, din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

Prin raportare la informaţiile transmise de autoritatea judiciară din Marea Britanie şi la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar constată că în mod corect, Curtea de apel a reţinut că nu sunt incidente prevederile legii referitoare la reducerea de pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul A. după transferarea sa într-un penitenciar din România.

Înalta Curte constată că la dosar nu există o hotărâre judecătorească sau un act judiciar care să ateste o reducere de pedeapsă de către statul britanic, astfel cum impune textul de lege sus-menţionat, iar, pe de altă parte, din conţinutul informaţiilor înaintate de autoritatea străină rezultă că reducerea cu cele 9 luni de închisoare - cum solicită contestatorul - nu mai este posibilă, în condiţiile în care a fost repatriat în România pentru a-şi executa restul perioadei de detenţie. Prin urmare, contestatorul ar fi beneficiat de reducerea cu 9 luni de închisoare a pedepsei din cadrul Programului de Transferare Anticipată, în situaţia în care nu era transferat pentru a continua să execute perioada de detenţie într-un penitenciar din România.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 2 din data de 7 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 2 din data de 7 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru contestatorul condamnat, în suma de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2021.

GGC - NN