Fraud by attorney via forged court documents and false litigation status updates: conviction upheld for continued fraud and civil liability.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (8 acte materiale), cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de avocat, pe o durată de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de avocat, care se va executa conform art. 63 alin. (1) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, art. 1357 şi art. 1385 din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL, prin reprezentant legal C. şi a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă, a sumei de 496.555,66 RON.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare în cuantum de 6.000 RON, reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. x/P/2018 din 10.04.2019, înregistrat pe rolul instanţei la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019.

La dosar s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26.06.2019, definitivă prin necontestare, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 din 10.04.2019 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

După redarea pe larg a situaţiei de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, aceeaşi stare de fapt:

Începând cu anul 2013, inculpatul A., în calitate de avocat în cadrul Baroului Timiş, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv de xerocopii false ale unor acte oficiale, ce nu erau certificate pentru conformitate cu originalul (Încheierea nr. 2772/27.06.2014, pronunţată în pretinsul Dosar nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara, adresa de înaintare a minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31.03.2014, Încheierea nr. 3855/03.10.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timişoara, Încheierea nr. 3006/11.07.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş şi ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. x/P/2013) a indus şi menţinut în eroare pe numita C., reprezentanta părţii civile SC B. SRL, într-un număr de opt cauze, litigii cu societăţile D., SC E., SC F. SRL, SC V. SRL, SC G. SRL, SC W. SRL şi cu Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj şi Administraţia Fondului pentru Mediu (având ca obiect recuperarea unor sume de la clienţi rău platnici, recuperarea taxei de poluare/timbru de mediu, procedura insolvenţei etc.), a încasat de la administratorii SC B. SRL diverse sume cu titlu de onorariu, taxe executare silită, taxe judiciare de timbru, taxe de înscriere la masa credală, fără să achite aceste taxe, să promoveze acţiunile/cererile de chemare în judecată/executare silită şi să înscrie societatea în tabelul de creanţe, având drept consecinţă prejudicierea societăţii cu sumele avansate cu titlu de taxe, dar şi cu sumele pe care societatea le avea de încasat de la clienţii ce trebuiau acţionaţi în judecată şi care nu au mai putut fi recuperate.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

În drept, s-a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul A. care, începând cu anul 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Timiş, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv de xerocopii false ale unor acte oficiale, ce nu erau certificate pentru conformitate cu originalul, a indus şi menţinut în eroare pe C., reprezentanta părţii civile SC B. SRL, într-un număr de opt cauze, a încasat de la administratorii SC B. SRL diverse sume cu titlu de onorariu, taxe executare silită, taxe judiciare de timbru, taxe de înscriere la masa credală, fără să achite aceste taxe, să promoveze acţiunile/cererile de chemare în judecată/executare silită şi să înscrie societatea în tabelul de creanţe, având drept consecinţă prejudicierea societăţii cu sumele avansate cu titlu de taxe, dar şi cu sumele pe care societatea le avea de încasat de la clienţii ce trebuiau acţionaţi în judecată şi care nu au mai putut fi recuperate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faptele fiind dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunile de inducere şi menţinere în eroare săvârşite de către avocatul A. faţă de reprezentanta legală a părţii civile SC B. SRL, numita C., acţiuni din cadrul litigiilor pe care partea civilă le-a avut cu diverse societăţi.

Urmarea generată de acţiunile inculpatului a constat în producerea unei pagube în patrimoniul părţii civile SC B. SRL, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a urmărit ca prin activitatea de inducere în eroare a reprezentantei legale a părţii civile SC B. SRL, respectiv a numitei C., să obţină pentru sine un folos patrimonial injust şi să-i cauzeze acesteia o pagubă.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, este tipică, antijuridică şi imputabilă, constituind infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a fost săvârşită de inculpatul A..

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia şi, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi proporţionalizarea acesteia, a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ca o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure îndreptarea şi corijarea acestuia, pentru a fi îndeplinit şi scopul de prevenţie pe viitor privind săvârşirea acestui gen de fapte penale, având în vedere că fapta denotă un pericol social destul de ridicat, în condiţiile în care inculpatul a menţinut persoana vătămată în eroare o perioadă îndelungată.

În consecinţă, având în vedere şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din din C. pen., împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, descrise mai sus, starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită, respectiv siguranţa patrimoniului, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit de inculpat, persoana inculpatului (care, are potrivit fişei de cazier judiciar, a mai comis fapte de acelaşi gen), conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii (acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, nici măcar atunci când a fost citat cu mandat de aducere), dar şi nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, respectiv împrejurarea că inculpatul este tânăr, are studii superioare, instanţa de fond, sub aspectul proporţionalizării pedepsei, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatului, instanţa de fond a dispus şi aplicarea pedepsei complementarea a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii public, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit această faptă în calitatea sa de avocat, instanţa a dispus şi interzicerea exercitării profesiei de avocat pe o perioadă de 3 ani, precum şi aplicarea pedepsei accesorii cu acelaşi conţinut.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că la data de 23.05.2019 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată SC B. SRL, prin reprezentant legal C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 496.555,66 RON, în faza de urmărire penală, pe care a menţinut-o şi în faza de cercetare judecătorească.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ., care instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat şi presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. Instanţa de fond a constatat că aceste condiţii sunt întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleaşi considerente ca şi acelea ce au stat la baza soluţiei din latura penală a cauzei.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, instanţa de fond a apreciat că, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, se impune obligarea inculpatului atât la plata sumelor pe care partea civilă i le-a încredinţat în scopul derulării proceselor civile, cât şi a sumelor pe care partea civilă nu le-a recuperat din cauza culpei inculpatului, întrucât prin nepromovarea acţiunilor şi neplata taxelor de timbru, partea civilă nu mai poate recupera sumele de la debitori în mod direct, împlinindu-se termenul de prescripţie.

Împotriva Sentinţei penale nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A..

Prin motivele formulate, apelantul inculpat A. a solicitat desfiinţarea în tot a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Timişoara în vederea rejudecării cauzei.

Apelantul inculpat a susţinut că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara înainte de a avea posibilitatea întocmirii şi depunerii probatoriului necesar dovedirii nevinovăţiei sale, fiind citat iniţial la adrese la care nu mai domicilia din anul 2006, aspecte pe care le-a detaliat în cadrul solicitărilor scrise adresate atât organelor de cercetare penală, cât şi instanţei, în faza de judecată.

A mai arătat inculpatul că se află într-o poziţie total defavorizată, întrucât îi este extrem de dificil să obţină actele şi orice date necesare întocmirii probatoriului relevant, acestea necesitând foarte mult timp, având în vedere că cele mai multe înscrisuri nu s-au aflat niciodată în posesia sa şi este necesar să identifice şi să obţină duplicate de la instanţe din alte judeţe, împrejurare de care reprezentantul părţii civile, C., se foloseşte cu rea-intenţie. A susţinut inculpatul şi că C. a indicat autorităţilor, cu rea-intenţie, o adresă invalidă a domiciliului lui, care nu s-a regăsit vreodată în convenţiile întocmite între ei, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a afla în timp util de plângerea penală, precum şi de şansa de a-şi pregăti apărarea.

În cuprinsul motivelor de apel, apelantul inculpat a apreciat că este necesar să fie efectuată o expertiză contabilă, să fie audiaţi mai mulţi martori şi să fie verificate de către un expert tehnic aparatele de telefonie mobilă, respectiv corespondenţa electronică aflată pe acestea, urmată de validarea sau invalidarea lor, deoarece o mare parte din cele scrise de el au fost scoase din context, conferindu-li-se o interpretare anume care să servească scopului plângerii, în timp ce multe îi sunt total străine, nefiind vreodată trimise de el, fiind măsluite, probabil prin mijloace tehnice moderne.

Apelantul inculpat a precizat că, deoarece nu dispune încă de actele care ar trebui anexate cererii de apel, va completa motivele de apel şi le va depune la dosarul cauzei, în prima parte a lunii februarie 2020.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel, apelantul inculpat nu a depus o completare a motivelor de apel.

Analizând sentinţa apelată atât prin prisma motivelor formulate de apelantul inculpat, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de apel, apelantul inculpat A. a solicitat desfiinţarea în tot a hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Timişoara în vederea rejudecării cauzei.

Apelantul inculpat a susţinut că a fost trimis în judecată înainte de a avea posibilitatea să întocmească şi să depună probatoriul necesar pentru a-şi dovedi nevinovăţia, fiind citat iniţial la adrese la care nu mai domicilia din anul 2006, aspecte pe care le-a detaliat în cadrul solicitărilor scrise adresate atât organelor de cercetare penală, cât şi instanţei, în faza de judecată.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cursul urmăririi penale, prin mail-ul transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 19 februarie 2019, A. a solicitat să i se acorde un alt termen, începând cu data de 25 februarie, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale Acesta a anexat o copie a cărţii de identitate, pentru a putea fi citat la adresa de domiciliu din Timişoara, judeţul Timiş. În cuprinsul aceluiaşi mesaj electronic, inculpatul a indicat o adresă de e-mail şi a menţionat că este suficient ca noul termen stabilit să îi fie comunicat la adresa menţionată.

Inculpatul A. s-a prezentat, în cursul urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data 12 martie 2019, când i s-a adus la cunoştinţă că a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (8 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fiind aduse la cunoştinţă, totodată, drepturile procesuale prevăzute de art. 10 şi art. 83 din C. proc. pen. (procesul-verbal din data de 12 martie 2019). La aceeaşi dată, fiind audiat (declaraţie inculpat din 12 martie 2019), inculpatul a arătat că este de acord să dea o declaraţie în cauză, însă doreşte un termen pentru a-şi pregăti apărarea şi a luat cunoştinţă de noul termen fixat pentru audierea sa în calitate de inculpat, pentru data de 18 martie 2019.

La data de 18 martie 2019, inculpatul A. a transmis, pe adresa de mail a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, fiind anexat şi un memoriu în susţinerea acestei cereri.

Ulterior, inculpatul A. nu s-a mai prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu toate că a fost citat, inclusiv la adresa indicată de acesta (din Timişoara, judeţul Timiş) pentru data de 26 februarie 2019, 01 martie 2019 (fiind emise şi mandate de aducere pentru aceste termene), 12 martie 2019 şi 08 aprilie 2019.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a transmis mai multe cereri pe adresa de e-mail a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Astfel, la data de 29 martie 2019, inculpatul A. a transmis o cerere de amânare în vederea administrării probatoriului necesar lămuririi situaţiei reale de fapt şi de drept. Ulterior, la data de 04 aprilie 2019, inculpatul a transmis o nouă cerere de amânare (prin e-mail) în vederea pregătirii probelor, susţinând că începând cu data de 08 aprilie 2019 va avea întregul material probator.

La data de 08 aprilie 2019, inculpatul a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin e-mail, o cerere prin care a solicitat un nou termen, pentru a depune toate probele, având în vedere şi complexitatea situaţiei de fapt şi de drept.

Aceeaşi atitudine procesuală a avut-o inculpatul şi în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, acesta nu s-a prezentat la vreun termen în faţa instanţei de fond, cu toate că a fost citat la adresa indicată în cursul urmăririi penale, din Timişoara, judeţul Timiş (pentru termenul din 25 septembrie 2019 - dosar fond, pentru termenul din 23 octombrie 2019 - dosar fond, pentru termenul din 20 noiembrie 2019 - dosar fond şi pentru termenul din 18 decembrie 2019 - dosar fond). Pentru termenele din data de 23 octombrie 2019 şi 18 decembrie 2019 au fost emise şi mandate de aducere.

Şi în faţa instanţei de fond, inculpatul a transmis mai multe cereri la dosar, prin intermediul poştei electronice.

Astfel, pentru termenul din data de 23 octombrie 2019, prin cererea adresată instanţei de fond, prin e-mail, inculpatul A. a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective şi pentru a avea posibilitatea să-şi pregătească probele care îi dovedesc nevinovăţia, cererea fiind încuviinţată de instanţă. La data de 18 decembrie 2019, prin cererea din aceeaşi dată, transmisă prin e-mail, inculpatul a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective şi în vederea prezentării tuturor probelor necesare în vederea dovedirii nevinovăţiei sale.

Deopotrivă, şi în faţa instanţei de apel, inculpatul A. a avut acelaşi comportament procesual. Astfel, acesta nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătoreşti în apel, însă a depus, pentru fiecare termen, câte o cerere.

Pentru termenul din data de 23 iunie 2020, apelantul inculpat a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de amânare, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale, anexând şi o copie a unui certificat medical (cerere amânare şi copie certificat medical - dosar apel), cerere care a fost încuviinţată de instanţa de apel.

La următorul termen, din data de 01 septembrie 2020, apelantul inculpat A. a transmis un memoriu intitulat note de şedinţă, în cuprinsul căruia a formulat o cerere de probe şi o cerere de amânare a judecării în vederea completării probatoriului.

La acel termen, instanţa a acordat posibilitatea intimatei părţi civile şi reprezentantului Ministerului Public să formuleze concluzii cu privire la cererea de probe formulată de apelantul inculpat şi a încuviinţat cererea de amânare a cauzei formulată de apelant, pentru a-i acorda posibilitatea să se prezinte personal în faţa instanţei de apel şi să completeze probatoriul cu înscrisurile pe care le apreciază utile soluţionării cauzei. Instanţa a prorogat pentru următorul termen de judecată pronunţarea asupra cererilor de probe formulate de apelant.

Apelantul inculpat nu s-a prezentat nici la termenul din data de 13 octombrie 2020, acesta transmiţând la dosar, prin e-mail, un memoriu intitulat "note şi cerere de probaţiune", fiind ataşat acestui memoriu un set de înscrisuri. În cuprinsul memoriului, apelantul inculpat a formulat concluzii cu privire la probele solicitate şi referitor la faptul că a fost citat în mod eronat în cursul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la adresa din Bd. x, Timişoara, cu toate că a arătat că nu mai locuia la acea adresă din anul 2006.

În ceea ce priveşte durata desfăşurării cercetării judecătoreşti din apel, Înalta Curte constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei de apel la data de 21 februarie 2020, primul termen fiind stabilit în cauză la 31 martie 2020.

Prin rezoluţia din data de 24 martie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Decretul nr. 195 din 16.03.2020 al Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020, Ordinul nr. 92/16.03.2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [art. 2 alin. (2)] şi Hotărârea nr. 257 din 17 martie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători [art. 4 alin. (1)], s-a dispus suspendarea dosarului penal nr. x/2019, cu termen la data de 31 martie 2020, pe durata stării de urgenţă instituite prin Decretul Preşedintelui nr. 195/2020.

Ulterior, prin rezoluţia din data de 18 mai 2020, în baza art. 63 alin. (11) din Decretul Preşedintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020, s-a stabilit termen la data de 23 iunie 2020.

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că inculpatul a avut cunoştinţă de cercetările efectuate în cauză, fiind citat la adresa indicată chiar de el, încă din cursul urmăririi penale (din Timişoara, judeţul Timiş). O dovadă în plus că inculpatul avea cunoştinţă de cercetările efectuate în cauză, este reprezentată şi de numeroasele cereri transmise la dosar de către acesta, atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (fond şi apel).

Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că nu sunt incidente dispoziţiile de art. 421 alin. (2) lit. b) teza I din C. proc. pen., astfel încât nu se impune desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate (inculpatul) sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.

Referitor la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public la momentul dezbaterilor, în sensul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu este motivată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este nemotivată, ci este motivată insuficient.

Astfel, în considerentele hotărârii atacate se regăsesc elementele esenţiale prevăzute de art. 403 din C. proc. pen., prima instanţă efectuând o expunere a motivelor care au stat la baza soluţiei dispuse. După redarea pe larg, în partea introductivă a considerentelor, a situaţiei de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a descris, pe scurt, fapta ce face obiectul trimiterii în judecată şi a analizat elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (8 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., însă nu a efectuat o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale.

În situaţia motivării insuficiente a unei hotărâri nu se impune anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă instanţa de control judiciar poate să remedieze această deficienţă.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Luka împotriva României (Cererea nr. 34197/02) s-au reţinut următoarele "Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, conform căreia o instanţă superioară poate, în anumite cazuri, să remedieze deficienţele procedurii în primă instanţă [Kyprianou împotriva Ciprului (GC), nr. 73797/01, pct. 134, CEDO 2005-XII] şi adaugă că este uşor de conceput ca o astfel de instanţă să înlocuiască decizia viciată cu propria decizie, cu condiţia ca aceasta să respecte garanţiile de la art. 6 [a se vedea mutatis mutandis, Lorsé împotriva Ţărilor de Jos (dec.), nr. 44484/98, 27 ianuarie 2004, şi K.C.M. împotriva Ţărilor de Jos, nr. 21034/92, Decizia Comisiei din 9 ianuarie 1995]. Cu titlu de jurisprudenţă în acest sens sunt şi următoarele cauze: De Cubber împotriva Belgiei, § 33, Findlay împotriva Regatului Unit, sentinţa din 25 februarie 1997, § 79, Kyprianou împotriva Ciprului, § 134.

În acest context, având în vedere că apelul este o cale ordinară de atac ca devoluează cauza, atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi la chestiuni de drept, Înalta Curte constată că insuficienta motivare a hotărârii pronunţată de prima instanţă poate fi remediată în această procedură, drepturile şi garanţiile procesuale de care beneficiază apelantul inculpat fiind asigurate şi valorificate prin parcurgerea efectivă a celui de-al doilea grad de jurisdicţie.

Relativ la cele ce precedă, din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Infracţiunea de înşelăciune a fost comisă de inculpatul A. în mod continuat, fiind formată din 8 (opt) acţiuni, toate însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după cum urmează:

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu D., Înalta Curte reţine că partea civilă avea de recuperat de la D. suma de 95.797,01 RON. În acest sens, inculpatul A. a introdus la Judecătoria Timişoara o cerere de chemare în judecată, care a fost înregistrată sub nr. x/2014. Prin adresa din data de 14.02.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanţa i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 3010,94 RON. Această sumă nu a fost plătită, astfel încât, prin Încheierea civilă nr. 3155/06.03.2014, instanţa a anulat acţiunea formulată de către SC B. SRL.

În declaraţia din data de 12.11.2018, C., reprezentantul părţii civile, a susţinut că inculpatul A. i-a solicitat în trei situaţii câte 9000 de RON, motivând că aceasta este suma pe care trebuie să o plătească ca taxă de timbru. Aceasta a arătat că i-a plătit inculpatului 9000 RON, în anul 2013, 9000 RON în luna martie 2015 şi 9000 RON în luna mai 2015.

Pentru a o convinge pe C. că acţiunea a fost admisă, inculpatul A. i-a înmânat următoarele înscrisuri false: înscrisul intitulat "Copia minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31 martie 2014" din Dosarul nr. x/325/2013, din conţinutul căruia rezultă că acţiunea a fost admisă (în urma verificărilor efectuate în baza de date Ecris a instanţelor de judecată s-a constatat că Dosarul nr. x/325/2013 nu figurează ca fiind înregistrat pe rolul instanţei); Încheierea nr. 2772/27.06.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara (cu referire la acest înscris, s-a constatat că prin adresa nr. x/03.07.2018, Judecătoria Timişoara a comunicat că dosarul numărul x/325/2014 nu figurează ca fiind înregistrat pe rolul instanţei). Inculpatul A. a mai pus la dispoziţia lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conţinea date de pe portalul instanţelor de judecată (Judecătoria Timişoara), din cuprinsul căruia rezulta că pe rolul Judecătoriei Timişoara este înregistrat Dosarul nr. x/2014, ce avea ca părţi cele două societăţi, iar ca obiect contestaţie la executare. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, neexistând un asemenea dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Pentru a o menţine în eroare cu privire la activităţile sale legate de recuperarea sumelor, printr-un mesaj datat 25.03.2014, inculpatul A. a încunoştinţat-o pe C. că "s-a rămas în pronunţare în cauza cu SCT, pe 31 se pronunţă şi apoi voi cere copia minutei deciziei ca să putem merge la executor. M-am lămurit azi şi cu taxa de la Bucureşti, cei de la Trezorerie vor o dovadă că s-a plătit o nouă taxă în dosarul de la Timişoara, ca să se asigure că nu e fentă şi că nu recuperăm una şi aceeaşi taxă. Probabil au făcut unii şmecherii din astea. Mâine scot extras de la grefier şi le trimit (...). Mă interesez şi de V. şi vă anunţ (...).".

În ceea ce priveşte litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC E., Înalta Curte reţine că partea civilă avea de recuperat de la SC E. (societate ce se afla în procedura insolvenţei) suma de 72.912 RON. În aceste condiţii, C. i-a solicitat lui A. să înscrie SC B. SRL în tabelul de creanţe, achitându-i pentru această operaţiune suma de 7.000 de RON, bani ce au fost solicitaţi de către cel din urmă cu titlu de taxă înscriere la masa credală.

C. a arătat că i-a achitat suma de 7.000 cu titlu de taxă pentru înscriere la masa credală, însă nu poate preciza care sunt actele care fac dovada acestei plăţi, întrucât i-a plătit inculpatului A. mai multe sume.

Cu adresa nr. x/2014, din data de 14.11.2018, administratorul judiciar al SC E., H. SRL, a comunicat că SC B. SRL nu este creditor înscris la masa credală/tabelul de creanţe al SC E. SA.

Referitor la litigiul cu SC E., inculpatul A. a pus la dispoziţia lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conţinea date de pe portalul instanţelor de judecată (Tribunalul Timiş), din cuprinsul căruia rezulta că SC B. SRL avea calitatea de creditor în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, prin adăugarea pe lista creditorilor a SC B. SRL, în realitate societatea nefigurând pe această listă.

Înalta Curte constată că, pentru a o menţine în eroare cu privire la activităţile sale legate de recuperarea sumelor, inculpatul A. i-a transmis lui C., printr-un mesaj datat 02.03.2015, "(...) cu E. şi cu finanţele în aşa fel încât să nu mai avem nici un fel de surprize la jumătatea lunii, ştiu că este un efort mare, însă vă rog mult dacă e posibil să îmi puneţi la dispoziţie 9000 de RON pentru două săptămâni. Trebuie să ne revanşăm şi să ne luăm nişte măsuri asigurătorii care vor profita foarte curând (...) banii ăştia (...) îi primiţi oricum înapoi luna asta deoarece voi tăia factura pentru cheltuieli de judecată ca să-i luăm de la adversari (...)", creându-i astfel convingerea că sumele vor fi recuperate în scurt timp. Printr-un alt mesaj, datat 07.01.2016, inculpatul A. a încunoştinţat-o pe C. că " (...) cei de la E. au depus o contestaţie la procesul-verbal de distribuire a sumelor şi mâine e şedinţă în Camera 15, apoi putem trece la executare şi cu ei (...)".

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC F. SRL, instanţa reţine că partea civilă avea de recuperat de la SC F. SRL suma de 22.038 RON. În aceste condiţii, inculpatul A. s-a angajat să întreprindă demersurile necesare pentru punerea în executare a ordonanţei nr. 168/17.01.2012 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/2011 şi, în acest sens, i-a solicitat lui C. să-i înmâneze bani pentru plata diverselor taxe. Prin Ordonanţa nr. 168/17.01.2012 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/2011, instanţa de judecată a admis cererea formulată de creditoarea SC B. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC F. SRL şi a somat debitorul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a ordonanţei, să plătească creditoarei suma totală de 24.355 RON, din care suma de 22.038 RON reprezintă contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate, iar suma de 2.317 RON reprezintă dobânzi calculate pentru întârzierea la plata debitului.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în data de 12.11.2018, C. a precizat că nu mai reţine care este suma pe care avocatul A. i-a solicitat-o.

Dorind să o convingă pe C. că a întreprins demersuri pentru recuperarea sumei de bani, inculpatul A. i-a înmânat acesteia, cu prilejul întâlnirii din cursul anului 2017 de la localul SC I., situat pe şoseaua de centură a municipiului Lugoj, mai multe documente false.

Unul dintre documente este reprezentat de Încheierea nr. 3855/03.10.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timişoara, secţia Comercială, din care rezulta că instanţa de judecată a admis cererea pentru punerea în executarea şi a acestui titlu executoriu. În urma verificărilor efectuate (adresa nr. x/03.07.2018 a Judecătoriei Timişoara) s-a constatat că încheierea respectivă a fost plăsmuită în întregime, dosarul indicat în antetul actului având ca obiect "liberare condiţionată".

C. i-a achitat inculpatului A. şi suma de 5800 RON, având în vedere menţiunea din dispozitivul pretinsei încheieri: "(...) Admite cererea (...) sub condiţia achitării (...) unei diferenţe la taxa judiciară de timbru în valoare de 5800 RON (...)".

Un alt document este reprezentat de Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. x/P/2013. Referitor la această ordonanţă, instanţa are în vedere că din adresa nr. x/2018, din data de 14.11.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara rezultă că Dosarul nr. x/2013 priveşte pe A.N., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 din C. pen. şi a fost soluţionat de către magistratul procuror J. prin Ordonanţa nr. x/P/2013 la data de 13.11.2013.

În ceea ce priveşte litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC V. SRL, instanţa reţine că partea civilă avea de recuperat de la SC V. SRL suma de 11.016,65 RON. În acest sens, inculpatul A. a introdus la Judecătoria Lugoj o cerere de chemare în judecată, care a fost înregistrată sub nr. x/2014. Prin adresa din data de 14.02.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanţa i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 656 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 1775/23.09.2014, instanţa a anulat acţiunea formulată de către SC B. SRL.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 15 mai 2018, C., reprezentantul părţii civile, a arătat că inculpatul A. i-a solicitat în două situaţii câte 1.500 de RON, pentru a plăti taxa de timbru. Aceasta a arătat că i-a dat inculpatului aceşti bani, însă nu poate indica când anume şi nu poate face o legătură între plata sumei şi înscrisurile pe care le deţine cu privire la sumele achitate lui A..

Dorind să-i întărească convingerea lui C. că acţiunea a fost admisă, inculpatul A. i-a înmânat acesteia un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conţinea date de pe portalul instanţelor de judecată (Judecătoria Lugoj), din cuprinsul căruia rezulta că acţiunea a fost admisă. În urma verificărilor a rezultat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, acţiunea fiind anulată pentru neplata taxei de timbru.

Şi cu privire la acest litigiu, inculpatul A. i-a transmis lui C. mesaje din conţinutul cărora rezulta că întreprinde demersuri pentru recuperarea sumelor, lăsând să se înţeleagă că banii vor fi recuperaţi în scurt timp - mesajul din 16.12.2014: "sărut mâna, credeţi-mă că bat zilnic pe la uşi la grefieri, e nebunie înainte de sărbători. V. se va comunica şi la dvs., ne anunţăm şi reciproc. Sper ca pe 22 şi 23 să reuşim să rezolvăm o parte (...)" mesajul din data 11.11.2014: "la Reşiţa avem termen pe 28, pe penal, va trebui să mă prezint. Cu V. pe 26, la dvs. la Lugoj (...)".

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC G. SRL, instanţa reţine că partea civilă avea de recuperat de la SC G. SRL suma de 15.000 RON. În acest sens, reprezentanta legală a societăţii, C., i-a solicitat inculpatului A. să cheme în judecată societatea pentru recuperarea datoriei.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data 28 iunie 2018, C. a susţinut că inculpatul i-a solicitat suma de 10.000 RON, din care suma de 6.000 RON reprezenta taxa de timbru, iar suma de 4.000 RON onorariu avocat. Ulterior, fiind audiată în data de 12 noiembrie 2018, C. a declarat că suma de 6.000 de RON, plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru, este posibil să fi fost achitată în cursul lunii martie 2015 la data de 03.03.2015, iar onorariul de 4.000 de RON să fi fost achitat în cursul lunii februarie 2015, aşa cum rezultă din actele aferente anului 2015.

Dorind să-i întărească convingerea că a introdus cererea de chemare în judecată, inculpatul A. i-a înmânat lui C., un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conţinea date de pe portalul instanţelor de judecată (Tribunalul Ilfov, Dosarul nr. x/2014). În urma verificărilor a rezultat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, dosarul indicat în antetul actului având ca obiect "drepturi băneşti", iar ca părţi K. (reclamant) şi M.A.I. şi I.P. Ilfov (pârâţi).

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj şi Administraţia Fondului pentru Mediu, instanţa reţine că acesta a avut ca obiect recuperarea de către partea civilă a sumei de 7.301 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România. Prin adresa din data de 08.05.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanţa i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 300 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 3006/11.07.2014, instanţa a anulat acţiunea formulată de către SC B. SRL.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 12 noiembrie 2018, C. a arătat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 3.500 de RON, pentru a plăti taxa de timbru. Aceasta i-a înmânat suma menţionată, însă nu a putut indica când anume şi nu a putut face o legătură între plata sumei şi înscrisurile pe care le deţine cu privire la sumele achitate inculpatului A..

Dorind să-i întărească convingerea că a reprezentat societatea în faţa instanţei şi că cererea a fost soluţionată, inculpatul A. i-a înmânat lui C. Încheierea nr. 3006/11.07.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş. În ceea ce priveşte acest înscris, s-a solicitat Tribunalului Timiş Dosarul nr. x/2014, în care se află Încheierea nr. 3006/11.07.2014, iar din examinarea celor două încheieri (cea pusă la dispoziţia lui C. de către inculpat şi cea aflată la dosarul instanţei) s-a constatat că prima este plăsmuită.

Referitor la celălalt litigiu pe care SC B. SRL l-a avut cu Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj şi Administraţia Fondului pentru Mediu, Înalta Curte reţine că acesta a avut ca obiect recuperarea de către societate a sumei de 7.301 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România. Prin adresa din data de 08.07.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanţa i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 300 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 3069/20.08.2014, instanţa a anulat acţiunea formulată de către SC B. SRL.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 12 noiembrie 2018, C. a arătat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 2.500 de RON, ca să plătească taxa de timbru. Această a precizat că i-a înmânat inculpatului suma menţionată, însă nu poate indica când anume şi nu a putut face o legătură între plata sumei şi înscrisurile pe care le deţine cu privire la sumele achitate inculpatului.

Dorind să-i întărească convingerea că a reprezentat societatea în faţa instanţei de judecată şi că dosarul a fost soluţionat, inculpatul A. i-a înmânat lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conţinea date de pe portalul instanţelor de judecată (Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş), din conţinutul căruia rezulta că a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, neexistând un asemenea dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş.

În ceea ce priveşte litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC W. SRL, instanţa reţine că partea civilă avea de recuperat de la SC W. SRL suma de 46.381,44 RON, astfel încât s-a adresat cu o cerere de executare silită către SC X., însă, prin procesul-verbal nr. x/2008, din data de 14.04.2009, societatea a fost îndrumată să se înscrie la masa creditorilor, având în vedere că împotriva societăţii debitoare s-a declanşat procedura prevăzută de Legea nr. 86/2006.

Prin Sentinţa civilă nr. 1009/2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2012, a fost închisă procedura insolvenţei faţă de societatea debitoare, soluţia fiind comunicată către SC B. SRL, la sediul acesteia.

Având în vedere, pe de o parte, că unii dintre creditorii SC W. SRL au formulat o plângere penală la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva lui N., O., sesizând săvârşirea unor infracţiuni în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 86/2006 în legătură cu societatea debitoare, iar pe de altă parte, că prin adresa nr. x/2014, din data de 07.12.2015, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a solicitat SC B. SRL, având în vedere calitatea acesteia de creditor al SC W. SRL, să comunice pretenţiile civile faţă de societatea debitoare, C. l-a mandatat pe A. să o reprezinte în procesul penal, în sensul formulării unei cereri de constituire parte civilă în dosarul penal.

C. i-a virat inculpatului mai multe sume, reprezentând onorariul, întrucât avea convingerea că acesta îşi îndeplineşte obligaţiile asumate. Astfel, pentru fiecare deplasare pe care A. a susţinut că efectuat-o în cauza respectivă, C. i-a dat câte 300 de RON, în total plătind suma de 2.500 RON, precum şi echivalentul sumei de 450 euro, reprezentând costul deplasării cu avionul. C. a declarat că sumele au fost înmânate cash, astfel încât nu poate face dovada plăţii acestora.

În mesajul transmis la data 23.03.2016, inculpatul A., a precizat că "(...) Trei zile pierdute, motorina şi două nopţi de mâncare şi cazare, ar depăşi costurile zborului dus-întors, avionul este 243 de euro (...)".

Dorind să-i întărească convingerea că a întreprins mai multe demersuri juridice în cauză, în cadrul schimburilor de mesaje avute cu C., inculpatul A. o asigura că urmează să încaseze banii de la societatea debitoare, iar la termenul indicat, invoca un pretext pentru care banii nu au fost viraţi şi-i comunica un alt termen de virare a sumei.

După ce Dosarul nr. x/2014 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a fost înaintat în instanţă, C. a primit citaţii de la Curtea de Apel Bucureşti, pe care le-a înmânat inculpatului. În cadrul discuţiilor pe care le avea cu A. de fiecare dată când îi înmâna citaţia, acesta o asigura că a întreprins toate demersurile necesare şi că SC B. SRL avea calitatea de parte civilă în cauză. C. a aflat că SC B. SRL nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal după expirarea termenului până la care societatea se putea constitui parte civilă. În acest sens, este avută în vedere adresa nr. x/2016, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 04.12.2018, prin care Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că SC B. SRL are calitatea de persoană vătămată şi este reprezentată de un apărător desemnat din oficiu.

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi martorii P., Q. şi R., care aveau cunoştinţă de raporturile dintre C., reprezentantă a părţii civile SC B. SRL şi inculpatul A.. Aceştia au aflat de la C. sau au perceput personal faptul că inculpatul A. a încasat bani şi a asigurat-o pe reprezentanta SC B. SRL că societatea va recupera sumele care i se datorau.

Astfel, fiind audiată în cursul urmăririi penale la data de 25 octombrie 2018, martora P. a declarat că au existat mai multe situaţii în care i-a înmânat lui A., din partea numitei C., mai multe documente în legătură cu procesele în care inculpatul susţinea că reprezintă SC B. SRL. În două situaţii, C. i-a înmânat şi nişte bani pentru a-i da inculpatului, însă nu a putut preciza cuantumul acestora şi nici ce anume reprezentau, respectiv plata onorariului sau taxa de timbru judiciar. A arătat martora că, în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu A. pentru predarea documentelor sau a sumelor menţionate, din partea lui C., l-a întrebat care este stadiul în diverse procese, iar inculpatul a asigurat-o că totul decurge foarte bine şi că C. îşi va încasa banii.

În cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale la data de 25 octombrie 2018, martorul Q. a relatat, referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu D., că a mers împreună cu părinţii săi să se întâlnească cu inculpatul la un local situat pe şoseaua de centură a municipiului Lugoj. În cadrul discuţiilor, A. i-a transmis mamei sale că are nevoie urgentă de suma de 9.000 de RON pentru a plăti taxa de timbru. De la acest local, Q. a plecat cu tatăl său într-o direcţie, iar mama sa şi inculpatul s-au deplasat la sediul băncii S. pentru a-i înmâna lui A. suma de 9.000 de RON. Seara, mama sa i-a relatat că i-a înmânat lui A. suma de 9.000 de RON şi că a încheiat un înscris de mână doveditor. A mai susţinut martorul, tot cu referire la acest litigiu (fără a putea indica perioada), că în cadrul unei întâlnirii la care au participat el şi părinţii săi în apropierea T. din municipiul Lugoj, inculpatul A. a mai solicitat suma de 9.000 de RON. Martorul a precizat că, atunci când făcea plăţile, mama sa le comunica lui şi tatălui său că a plătit inculpatului anumite sume şi, în majoritatea cazurilor, mama sa i-a spus că reprezintă taxe de timbru, taxe judiciare.

Tot în cursul urmăririi penale a fost audiată şi martora R. (sora lui C.). În cuprinsul declaraţiei din data de 30 octombrie 2018, martora a arătat că ştie de la sora sa că avocatul A. i-a solicitat în repetate rânduri diverse sume, motivând că reprezintă taxe judiciare în procesele în care era implicată SC B. SRL. Sora sa era intrigată de faptul că, deşi plătise diverse sume avocatului A., iar acesta a asigurat-o, în repetate rânduri, că la anumite date urmează să intre în contul SC B. SRL sumele pe care societatea le avea de primit, în realitate în contul societăţii nu a intrat nici o sumă. În aceste împrejurări, sora sa i-a solicitat să se întâlnească cu A. şi să îi înmâneze suma de 700 de RON, întrucât acesta susţinea că a plătit acea sumă cu titlu de taxe judiciare. A arătat martora că s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a înmânat acestuia suma de 700 de RON.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante şi următoarele mesaje pe care inculpatul A., posesorul numărului de telefon x, le-a transmis lui C., respectiv: mesaj datat 02.06.2015: "Sărut mâna, astăzi sau mâine trebuie să vă apară sumele în cont. Când intră vă rog anunţaţi-mă şi pe mine (...). Tocmai am primit confirmarea. Weekend liniştit, aştept să îmi confirmaţi şi dvs. marţi ca să mă îmbăt seara" mesaj datat 02.11.2015: "M-am interesat azi, mi s-a spus exact care e procedura, viramentul e verificat şi validat de trei ori până să apară la dvs. în cont (...)" mesaj datat 09.11.2015: "(...) Eu am câştigat procesele, cred că am adus destule dovezi, restul deja depinde de alţi factori şi chiar şi acolo am intervenit cât a fost omeneşte posibil (...)" mesaj datat 11.02.2016: "(...) am stat pe capul executorului ca să îmi spună exact când văd banii şi viramentul final din trezorerie către dvs. se va face miercuri 17 februarie (...)" mesaj datat 21.04.2017: "(...) 113.000 euro pe 4 mai 2017. Capăt de linie".

Înalta Curte reţine că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune constă în acţiunea de a prezenta în mod nereal o anume situaţie, respectiv acţiunea prin care făptuitorul înfăţişează, arată, descrie, aduce la cunoştinţa altei persoane o anumită situaţie de fapt căreia îi atribuie o altă aparenţă decât cea reală.

În cauză, elementul material al al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., constă în acţiunile de inducere în eroare, săvârşite de inculpatul A., în calitate de avocat, a reprezentantului părţii civile SC B. SRL, C., cu privire la litigiile pe care partea civilă le-a avut cu D., SC E., SC F. SRL, SC V. SRL, SC G. SRL, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj şi Administraţia Fondului pentru Mediu SC W. SRL.

Prin intermediul mijloacelor frauduloase folosite (Încheierea nr. 2772 din 27.06.2014, pronunţată în pretinsul Dosar nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara, adresa de înaintare a minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31.03.2014, Încheierea nr. 3855/03.10.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timişoara şi Încheierea nr. 3006/11.07.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş, ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. x/P/2013), a mesajelor transmise numitei C., inculpatul A. a indus şi menţinut în eroare pe reprezentantul părţii civile SC B. SRL cu privire la situaţia dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecată/parchet, creându-i falsa convingere că societatea îşi va recupera creanţele de la debitori.

În realitate, inculpatul A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti taxele de timbru (litigiile cu D. SRL, SC V. SRL, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj şi Administraţia Fondului pentru Mediu), de a formula cerere de executare silită (litigiul cu SC F. SRL), de înscriere a societăţii în tabelul de creanţe (litigiul cu SC E.), de chemare în judecată (litigiul cu SC G. SRL) ori de a formula declaraţie de constituire parte civilă (litigiul cu SC W. SRL).

Prin raportare la data mesajelor transmise de către inculpatul A. lui C. se poate observa că, la data transmiterii unora dintre acestea, litigiile erau finalizate, însă inculpatul îl amăgea pe reprezentantul părţii civile, creându-i convingerea că societatea urma să intre în posesia banilor.

Astfel, în litigiul cu D. SRL - deşi, prin Încheierea numărul 3155/06.03.2014 a Judecătoriei Timişoara, instanţa a anulat acţiunea pentru neplata taxei de timbru, prin mesajul datat 25.03.2014, inculpatul i-a comunicat lui C. că "pe 31 se pronunţă şi apoi voi cere copia minutei deciziei ca să putem merge la executor". În litigiul cu SC E., deşi termenul limită pentru depunerea cererii de admitere a creanţei era data de 20.06.2014, prin mesajul din data de 07.01.2016 inculpatul A. a încunoştinţat-o pe C. că "(...) cei de la E. au depus o contestaţie la procesul-verbal de distribuire a sumelor şi mâine e şedinţă în Camera 15, apoi putem trece la executare şi cu ei (...)". În litigiul cu SC V. SRL deşi, prin încheierea numărul 1775/23.09.2014 a Judecătoriei Lugoj, instanţa a anulat acţiunea pentru neplata taxei de timbru, prin mesajul datat 16.12.2014 inculpatul i-a comunicat lui C. că "V. se va comunica şi la dvs, ne anunţăm şi reciproc. Sper ca pe 22 şi 23 să reuşim să rezolvăm o parte (...)"

Ceea ce atrage reţinerea elementului circumstanţial agravant prev. de alin. (2) al art. 244 din C. pen. este înfăţişarea unor înscrisuri care prezentau mincinos realitatea de la acel moment, iar acestea au avut drept consecinţă inducerea în eroare a părţii civile şi au determinat-o să ia dispoziţii cu privire la patrimoniul său, acţiune de pe urma căreia a suferit o pagubă. Instanţa reţine că mijloacele frauduloase au constat în xerocopii false ale unor acte oficiale (Încheierea nr. 2772 din 27.06.2014, pronunţată în pretinsul Dosar nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara, adresa de înaintare a minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31.03.2014, Încheierea nr. 3855/03.10.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timişoara şi Încheierea nr. 3006/11.07.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş, ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. x/P/2013).

Urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune este dublu condiţionată: de rezultatul constând în inducerea în eroare şi de producerea unei pagube. Acţiunile inculpatului A. (astfel cum au fost redate anterior), prin care a indus-o în eroare pe partea civilă SC B. SRL, prin reprezentant C., cu privire la activitatea pentru care a fost angajat, au avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile constând în sumele avansate cu titlu de taxe, onorarii dar şi în sumele pe care societatea le avea de încasat de la clienţii care trebuiau acţionaţi în judecată şi care nu au mai putut fi recuperate.

Cuantumul prejudiciului este de 496.555,66 RON, din care valoarea debitelor neîncasate este de 369.699,66 RON, iar suma de 126.856 RON a fost achitată cu titlu de taxă de timbru şi onorariu. Cu privire la cuantumul prejudiciului, sunt avute în vedere atât raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil U., din ale cărui concluzii rezultă că valoarea debitelor neîncasate este de 369.699,66 RON, cât şi celelalte documente aflate la dosar (extrase de cont, facturi şi chitanţe).

În ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea de înşelăciune se comite cu intenţie directă, calificată prin scopul obţinerii unui folos, pentru sine sau pentru altul. În cauză, inculpatul A. a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei. Acesta a urmărit ca prin activitatea de inducere şi menţinere în eroare a lui C., reprezentantul părţii civile SC B. SRL, să obţină pentru sine un folos patrimonial injust şi să-i cauzeze părţii civile o pagubă.

În acest sens, instanţa are în vedere că banii plătiţi de partea civilă pentru cheltuielile ocazionate de recuperarea creanţelor nu au fost folosiţi de inculpat în interesul clientului, ci în interesul său propriu. Inculpatul a profitat de buna credinţă a lui C., de lipsa cunoştinţelor juridice ale acesteia, precum şi de nevoia stringentă de recuperare a sumelor şi i-a solicitat mai multe sume, în repetate rânduri, pentru plata taxelor judiciare de timbru, fără însă a achita aceste taxe, având drept consecinţă anularea acţiunilor promovate. De asemenea, inculpatul A. nu a formulat nicio declaraţie de creanţă şi nici nu a contestat tabelul de creanţă, în litigiile având ca obiect procedura insolvenţei, având drept consecinţă neînscrierea societăţii la masa credală/tabelul de creanţă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în formă continuată (8 acte materiale).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă SC B. SRL, constând în onorariu avocaţial şi cheltuieli aferente deplasării la sediul instanţei, având în vedere actele doveditoare depuse în acest sens, instanţa urmează să oblige inculpatul să plătească părţii civile cheltuielile judiciare efectuate.

Drept urmare, având în vedere soluţia pronunţată în cauză asupra laturii penale şi a celei civile, în raport de dispoziţiile art. 276 din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga pe apelantul inculpat A. la plata către partea civilă SC B. SRL a cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel, în cuantum de 7.248,57 RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul inculpat A. la plata către partea civilă SC B. SRL a cheltuielilor judiciare efectuate aceasta în apel, în cuantum de 7.248,57 RON.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 octombrie 2020.

GGC - GV