Inadmissibility of appeal against final cost order in criminal execution contestation

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. cu privire la Sentinţa penală nr. 91/F/30.10.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2020

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate formula contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare.

În cauză, a observat că prin motivele scrise, contestatoarea nu a invocat vreo nelămurire în ceea ce priveşte hotărârea pronunţată. Dimpotrivă, Curtea a apreciat că rezultă cu evidenţă că aceasta a înţeles dispoziţiile cuprinse în Sentinţa penală nr. 91/F/30.10.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, respectiv faptul că a fost obligată la plata către stat a sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În ceea ce priveşte susţinerile privind stabilirea în mod nelegal a obligaţiei de plată, Curtea a constatat că acestea nu pot fi analizate în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac şi, astfel cum este reglementată, vizează, ca regulă, împrejurări noi, apărute după rămânerea definitivă a hotărârii, şi care au efecte asupra executării hotărârii. Critici privind legalitatea şi temeinicia unei soluţii pot fi formulate prin intermediul căilor de atac însă, în speţă, Curtea a apreciat că o astfel de cale de atac ar fi inadmisibilă ţinând cont că sentinţa în discuţie nu este susceptibilă a fi atacată cu contestaţie sau apel.

Cu referire la existenţa unei împiedicări la executare, Curtea a constatat că în cauză nu se invocă un astfel de motiv care să împiedice punerea în executarea a dispoziţiei din Sentinţa penală nr. 91/F/30.10.2020 privind obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare şi, analizând din oficiu, nu a identificat un astfel de motiv.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută şi nicio împiedicare la executare, Curtea a constatat că este neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către contestatoare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 30 RON. La stabilirea acestei obligaţii, are în vedere că textul de lege menţionat prevede că în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea. Noţiunea de orice altă cerere se referă la orice tip de cereri prin care este învestită instanţa la iniţiativa unei părţi şi care nu este cuprinsă în mod expres în enumerare, contestaţia la executare reprezentând o cerere în sensul textului de lege. Prin urmare, ori de câte ori o persoană sesizează instanţa cu o cerere care va fi respinsă, aceasta este responsabilă pentru cheltuielile presupuse de soluţionarea acelei cereri şi va exista această obligaţie de plată (astfel cum s-a întâmplat în cazul Dosarului nr. x/2020, când a fost respinsă contestaţia la executare formulată de parte şi în prezenta cauză, când a fost respinsă contestaţia la executare).

Împotriva acestei sentinţe penale, contestatoarea A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, apreciind că în cauză nu au fost respectate normele legale referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată, suma de 30 RON fiind stabilită în mod nelegal.

Examinând admisibilitatea contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual care se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, incidente apărute înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestaţia la executare reprezintă un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârii penale. Aceasta este raţiunea juridică pentru care contestaţia împotriva executării hotărârii penale, conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., se poate exercita în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de textul legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte aminteşte că hotărârile penale executorii sunt hotărârile judecătoreşti ce pot fi puse în executare, iar punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă activitatea procesuală prin care sunt executate dispoziţiile hotărârii penale definitive. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale şi procesual penale.

În cauză, hotărârea împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare de către contestatoarea A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentată de Sentinţa penală nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a respins contestaţia la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 91/F/30.10.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2020.

Aşadar, hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, aspect în raport de care hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Prin urmare, contestatoarei nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, contestaţia formulată fiind inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2021.

GGC - NN