Inadmissibility of constitutional challenge in criminal proceedings where underlying complaint against prosecutor’s act is procedurally barred

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 3 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 21 şi art. 126 din Constituţia României, invocată de petentul A.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanţei nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 23.12.2020 a fost înregistrată sub nr. x/2021 plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanţei nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Prin Încheierea nr. 24 din data de 08 martie 2021, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea Dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, în vederea repartizării aleatorii la un complet legal constituit.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că urmărirea penală nu a fost finalizată prin adoptarea unei soluţii din cele prevăzute de art. 340 alin. (1) C. proc. pen., respectiv o soluţie de clasare dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, astfel că este competent să aprecieze asupra plângerii formulate de petent un judecător de drepturi şi libertăţi.

Plângerea petentului A. a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 09 martie 2021, sub nr. x/2021*, fiind fixat termen de judecată la data de 10.03.2021.

În vederea soluţionării plângerii a fost ataşat Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împreună cu ordonanţele atacate.

La termenul de judecată acordat petentul a formulat o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 21 şi art. 126 din Constituţia României.

Analizând cu prioritate admisibilitatea plângerii, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 94 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de avocatul petentului A. (suspect în cauză), de studiere a Dosarului penal nr. x/2020.

Procurorul, în esenţă, a arătat că prin luarea la cunoştinţă a actelor dosarului, dată fiind natura faptelor cercetate, fapte care aduc atingere înfăptuirii justiţiei, există riscul alterării probatoriului prin identificarea şi a altor persoane implicate în activitatea infracţională, anticiparea şi compromiterea măsurilor ce urmează a fi dispuse.

Ulterior, prin Ordonanţa nr. 20D/P/2020 din data de 07.12.2020 emisă de procurorul şef serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că cercetările în Dosarul penal nr. x/2020, se află într-o fază iniţială, se administrează probe, iar cursul anchetei poate fi influenţat negativ de consultarea dosarului de către suspect sau avocatul său.

Împotriva acestei soluţii, petentul A. a formulat plângere, la data de 23 decembrie 2020, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2021.

Analizând admisibilitatea plângerii formulate de petent, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces. În cursul urmăririi penale, plângerea formulată împotriva actelor procurorului se soluţionează de procurorul ierarhic superior, soluţia pronunţată de acesta în această procedură fiind definitivă, neputând constitui obiect al plângerii adresate judecătorului de drepturi şi libertăţi. Sistemul român de jurisdicţie a stabilit principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la plângere stingându-se prin exercitare la organul competent, aşa încât posibilitatea învestirii unui alt organ decât cel prevăzut de lege este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petent cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor prevăzute de art. 391 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen. s-a reţinut de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, a constatat că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă sunt în vigoare, îndeplinind condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căreia pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate legi sau ordonanţe ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.

A mai reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti, de către o parte şi nu a făcut anterior obiectul unei decizii a Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii.

Însă judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că dispoziţiile legale criticate (art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen.), nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate de sesizare a Curţii Constituţionale, prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv nu au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind invocate într-o procedură inadmisibilă.

Mai mult, s-a arătat că petentul a formulat plângere împotriva soluţiei dispuse de procuror, la procurorul ierarhic superior, prin urmare nu se poate reţine că dispoziţiile prevăzute de art. 391 alin. (1) C. proc. pen. au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că nu constituie temei legal în baza căreia plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate decizia instanţei de control constituţional nu ar produce niciun efect asupra situaţiei juridice invocate de petent.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs petentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 24 martie 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, cu citarea recurentului.

Prin motivele formulate în scris şi susţinute oral cu ocazia dezbaterii, recurentul petent A. a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen.

În susţinerea recursului, s-au invocat, în esenţă, prevederile art. 21 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 126 din Constituţia României, potrivit cărora justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti.

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

În speţă, prin Încheierea nr. 3 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanţei nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, iar excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează dispoziţiile art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recurentul a înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispoziţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, criticile invocate nu vizează dispoziţii legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.

Sub acest aspect, se reţine că, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 324/14.05.2012 şi Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 242/7.04.2011), cât şi în doctrină, s-a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.

Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 94 alin. (4) C. proc. pen. nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi anume nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2021.

GGC - NN