Mandatory post-judgment arrest under European Arrest Warrant: non-discretionary nature of custody in view of surrender under Law 302/2004

Deliberând asupra contestaţiei formulată de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 35 din data de 10 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis solicitarea formulată de Procurorul Republicii, Tribunalul Judiciar din Montpellier privind executarea Mandatului european de arestare nr. referinţă 2/20/2016, emis la data de 20.01.2021, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., reţinându-se, totodată, că aceasta nu a fost de acord cu predarea.

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Franţa sub condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării către autorităţile din Franţa, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.03.2021 şi până la data de 08.04.2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 09.03.2021, ora 17:30, prin Ordonanţa de reţinere nr. 1670/II/5/2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la efectele regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea 302/2004.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că judecătorul de instrucţie de pe lângă Tribunalul Judiciar din Montpellier a emis la data de 15.01.2021, pe numele persoanei solicitate A., Mandatul european de arestare nr. 2/20/2016, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- proxenetism în formă agravantă, comis în grup organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 225-8, 225-7, 225-5, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 şi 132-71 din C. pen. francez,

- spălare de bani, participare la o operaţiune de plasare, disimulare sau convertirea produsului unei infracţiuni de proxenetism agravat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 324-1, parag. 2, 225-7, 225-5, 324- 1 parag. 3, 324-3, 324-4, 324-7, 324-8, 225-7 parag. 1 din C. pen. francez,

- participarea la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 450-1 parag. 1, parag. 2, 450-3, 450-5 din C. pen. francez,

- trafic de persoane comis în grup organizat în Montpellier, Nimes, Lyon, Angers, Le Mans, Lille, Limoges, Avignon, Perpignan, faptă prevăzută şi pedepsită de articolele 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez.

S-a reţinut că în cadrul mandatului european de arestare, la secţiunea "situaţia de fapt", autorităţile judiciare franceze au precizat următoarele: "au fost descrise informaţii judiciare privind proxenetismul în forma agravată ca urmare a mărturiilor mai multor prostituate care au relatat că au fost sechestrate şi constrânse să se prostitueze. Cele mai multe au declarat ca au ajuns în Europa după ce li s-a propus o activitate remunerată legală de către B., cea care a organizat şi venirea lor şi găzduirea pe teritoriul european. Odată ajunse, aceste femei ar fi fost constrânse să se prostitueze, fiind supuse violenţei fizice şi psihice şi trebuind să predea jumătate din câştiguri, în special prin viramente către persoane străine.

Investigaţiile au scos la iveală faptul că B., domiciliată în Spania, ar fi organizat împreună cu complicii săi prostituţia pe teritoriul francez, italian şi spaniol a mai multor femei originare din America de Sud, din ianuarie 2014 şi până în 15 ianuarie 2021. A. a participat la activitatea de proxenetism a familiei B. împărţind locuinţe prostituatelor, ocupându-se de transportul lor şi recuperând fondurile rezultate din activitatea lor.

A. este cercetat în cauză pentru faptele de proxenetism agravat şi trafic de persoane comis în grup organizat, spălare de bani şi participare la o asociere cu răufăcători în vederea comiterii unei infracţiuni la MONTPELLIER, NIMES, LYON, ANGERS, LE MANS, LILLE, LIMOGES, AVIGNON, PERPIGNAN, toate pe teritoriul naţional şi în mod indivizibil pe teritoriul spaniol, pe teritoriul românesc, pe teritoriul italian şi în America de Sud, din anul 2014 şi până pe 15 ianuarie 2021."

S-a mai notat că, potrivit legislaţiei franceze, durata maximă a pedepselor pentru infracţiunile comise este de 20 de ani închisoare.

Audiată fiind de către instanţă, persoana solicitată a precizat, pe de o parte, că nu este de acord cu predarea, întrucât nu se face vinovată de săvârşirea faptelor expuse în mandatul european de arestare, iar pe de altă parte, a învederat că nu deţine dosare penale pe rolul autorităţilor judiciare din ţară şi nu renunţă la regula specialităţii.

Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanţa naţională verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale acestuia, fără a se putea pronunţa asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, motiv pentru care împrejurarea expusă de către persoana solicitată nu poate constitui un motiv de refuz privind executarea mandatului european de arestare.

Totodată, pe de o parte, s-a constatat că infracţiunile precizate în mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa fac parte din cele enumerate la alin. (1) pct. l, pct. 3 al art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, iar pe de altă parte, că potrivit legii române nu a intervenit prescripţia răspunderii penale ori amnistia sau graţierea.

În concluzie, reţinând că mandatul european conţine o descriere detaliată a faptelor, nefiind identificate motive obligatorii sau opţionale de refuz la predare, curtea de apel a admis solicitarea autorităţii judiciare din Franţa şi a dispus predarea către aceasta a persoanei solicitate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17.03.2021.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă 2/20/2016, emis la data de 15.01.2021 de judecătorul de instrucţie de pe lângă Tribunalul Judiciar din Montpellier, faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în formă agravantă, comis în grup organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 225-8, 225-7, 225-5, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 şi 132-71 din C. pen. francez, spălare de bani, participare la o operaţiune de plasare, disimulare sau convertirea produsului unei infracţiuni de proxenetism agravat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 324-1, parag. 2, 225-7, 225-5, 324-1 parag. 3, 324-3, 324-4, 324-7, 324-8, 225-7 parag. 1 din C. pen. francez, participarea la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 450-1 parag. 1, par. 2, 450-3, 450-5 din C. pen. francez şi trafic de persoane comis în grup organizat în Montpellier, Nimes, Lyon, Angers, Le Mans, Lille, Limoges, Avignon, Perpignan, faptă prevăzută şi pedepsită de articolele 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 20 de ani închisoare.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat în mod corect, pe de o parte, că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

În continuare, în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentinţa penală atacată exclusiv sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării, reţinând în acest sens că în timpul dezbaterii pe fond a cauzei contestatorul, personal şi prin apărător desemnat din oficiu, a învederat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa.

Or, astfel cum s-a menţionat în cele ce preced, arestarea în vederea predării este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2021.

GGC - NN