Timeliness of execution appeal under 3-day deadline overriding substantive penalty adaptation arguments

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău, ca nefondată.

În baza art. 275 din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata a 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2020, contestatorul A. a arătat că în mod greşit instanţa nu a adaptat pedeapsa ce urmează a fi executată şi în mod greşit a apreciat că sunt 2 infracţiuni de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3), lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), fiind în realitate o singura infracţiune de viol în forma agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) infracţiune la care, la momentul individualizării, se poate aplica un spor care, potrivit art. 36 din C. pen., nu poate să depăşească 3 ani.

În concret, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015 numitul A. a întreţinut raporturi sexuale neconsimţite cu victima minora B., în vârstă de 13 ani.

Din traducerea Deciziei nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, prin care numitul A. a fost condamnat, reiese în mod evident ca raporturile sexuale dintre cei doi au fost consumate ca urmare a relaţiei de prietenie pe care cei doi o aveau, în ciuda diferenţei de vârstă, aspectul lor fizic dând impresia că sunt de vârste apropiate.

Victima era la acel moment consumatoare de substanţe interzise şi alcool, iar manifestările sale publice o făceau să pară o persoană fără inhibiţii.

Vârsta reală a victimei a fost aflată ulterior demarării anchetei de pe teritoriul englez.

Cu referire la încadrare, se solicită a se observă ca raporturile sexuale au avut loc pe o perioadă determinată de timp, respectiv 1 ianuarie 2015/31 martie 2015. iar numărul acestora nu poate fi determinat, autorităţile britanice estimând numărul la aprox. 140 de contacte, iar potrivit legislaţiei romane aceasta continuitate a raporturilor ar face aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Traducerea este deficitară raportat la numărul infracţiunilor, date fiind neconcordanţele dintre legislaţia română şi cea britanică.

Ceea ce în decizia britanică a fost consemnat ca fiind 2 capete de cerere cu privire la violarea victimei B., prin traducerea inexacta s-a ajuns la 2 infracţiuni de viol comise asupra aceleiaşi părţi vătămate.

În realitate există o singura victimă asupra căreia au fost săvârşite mai multe acte pe o perioadă determinată de timp, sub aceeaşi rezoluţie infracţională, fapt ce ne conduce la concluzia că a fost săvârşită o singură infracţiune de viol în formă continuată.

Instanţa de executare, după momentul verificării îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea 302/2004 a procedat la punerea în executare a deciziei, fiind obligată în acest sens potrivit art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004 lit. b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata prevăzută de legea romană pentru infracţiuni similare, aceasta se adaptează, potrivit alin. (8) şi (9) din acelaşi articol.

Potrivit alin. (8) al art. 166 Legea 302/2004, în cazurile prevăzute de alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Potrivit alin(9) pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6} trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.

În consecinţă, pentru o singură infracţiune de viol săvârşit în formă continuată legiuitorul român a prevăzut o pedeapsă de maxim 12 la care se poate aplica un spor de maxim 3 ani.

În orice variantă, cu sau fără spor, pedeapsa rezultantă ar fi de maxim 15 ani, valoare mai mică decât cea prevăzută în Hotărârea de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick şi în baza art. 166 lin. 6 lit. A) din Legea nr. 302/2004 şi a dispus ca persoana condamnată să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă de 18 ani şi 6 luni.

Se solicită lămurirea erorii strecurate în cuprinsul Sentinţei penale nr. 103/2019, cu privire la sesizarea autorităţilor din Marea Britanie şi recunoaşterea hotărârii de 11 ani şi 6 luni, cum în mod greşit a fost consemnat.

Din toate înscrisurile aflate la dosar, sesizarea autorităţilor din Marea Britanie vizează o pedeapsă de 18 ani şi 6 luni iar aceasta greşeală de redactare a creat o stare de confuzie, persoana expulzată nefiind prezentă la termen şi neavând niciodată contact cu înscrisurile aflate la dosar.

Ulterior, prin apărător ales, contestatorul formulează concluzii scrise prin care arată că înţelege să solicite să se constate existenta unor cauze de micşorarea pedepsei, precum şi a unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se executa şi în consecinţă să se dispună, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei, reducerea pedepsei pana la limita prevăzută de legea română şi deducerea perioadei deja executate respectiv 23 martie 2018 la zi.

Prin Sentinţa penală nr. 103 din data de 19 septembrie 2019 instanţa Curţii de Apel Bacău a admis sesizarea formulata de autorităţile din Marea Britanie cu privire la recunoaşterea Hotărârii de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick şi în baza art. 166 lin. 6 lit. A) din Legea nr. 302/2004 şi a dispus ca persoana condamnată să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă de 18 ani şi 6 luni, pedeapsa ce ar urma să fie considerată executată la data de 22 septembrie 2036.

La momentul judecării cauzei persoana condamnată nu era prezentă iar corespondenţa cu autorităţile române a fost insuficientă pentru a putea aprecia în mod corect asupra încadrării juridice şi a persoanei inculpatului.

Având în vedere contextul pandemiei provocate la nivel internaţional de infectarea cu virusul SARS-COV-2, transferarea persoanei condamnate s-a făcut cu mare întârziere, abia în luna august 2020, neavând niciodată acces la dosarul cauzei sau la actele depuse de autorităţile din Marea Britanie.

Având în vedere Decizia penală 417/A din 23 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis apelul inculpatului şi înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru cele două infracţiuni prevăzute de legea penală.

În concret, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015 numitul A. a întreţinut raporturi sexuale neconsimţite cu victima minora B., în vârstă de 13 ani.

Din traducerea Deciziei nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, prin care numitul A. a fost condamnat, reiese în mod evident ca raporturile sexuale dintre cei doi au fost consumate ca urmare a relaţiei de prietenie pe care cei doi o aveau, în ciuda diferenţei de vârstă, aspectul lor fizic dând impresia că sunt de vârste apropiate.

Victima era la acel moment consumatoare de substanţe interzise şi alcool, iar manifestările sale publice o făceau să pară o persoană fără inhibiţii.

Vârsta reală a victimei a fost aflată ulterior demarării anchetei de pe teritoriul englez.

Cu referire la încadrare, se solicită a se observa ca raporturile sexuale au avut loc pe o perioada determinată de timp, respectiv 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, iar numărul acestora nu poate fi determinat, autorităţile britanice estimând numărul la aproximativ 140 de contacte, iar potrivit legislaţiei romane pedeapsa aplicată excede limitei maxime prevăzute de legiuitorul român pentru aceeaşi infracţiune.

În realitate avem o singura victimă asupra căreia au fost săvârşite mai multe acte pe o perioadă determinată de timp, sub aceeaşi rezoluţie infracţională, fapt ce ne conduce la concluzia că a fost săvârşită o singură infracţiune de viol în formă continuată.

Instanţa de executare, după momentul verificării îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) Din Legea 302/2004 a procedat la punerea în executare a deciziei, fiind obligată în acest sens potrivit art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004 lit. b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata prevăzută de legea romană pentru infracţiuni similare, aceasta se adaptează, potrivit alin. (8) şi (9) din acelaşi articol.

Potrivit alin. (8) al art. 166 Legea 302/2004, în cazurile prevăzute de alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Potrivit alin. (9) pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.

În orice variantă, cu spor, pedeapsa rezultantă ar fi de maxim 16 ani, valoare mai mică decât cea prevăzută în Hotărârea de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, recunoscuta de Curte a de Apel Bacău şi în mod nelegal s-a dispus executarea pedepsei de 18 ani şi 6 luni.

Analizând contestaţia formulată, actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 103 din 19 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 417/A din 23 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a determinat încadrarea juridică, potrivit legii penale române, a faptei pentru care a fost condamnat A. de instanţa din Marea Britanie, în două infracţiuni de viol, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

Efectul pozitiv al acestei hotărâri constă în aceea că se presupune că ea exprimă adevărul judiciar, iar efectul negativ, că cele deja hotărâte nu mai pot fi puse în discuţie în faţa unei instanţe.

Analizând cuprinsul Sentinţei penale nr. 103 a Curţii de Apel Bacău s-a constatat că această instanţă a stabilit incriminarea din legea penală română, precum şi tratamentul sancţionator prevăzut acolo, şi a considerat că acesta corespunde duratei pedepsei de 18 ani şi 6 luni închisoare aplicat de instanţa britanică. Acelaşi lucru a format obiectul judecăţii şi în faţa instanţei de control judiciar.

Instanţa de executare a apreciat că nu poate reanaliza pedeapsa aplicată în Marea Britanie şi, eventual, adaptarea duratei acesteia în concordanţă cu anumite limite, fără a analiza însăşi modalitatea în care Curtea de Apel Bacău a judecat cererea formulată de autorităţile judiciare britanice, fără a încălca prin urmare autoritatea de lucru judecat a sentinţei de recunoaştere şi de dispunere a transferării, împotriva căreia contestatorul avea la dispoziţie calea de atac a apelului, pe care a şi exercitat-o la acel moment.

Inadvertenţele invocate privitoare la adaptarea pedepsei aplicată în Marea Britanie îşi au punctul de plecare în soluţionarea cererii, instanţa română de recunoaştere fiind singura care avea aptitudinea de a proceda în acest mod, potrivit conţinutului certificatului privitor la situaţia juridică a persoanei condamnate în statul emitent.

Pe calea contestaţiei la executare pot fi invocate cauze de micşorare a pedepsei care intervin după rămânerea definitivă a sentinţei prin care este stabilită pedeapsa, pe când în cauza de faţă cauza invocată de micşorare a pedepsei exista la data pronunţării sentinţei Curţii de Apel Bacău, supusă ulterior apelului la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva Sentinţei penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie contestatorul condamnat A., la data de 11 ianuarie 2021.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza actelor de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale) pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că, la dosarul Curţii de Apel Bacău (dosar nr. x/2020), se regăseşte dovada de comunicare a minutei Sentinţei penale nr. 127 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău către condamnatul A., la Penitenciarul Rahova, acesta semnând pentru primirea acesteia la data de 22 decembrie 2020.

Ulterior, la data de 6 ianuarie 2021, contestatorului condamnat A. i-a fost comunicată şi Sentinţa penală nr. 127 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, in extenso.

Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestaţie la data de 11 ianuarie 2021 (data poştei - fila x verso dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind tardivă contestaţia formulată în prezenta cauză, fiind depăşit termenul imperativ de 3 zile de la comunicare prevăzut de dispoziţiile legale mai sus enunţate, astfel încât o va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2021.

GGC - CP