European arrest warrant surrender upheld; 30-day detention review valid, house arrest bid inadmissible despite COVID-19 delay.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat că noua dată pentru predarea persoanei solicitate A., stabilită de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi de autorităţile statului emitent, este 1 aprilie 2021, predarea urmând a fi realizată în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A., până la data predării efective, însă nu mai mult de 30 de zile, respectiv până la data de 9 aprilie 2021, inclusiv.

Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A..

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10 decembrie 2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, şi, totodată, predarea acestuia către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21 ianuarie 2021 la 19 februarie 2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 7 ianuarie 2021 - 21 ianuarie 2021.

La 27 ianuarie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat la dosar solicitarea autorităţilor judiciare germane, transmisă prin intermediul Biroului Naţional Sirene, de prelungire a termenului predării până la data de 1 martie 2021, deoarece misiunea de preluare nu poate fi organizată mai devreme din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei COVID-19.

Prin Încheierea de şedinţă din 4 februarie 2021, s-a constatat că noua dată pentru predarea persoanei solicitate A., stabilită de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi de autorităţile statului emitent, este 1 martie 2021, predarea urmând a fi realizată în termen de 10 zile de la noua dată convenită. În baza art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A., până la data predării efective, însă nu mai mult de 19 de zile, respectiv până la data de 10 martie 2021, inclusiv.

La 10 martie 2021 au fost înaintate instanţei adrese ale Biroului Naţional Sirene şi ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a aprecia asupra măsurii arestării în vederea predării, ataşându-se şi formularul M prin care autorităţile germane au solicitat un nou termen de predare de 4 săptămâni de la data de 11 martie 2021. Totodată, s-a depus adresa Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Călăraşi, precizându-se că persoana solicitată a fost identificată ca fiind suspectă de anumite probleme de sănătate pe durata privării de libertate, motiv pentru care a fost transferată la Spital Penitenciar Jilava-Bucureşti, în vederea examinărilor de specialitate. Ulterior, persoana solicitată a revenit în centru. La data de 10 martie 2021 Spital Penitenciar Jilava-Bucureşti a solicitat transferarea persoanei solicitate pentru repetarea anumitor investigaţii medicale, fiind anexată adresa acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate şi raportându-se la dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că situaţia generată de pandemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea cetăţeanului român A. nu s-a putut realiza în intervalul de timp stabilit. De) asemenea, a observat că, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autorităţile au convenit un nou termen de predare, respectiv 1 aprilie 2021.

În atare situaţie, constatând că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, respectiv din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul pandemiei COVID-19, preluarea persoanei solicitate nu a avut loc în termen de 10 zile de la data de 1 martie 2021 şi că sunt respectate condiţiile impuse de dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive dispuse faţă de cetăţeanul român A., măsură care nu a depăşit durata maximă de 180 de zile prevăzută de textul de lege menţionat şi care este necesară în vederea asigurării predării efective a persoanei către autorităţile germane.

Curtea a constatat inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu o măsură preventivă mai blândă (arest la domiciliu ori control judiciar), sens în care a făcut trimitere la dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, din care rezultă că, în faza de executare a hotărârii definitive de predare a persoanei solicitate către statul solicitant, singura măsură preventivă ce se poate lua este arestarea în vederea predării, doar astfel putând fi asigurată predarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că a stat un timp îndelungat în arest preventiv, că are 5 copii în întreţinere şi doreşte să fie alături de familia sa şi să o susţină financiar, precum şi că vrea să îşi pregătească apărarea şi să îşi angajeze un avocat care să îl reprezinte în faţa autorităţilor germane, întrucât acuzaţiile care i se aduc nu sunt dovedite.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că, în speţă, prin Sentinţa penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A.. Ca urmare, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10 decembrie 2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele cetăţeanului român A. şi, totodată, predarea acestuia către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21 ianuarie 2021 la 19 februarie 2021, inclusiv, şi s-a constatat că aceasta a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 7 ianuarie 2021 - 21 ianuarie 2021.

Ulterior, măsura preventivă a fost menţinută la 4 februarie 2021.

De asemenea, se reţine că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 28/II-5/2021 din 10 martie 2021, adresa nr. x din 10 martie 2021 a Biroului Naţional Sirene şi formularul M primit de la Biroul Sirene Germania), rezultă că autorităţile judiciare din statul emitent au solicitat prelungirea termenului pentru predare pentru încă patru săptămâni, din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, cu consecinţa prelungirii măsurii arestării în vederea predării dispuse faţă de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 şi a menţinut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, respectiv până la 9 aprilie 2021, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de măsurile de siguranţă luate la nivel internaţional în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată, respectiv 7 ianuarie 2021, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile. Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apărării referitoare la iminenta depăşire a acestei durate maxime.

Deopotrivă, Înalta Curte arată că, din interpretarea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviinţării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, aşa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare se poate face doar în stare de arest preventiv. În aceste condiţii, Înalta Curte arată că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Totodată, se impune a se sublinia că aspectele referitoare la temeinicia acuzaţiilor excedează analizei în procedura de faţă, care se limitează, aşa cum, de altfel, s-a şi arătat anterior, strict la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială pentru menţinerea arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.

GGC - CP