Exclusion of additional "days earned" from transferred foreign imprisonment sentence lacking proof of grant by source state authorities

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de către petentul condamnat A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare, apreciind că, în mod greşit, instanţele de judecată, cu prilejul soluţionării dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2019, au dedus din pedeapsa principală de 9 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Penal din Roma, perioadele deja executate, dar mai ales zilele câştigate conform legilor italiene.

La dosar au fost ataşate Dosarele Curţii de Apel Galaţi nr. x/2020 în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 52/F din 16 martie 2020 şi nr. y/2019 în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019, cu referate întocmite de Biroul Executări penale.

Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi având ca obiect cererea autorităţilor judiciare italiene vizând transferarea dintr-un penitenciar din Italia într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei închisorii. S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 17455/13 SENT din data de 24 octombrie 2013 a Tribunalului Penal din Roma, definitivă la data de 28 aprilie 2017, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 609 şi art. 605 din C. pen. al Italiei, infracţiuni având corespondent în art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen. şi art. 205 alin. (1) C. pen., pedeapsă care a fost recunoscută.

Totodată, în baza art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani închisoare.

Au fost deduse din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. perioadele executate de la data de 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 şi de la data de 3 septembrie 2015 la zi, precum şi 90 de zile acordate de autorităţile judiciare italiene, pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 7 iunie 2023.

Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza acestei sentinţe penale, definitivă prin neapelare la data de 25 noiembrie 2019, a fost emis Mandatul nr. x/2019 din 28 noiembrie 2019, persoana condamnată fiind transferată din Italia la data de 12 februarie 2020 şi încarcerată în Penitenciarul Rahova.

Prin Cererea înregistrată sub nr. x/2020 la data de 25 februarie 2020 condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2019, solicitând deducerea suplimentară a unui număr de 135 de zile considerate ca executate în Italia.

Prin Sentinţa penală nr. 52/F din 16 martie 2020 Curtea de Apel Galaţi a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. şi s-a constatat că autorităţile judiciare italiene au acordat condamnatului o reducere a pedepsei cu 135 de zile, ca urmare a recunoaşterii eliberării anticipate.

Ca urmare, au fost deduse din pedeapsa principală de 9 ani închisoare:

- cele 135 de zile acordate de autorităţile italiene ca urmare a recunoaşterii eliberării anticipate;

- perioada executată de condamnat în Italia de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 şi de la data de 3 septembrie 2015 la zi;

- 90 de zile acordate de autorităţile judiciare italiene (conform Sentinţei penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi), apreciindu-se că pedeapsa urmează a fi considerată integral executată la data de 23 ianuarie 2023.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi şi emiterea unui nou mandat.

Sentinţa penală a rămas definitivă la data de 31 martie 2020 prin necontestare şi în baza acesteia a fost emis Mandatul nr. x/2020 din 2 aprilie 2020.

Curtea a apreciat că motivele invocate de petentul condamnat A. în susţinerea contestaţiei la executare s-ar încadra în cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind cauze care tind la micşorarea pedepsei.

Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum şi înscrisurile aflate în cele două dosare ataşate, Curtea a considerat, însă, că din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată de Tribunalului Penal din Roma şi recunoscută de Curtea de Apel Galaţi au fost deduse integral toate perioadele executate precum şi zilele de eliberare anticipată acordate de autorităţile italiene.

Astfel, s-a observat că, iniţial, s-a menţionat că pedeapsa expiră la data de 5 septembrie 2023, însă, ca urmare a reducerilor succesive a zilelor de eliberare anticipată, data la care pedeapsa urmează să expire a fost decalată astfel:

- 7 iunie 2023 - ca urmare a primei reduceri de 90 zile acordată pentru perioada 3 septembrie 2015 - 3 martie 2016, 3 septembrie 2016 - 3 martie 2017;

- 9 martie 2023 - ca urmare a unei reduceri suplimentare de 90 zile acordată pentru perioada 3 martie 2018 - 3 martie 2019;

- 23 ianuarie 2023 - ca urmare a unei alte reduceri de 45 zile acordată pentru perioada 3 martie 2019 - 3 septembrie 2019.

S-a mai reţinut că autorităţile italiene au respins acordarea unor zile de eliberare anticipată pentru perioadele 25 iulie 2008 - 25 iulie 2009, 3 septembrie 2015 - 3 martie 2018, 2 februarie 2010 - 5 octombrie 2014, 3 septembrie 2017 - 3 martie 2018.

Prin urmare, s-a constatat că nu există niciun înscris şi nici petentul condamnat nu a depus vreunul din care să rezulte că s-ar fi omis deducerea unor alte perioade de eliberare anticipată acordate de autorităţile italiene.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea iniţială, în sensul că solicită deducerea zilelor de liberare condiţionată conform legilor italiene, respectiv de 235 zile şi de 300 zile executate în perioada 2010 - 2014, cu consecinţa suspendării executării restului de pedeapsă şi punerii sale în libertate conform art. 657 din C. proc. pen. italian. În susţinerea căii de atac, a făcut trimitere la un document depus în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Galaţi.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 598 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în mod corect instanţa de fond reţinând că nu s-a făcut dovada existenţei unor zile de eliberare anticipată suplimentare celor deja deduse prin Sentinţele penale nr. 52/F din 16 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, şi nr. 148/F din 14 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe.

Astfel, se observă că, prin Sentinţa penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, după ce a fost recunoscută pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată cetăţeanului român A. prin Sentinţa penală nr. 17455/13 SENT din data de 24 octombrie 2013 a Tribunalului Penal din Roma, definitivă la data de 28 aprilie 2017, şi s-a dispus executarea respectivei pedepse într-un penitenciar din România, din durata acesteia s-au dedus perioadele executate de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 şi de la 3 septembrie 2015 la zi, precum şi 90 de zile acordate de autorităţile judiciare italiene, pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 7 iunie 2023.

Ulterior, ca urmare a contestaţiei la executare formulată de condamnat împotriva sentinţei penale mai sus amintite, prin Sentinţa penală nr. 52/F din 16 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 20 martie 2020), definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Galaţi a constatat că autorităţile judiciare italiene au acordat condamnatului A. o reducere a pedepsei cu 135 de zile, ca urmare a recunoaşterii eliberării anticipate.

Prin urmare, din pedeapsa principală recunoscută de 9 ani închisoare au fost deduse cele 135 de zile, perioada executată de condamnat în Italia de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 şi de la data de 3 septembrie 2015 la zi, precum şi 90 de zile acordate de autorităţile judiciare italiene (conform Sentinţei penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi), pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 23 ianuarie 2023.

Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi şi emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

Contrar, însă, susţinerilor contestatorului, la dosar nu există înscrisuri care să dovedească acordarea de către autorităţile judiciare italiene a unor zile de liberare anticipată suplimentare celor deja deduse.

Astfel, aşa cum rezultă din Hotărârile nr. 1762/2019 (nr. SIUS 3731/2019 UDS Viterbo, F.C. 1413/19) a Oficiului de supraveghere din Viterbo şi nr. 616/19 R.O (nr. 863/19 SIUS) a Oficiului de supraveghere din Frosinone, au fost respinse, după caz, ca nefondate sau inadmisibile, cererile persoanei condamnate de scădere din pedeapsa aplicată de autorităţile de condamnare a unor zile de eliberare anticipată suplimentare celor deja deduse, aferente perioadelor executate de la 25 iulie 2008 la 25 iulie 2009, de la 3 septembrie 2015 la 3 martie 2019 şi de la 2 februarie 2010 la 5 octombrie 2014, respectiv de la 3 septembrie 2017 la 3 martie 2018, de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009, de la 3 septembrie 2015 la 3 septembrie 2017 şi de la 1 februarie 2010 la 1 august 2014.

În plus, deşi în memoriul depus la dosar la 6 ianuarie 2021 contestatorul A. a precizat că s-a adresat, la 14 decembrie 2020, autorităţilor din statul de condamnare în vederea deducerii unei perioade de 235 zile aferente intervalelor 5 iulie 2008 - 25 iulie 2009, 3 septembrie 2018 - 3 septembrie 2019 şi 3 septembrie 2019 - 3 martie 2020, nu a transmis şi răspunsul respectivelor autorităţi cu privire la cererea sa, astfel că nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri definitive în sensul solicitat.

Ca urmare, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unor cauze de micşorare a pedepsei care să atragă incidenţa art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A. în baza acestor dispoziţii.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, pe care, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.

GGC - CP