Execution of European Arrest Warrant: Validity of Judgment in Absentia Without Personal Service

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12 din data de 25 februarie 2021 a Curţii de Apel, Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 februarie 2021 de către Parchetul federal din Belgia în dosar nr. x pe numele persoanei solicitate A. cetăţean român, posesor al cărţii de identitate seria x, numărul x, emis la data de 16 noiembrie 2020 de SPCLEP Blaj, cu valabilitate până la data de 9 septembrie 2030, precum şi predarea persoanei solicitate către autorităţile competente ale statului emitent.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare şi a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin Încheierea penală nr. 19/2021 din 12 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2021.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu 11 februarie 2021 ora 15:08 şi până la data de 12 februarie 2021 ora 13:18.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 450 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu .

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa nr. x/2021 din data de 12 februarie 2021, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 februarie 2021 de autorităţile judiciare din Belgia, respectiv Parchetul federal din Belgia pe numele persoanei solicitate A., în Dosarul de referinţă nr. x şi arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile judiciare belgiene.

La data de 3 februarie 2020, autorităţile judiciare din Belgia (Parchetul federal din Belgia) au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în Dosarul de referinţă nr. x. Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare din Belgia pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune prevăzute de art. 324bis, art. 324ter şi art. 496 din C. pen. belgian, pentru care sunt prevăzute pedepse de maxim 5 ani închisoare.

În fapt, autorităţile judiciare din Belgia au reţinut că:

"La data de 1 ianuarie 2020, în Antwerp (Belgia) şi la data de 11 ianuarie 2020 în Gesves (Belgia), în asociere cu alte persoane, persoana solicitată a înşelat victimele, a sustras un autoturism marca x în valoare de 10.000 euro şi un autoturism x în valoare de 6.450 euro."

Cauza a fost soluţionată în şedinţă publică, în prezenţa persoanei solicitate A..

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 11 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului ales B..

Persoana solicitată A. a confirmat că a primit copia mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare belgiene şi o copie a hotărârii de condamnare pronunţate în lipsă, traduse în limba română .

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul federal din Belgia, în Dosarul de referinţă nr. x, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare belgiene, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezent în instanţă şi asistat de avocat ales, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare belgiene. Fiind audiat în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor belgiene deoarece nu a comis faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile belgiene.

Persoana solicitată a invocat motivul de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 302/2004, motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă de procesul penal în care a fost condamnat, neprimind la domiciliu nicio citaţia şi nici hotărârea de condamnare şi că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, el aflându-se în România în perioada săvârşirii acelor infracţiuni, sens în care a şi depus la dosar o declaraţie pe proprie răspundere.

Cât priveşte posibila incidenţă a motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, s-au reţinut următoarele:

Potrivit acestui text legal autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.

De la acest motiv de refuz al executării mandatului european de arestare au fost prevăzute un 4 excepţii, incidente în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Prin urmare, s-a constatat că, aşa cum rezultă din mandatul european de arestare (dar şi din hotărârea de condamnare), persoana solicitată a fost judecată în lipsă, nu a fost înştiinţată despre proces, nu a mandatat vreun avocat să o reprezinte nu s-a făcut dovada că i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, dar i s-a dat garanţia că i se va comunica hotărârea de condamnare după predare şi va putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare. Prin urmare, instanţa constată că este incidentă excepţia de la pct. iv al art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, astfel că motivul de refuz de executare nu poate fi incident.

Cât priveşte posibila incidenţă a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, neinvocat de persoana solicitată, dar analizat din oficiu, acesta există atunci "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent". Instanţa arată că în ipoteza unui astfel de motiv de refuz de executare instanţa română este obligată să procedeze la recunoaşterea hotărârii de condamnare conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în vederea executării pedepsei de 37 luni închisoare aplicată persoanei solicitate în România, însă, raportat la împrejurările cauzei, la susţinerile persoanei solicitate că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, instanţa, ţinând seama şi de caracterul facultativ al acestui motiv de refuz de executare, nu va reţine acest motiv de refuz.

Instanţa a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din celelalte motive de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a mai reţinut că nu există niciun motiv de amânare a predării, din fişa de cazier rezultând că persoana solicitată nu figurează cu menţiuni.

Drept urmare, s-a constatat că în cauză, ulterior reţinerii persoanei solicitate (12 februarie 2021) şi în vederea depunerii mandatului european de arestare şi a sentinţei de condamnare, traduse în limba română, a fost luată prin Încheierea penală nr. 19 din 12 februarie 2021 măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile de la 12 februarie 2021 până la 13 februarie 2021, iar la acest moment faţă de necesitatea executării mandatului european de arestare, s-a apreciat că se impune luarea măsurii arestării provizorii.

Având în vedere că, pe de o parte, scopul pentru care a fost dispusă măsura controlului judiciar a fost realizat, iar, pe de altă parte, faptul că măsura controlului judiciar nu poate coexista cu arestarea în vederea predării, instanţa a revocat cea dintâi măsură, urmând a-şi produce efectele numai măsura arestării

Împotriva Sentinţei penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 1 martie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul contestatorului a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 302/2004, întrucât judecarea persoanei pentru care se solicită extrădarea a avut loc în lipsa acesteia în Belgia. De asemenea, a arătat că faţă de contestator se poate dispune orice altă măsură, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, cu menţiunea că iniţial a fost dispusă faţă această din urmă o astfel de măsură, iar contestatorul s-a prezentat la instanţa de judecată.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curţi admiterea căii de atac promovate, arătând că are un loc de muncă, o familie şi un copil bolnav.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Belgia (Parchetul federal din Belgia), au emis, la data de 3 februarie 2021, în Dosarul de referinţă nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Mandatul european de arestare preventivă se întemeiază pe hotărârea executorie din 17 decembrie 2020, emisă de Judecătoria Namur, Divizia Namur, având următoarele referinţe: număr de ordine 2020/x, număr de sistem x şi număr de comunicare x.

Prin această hotărâre persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune, prevăzute de art. 324bis, art. 324ter şi art. 496 din C. pen. belgian, în raport cu următoarea situaţie de fapt:

"Persoana solicitată, la Anvers pe data de 1 ianuarie 2020 şi la Gesves, pe data de 11 ianuarie 2020, a săvârşit o înşelăciune referitoare la un autoturism marca x, în valoare de 10.000 euro şi o altă înşelăciune referitoare la un autoturism marca x, în valoare de 6.450 euro. Aceste înşelăciuni au fost săvârşite de un grup infracţional organizat, din care persoana solicitată făcea parte, care realiza "pseudo-tranzacţii" printr-o aplicaţie bancară. S-a mai arătat că persoana solicitată a jucat un rol important prin faptul că a servit drept intermediar între complicii lui şi victime. Persoana solicitată a fost recunoscută, în mod formal, în baza unui panou fotografic pentru cele două fapte."

Hotărârea de condamnare a fost pronunţată în lipsa persoanei solicitate, care nu a fost citată personal sau informată altfel cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a dus la hotărârea pronunţată în lipsă, dar beneficiază de garanţii juridice, respectiv de posibilitatea de a ataca hotărârea pentru a rejudeca dosarul, în baza art. 187 alin. (1) C. proc. pen. belgian.

În cauză, infracţiunile pentru care a fost judecat în lipsă contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmaţiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 25 februarie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul federal din Belgia, la data de 3 februarie 2021, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

Împrejurarea că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autorităţile judiciare din Belgia, nu a fost citată personal sau informată altfel cu privire la data şi locul şedinţei de judecată în urma căreia a fost condamnată în lipsă, nu a mandatat vreun avocat să o reprezinte şi nu s-a făcut dovada că i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare şi nu constituie un motiv de refuz la predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă.

Având în vedere că i s-a dat garanţia că i se va comunica hotărârea de condamnare după predare şi că va putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare, Înalta Curte constată că nu este aplicabil motivul opţional de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, republicată, fiind dovedită existenţa situaţiei prevăzută de art. 99 alin. (2) lit. i) pct. IV din Legea nr. 302/2004, republicată. Motivul opţional de refuz referitor la judecata în lipsă a persoanei condamnate nu este aplicabil în cazul în care acesteia nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna persona respectiva hotărâre de condamnare şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Evaluând şi cererea formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului ales, reiterată şi de acesta din urmă în ultimul cuvânt, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2021.

GGC - CP