Silvicultural inventory forgery: Cassation barred from reviewing subjective intent under Art. 438(1)(7) CPP

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1280 din 02.11.2018, Judecătoria Focşani a dispus în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.);

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.) - faptă comisă la data de 19.01.2015;

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.] - faptă comisă la data de 19.01.2015;

În baza art. 276 alin. (3) C. proc. pen., s-a luat act că părţile vătămate SC N. SRL Broşteni, jud. Vrancea şi Ocolul Silvic O., jud. Vrancea, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 2.800 RON (din care 1.000 RON din faza urmăririi penale şi 1.800 RON din faza judecăţii), au rămas în sarcina statului.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 24.12.2014, inculpatul A., în calitate de şef de district în cadrul Ocolului Silvic O. şi titular al dispozitivului de marcare de formă rotundă x, încălcând prevederile legale în domeniu, a pus în valoare un umăr total de 245 arbori care nu se încadrau în categoria produselor de igienă sau accidentale (207 din specia răşinoase şi 38 din specia fag), cu un volum de 481 mc, în partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P.. Ulterior, inculpatul a întocmit în fals carnetul de inventariere-marcare înregistrat la aceeaşi instituţie silvică cu nr. x/31.12.2014, care a stat la baza constituirii partizii nr. 238 Acc. I P., în care a consemnat date neconforme cu realitatea, cei 245 arbori puşi în valoare şi înscrişi în carnet fiind preponderent din clasa a I-a de calitate, neîncadrându-se în categoria arborilor accidentaţi ori vătămaţi, aducând astfel un prejudiciu total de 48.875 RON, fondului forestier naţional.

La data de 19.01.2015, inculpatul B., în calitate de şef al Ocolului Silvic O., cu încălcarea prevederilor legale în domeniu şi fără a verifica legalitatea punerii în valoare, a aprobat şi autorizat partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, constituită de coinculpatul A., în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., arborii puşi în valoare neîncadrându-se în categoria produselor de igienă sau accidentale, aducând astfel un prejudiciu total de 48.875 RON, fondului forestier naţional. De asemenea, inculpatul a aprobat şi autorizat la exploatare aceeaşi partidă, deşi competenţa de autorizare revenea Gărzii Forestiere Focşani, ca şi autoritate publică cu atribuţii în silvicultură.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a apreciat că a fost susţinută de unitatea de parchet cu următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată C., proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare şi planşe foto, rapoartele de constatare nr. x/26.01.2015 şi nr. y/02.09.2015 ale Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Focşani (Garda Forestieră Focşani), adresele nr. x/03.06.2015 şi y/23.11.2015 emise de Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Focşani, partida de masă lemnoasă nr. 238 Acc. I P. (SUMAL nr. x), raport de expertiză topografică DIN 16.07.2015, adrese ale Ocolului Silvic O., adrese SC N. SRL Broşteni, adrese OCPI Vrancea, adrese Direcţia Silvică Vrancea, adrese Ocolul Silvic Q., adrese Primăria Nistoreşti, declaraţii suspecţi/inculpaţi, declaraţii martor, alte înscrisuri şi fişele de cazier judiciar a inculpaţilor.

După efectuarea cercetării judecătoreşti, prin coroborarea întregului material probator, administrat în ambele faze ale procesului penal, instanţa a reţinut o stare de fapt uşor diferită decât cea din rechizitoriu, după cum urmează:

La data de 24.12.2014, inculpatul A., în calitate de şef de district în cadrul Ocolului Silvic O. şi titular al dispozitivului de marcare de formă rotundă x, a pus în valoare un număr total de 245 arbori (207 din specia răşinoase şi 38 din specia fag), cu un volum de 481 mc, în partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., dar nu s-a putut crea certitudinea, dobândită pe bază de probe decisive, că arboretul nu se încadra în categoria produselor de igienă sau accidentale.

Astfel, existând contradicţii între afirmaţiile inculpatului A. care a apreciat că era persoana abilitată să încadreze arborii marcaţi în clasele de calitate cu ocazia inventarierii, că arborii marcaţi făceau parte din categoria produselor de igienă sau accidentale, că nu erau arbori de viitor şi că circa 60% din arbori erau rupţi sau doborâţi, restul fiind zdreliţi cu ocazia exploatărilor anterioare şi constatările martorului D. inserate în concluziile raportului I.T.R.S.V. Focşani nr. 94 din 26.01.2015, întocmit în urma controlului din 14.01.2015 - 15.01.2015, în sensul că arborii marcaţi nu ar face obiectul arborilor din categoria produselor accidentale, întrucât ar fi arbori viguroşi, o parte din ei fiind arbori de viitor, în cursul cercetării judecătoreşti, pentru a lămuri cauza sub toate aspectele şi a stabili cu exactitate categoria arborilor în litigiu, precum şi alte aspecte, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în silvicultură de către expertul E. care a concluzionat că nu se poate stabili în concret categoria acestor arbori marcaţi de inculpatul A., întrucât din fotografiile anexate la dosarul de urmărire penală nu a putut fi identificat nici măcar un singur arbore din cei care au făcut obiectul marcării (pe de o parte fiind scos în evidenţă doar coronamentul şi o parte din trunchi, fără a cuprinde şi marca aplicată pe cioate, iar pe de altă parte toţi arborii marcaţi fiind tăiaţi la data efectuării fotografiilor care prezentau arbori pe picior), iar la faţa locului nu se mai afla niciun arbore, fiind identificate doar cioatele care erau marcate cu indicativul VN 0803.

Mai mult, expertul a concluzionat că există posibilitatea ca unii arbori menţionaţi în evidenţe ca fiind încadraţi în clasa I de calitate să facă parte în teren din categoria produselor accidentale, deoarece în situaţiile în care prima jumătate din înălţime (la foioase) şi 0,6 metri din înălţime (la răşinoase) nu prezintă defecte, arborele respectiv se încadrează în clasa I, nemaifiind necesară analiza superioară a fusului unde, de regulă, au loc rupturi ale arborilor care nu conduc însă obligatoriu la declasarea acestora. Mai mult, la faţa locului, expertul a constatat că toţi arborii care fac parte din suprafaţa în litigiu au fost ulterior (începând cu data de 05.04.2016) tăiaţi progresiv cu extragerea integrală a arborilor maturi de la diametrul minim de 8 cm, datorită vârstei înaintate a arboretului şi a faptului că seminţişul nu mai avea aceleaşi calităţi genetice de regenerare - aspecte stabilite de amenajist prin conferinţa a II-a de amenajare a pădurilor (raport de expertiză tehnică judiciară din data 20.06.2018, împreună cu anexele, declaraţia expertului - martor E., declaraţii inculpat A., declaraţia consilierului ITRSV - martor D. ).

Şi martorul F. - consilier superior la Garda Forestieră Focşani, transferat ulterior la Ministerul Apelor şi Pădurilor, confirmă posibilitatea ca arborii rupţi la o înălţime de 1,7 metri să se încadreze la produse accidentale dar să fie trecuţi la clasa I de calitate (declaraţie martor F.).

Instanţa a observat că martorul G. - pădurarul de canton, nu a participat la operaţiunile din data de 24.12.2014 când inculpatul A. a pus în valoare cei 245 arbori din motive obiective (lipsa de la serviciu datorată unor probleme de sănătate) - declaraţia martor G.

Ulterior, inculpatul A. a întocmit carnetul de inventariere-marcare înregistrat la Ocolul Silvic O. cu nr. x/31.12.2014, acesta stând la baza constituirii partizii nr. 238 Acc. I P., în care a consemnat datele percepute personal cu ocazia operaţiunii de inventariere şi marcare şi nu date neconforme cu realitatea, aşa cum a apreciat martorul D.. În continuare, carnetul de inventariere-marcare a fost implementat în sistemul informatic SUMAL de către martorul H., iar pentru actul de punere în valoare nr. 238 Accidentale I P. s-a calculat un volum de 481 mc. material lemnos (din care 300 m.c. în u.a. 5C şi 181 mc. în u.a. 13B) - declaraţii inculpat A., declaraţii martor H., declaraţia consilierului ITRSV - martor D.

De asemenea, la data de 19.01.2015, inculpatul B., în calitate de şef al Ocolului Silvic O., a aprobat şi autorizat partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I (nr. ocol silvic 238 Acc. I P.), constituită de coinculpatul A., în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., fără a verifica şi în teren conformitatea şi legalitatea punerii în valoare, respectiv dacă arborii puşi în valoare se încadrează în categoria produselor de igienă sau accidentale, neputându-se stabili fără dubiu de tăgadă că a avut cunoştinţă de rezultatul controlului efectuat în partida 238 Accidentale I P. de către reprezentantul Gărzii Forestiere Focşani.

După ce Ocolul Silvic O. a notificat Garda Forestieră Focşani (fostul I.T.R.S.V. Focşani) prin adresa nr. x din data de 08.01.2015, în conformitate cu prevederile Legii 46/2008 şi ale Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamente silvice şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor din fondul forestier aprobat prin O.M. nr. 3814 din 2012, cu privire la autorizarea spre exploatare a partizii nr. 238 P., produse accidentale I, cu volum brut de 481 mc, constituită în suprafaţa de fond forestier deţinută de SC N. SRL Broşteni, suprafaţă pentru care nu exista amenajament silvic în vigoare la acea dată, la solicitarea proprietarului fondului forestier, partida nr. 238 P. Accidentale I (nr. x prin autorizarea în SUMAL) a fost autorizată de inculpatul B. către SC N. SRL Broşteni, fiind emisă autorizaţia nr. x/19.01.2015.

Întrucât la data emiterii autorizaţiei exploatarea masei lemnoase era deja începută, agentul economic a fost sancţionat contravenţional de inculpatul B. - în calitate de şef al ocolului silvic pentru încălcarea prevederile Legii nr. 171/2010, conform procesului-verbal nr. x/2015.

Deşi în actul de sesizare al instanţei se stabilise că inculpatul a aprobat şi autorizat la exploatare această partidă, competenţa de autorizare revenind Gărzii Forestiere Focşani, ca şi autoritate publică cu atribuţii în silvicultură, în cursul cercetării judecătoreşti s-a stabilit fără echivoc că inculpatul B. avea competenţa de a emite autorizaţia, întrucât, pe de-o parte pentru acea suprafaţă nu exista amenajament silvic în vigoare, nefiind aplicabile dispoziţiile prevederilor O.M. 3814/2012, art. 3, alin. (1), lit. a), potrivit cărora competenţa de aprobare ar reveni Gărzii Forestiere Focşani, iar pe de altă parte nu primise răspuns în termen de 5 zile de la Garda Forestieră.

La data de 27.01.2015, Garda Forestieră Focşani a înştiinţat Ocolul Silvic O. cu privire la concluziile raportului nr. x din data de 26.01.2015, din care rezultă încălcări grave ale legislaţiei silvice în vigoare, în sensul că la punerea în valoare a masei lemnoase în partida nr. 238 Accidentale I P. nu s-au respectat normele tehnice, iar exploatarea parţială din această partidă s-a efectuat fără autorizaţie de exploatare. S-a adus la cunoştinţa conducerii ocolului silvic să nu aprobe şi să nu autorizeze spre exploatare partida 238-P., urmând a se proceda la anularea actului de punere în valoare în conformitate cu prevederile art. 5 din O.M. nr. 1306/2005 privind aprobarea procedurii de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru produsele lemnoase provenite din fondul forestier, altul decât cel proprietate publică a statului, precum şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier şi la înştiinţarea Gărzii Forestiere Focşani cu privire la măsurile dispuse.

Dar, la data de 27.01.2015, aşa cum au constatat şi lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Vrancea însoţite de martorul D., în prezenţa pădurarului titular de canton - martorul G. şi a angajaţilor SC N. SRL Broşteni - I. şi J., activitatea de exploatare în partida de masă lemnoasă 238 - P. (nr. x SUMAL) se afla în faza finală.

Aceste aspecte rezultă din următoarele probe administrate în cursul cercetării judecătoreşti:

- raport de expertiză tehnică judiciară din data 20.06.2018, împreună cu anexele şi declaraţia expertului - martor E. din care reiese că la data punerii în valoare a arborilor în litigiu, respectiv 24.12.2014, pentru acea suprafaţă nu exista amenajament silvic în vigoare, acesta fiind întocmit ulterior pe baza unui contract de SC K. SRL Braşov (ca şi societate atestată de Ministerul Mediului, Apelor şi pădurilor), care a stabilit prin conferinţa a II-a de amenajare a pădurilor ca începând cu data de 05.04.2016 să se procedeze la tăierea progresivă cu extragerea integrală a arborilor maturi de la diametrul minim de 8 cm, datorită vârstei înaintate a arboretului şi a faptului că seminţişul nu mai avea aceleaşi calităţi genetice de regenerare;

- declaraţii inculpat B. care arată că a luat cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate de consilierul D. la o distanţă de circa 12 - 13 zile de la efectuarea controlului, când exploatarea era deja finalizată, nemaiavând ce să sisteze, iar competenţa de autorizare îi revenea Ocolului Silvic prin şeful de ocol. Acesta afirmă că agentul economic a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea prevederile Legii nr. 171/2010, conform procesului-verbal nr. x/2015, întrucât la data emiterii autorizaţiei exploatarea masei lemnoase era deja începută. Mai mult, inculpatul afirmă că nu avea obligaţia să se deplaseze în teren pentru a verifica lucrările efectuate de coinculpatul A. la data de 24.12.2014, neexistând nicio normă care să statueze acest aspect, cu atât mai mult cu cât fusese întocmit carnetul de inventariere-marcare înregistrat la Ocolul Silvic O. cu nr. x/31.12.2014, acesta stând la baza constituirii partizii nr. 238 Acc. I P., date implementate şi în sistemul informatic SUMAL de către martorul H.;

- declaraţia consilierului ITRSV - martor D. din care reiese că la data punerii în valoare a arborilor în litigiu, respectiv 24.12.2014, pentru acea suprafaţă nu exista amenajament silvic în vigoare, iar inculpatul B. nu avea obligaţia să respecte prevederilor O.M. 3814/06.12.2012;

- declaraţia consilierului ITRSV - martor F. din care reiese că verificarea anterioară în teren a unui consilier a Gărzii Forestiere acoperă obligaţia şefului de Ocol de a face această verificare în mod direct şi personal şi este suficientă pentru a trece la pasul următor privind exploatarea;

- adresa din 12.12.2016 emisă de Garda Forestieră Focşani care arată faptul că pentru o suprafaţă de fond forestier pentru care nu exista amenajament silvic în vigoare, nu se aplică dispoziţiile prevederilor O.M. 3814/06.12.2012, art. 3, alin. (1), lit. a), potrivit cărora competenţa de aprobare ar reveni Gărzii Forestiere Focşani;

- adresa din 06.06.2017 emisă de Garda Forestieră Focşani care arată faptul că aprobarea actului de punere în valoare nr. 238 Acc. I P. este de competenţa şefului de ocol;

- extras din contractul de prestări servicii silvice dintre Ocolul Silvic O. şi SC N. SRL Broşteni, respectiv extras din Codul Silvic din 19.03.2008 d.f.).

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa a concluzionat că nu s-a putut stabili cu certitudine că cei 245 arbori (cu un volum de 481 mc, din partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P.) puşi în valoare de inculpatul A. nu se încadrau în categoria produselor de igienă sau accidentale (207 din specia răşinoase şi 38 din specia fag).

Întrucât concluziile raportului I.T.R.S.V. Focşani nr. 94 din 26.01.2015, întocmit în urma controlului din 14.01.2015 - 15.01.2015 cuprind opinii formulate la modul general şi nu particular, fără o deplasare şi parcurgere efectivă a întregii suprafeţe de pădure în litigiu, bazându-se pe unele fotografii din care nu a putut fi identificat nici măcar un singur arbore din cei care au făcut obiectul marcării (pe de o parte fiind scos în evidenţă doar coronamentul şi o parte din trunchi, fără a cuprinde şi marca aplicată pe cioate, iar pe de altă parte toţi arborii marcaţi fiind tăiaţi la data efectuării fotografiilor care prezentau arbori pe picior), instanţa acordă valenţă probatorie concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară din data 20.06.2018, împreună cu anexele şi declaraţiei expertului - martor E. care s-a deplasat în mod efectiv în teren, a verificat toţi arborii care au făcut obiectul marcării la data de 24.12.2014 şi a inserat concluzii pertinente, existând şi posibilitatea ca unii arbori menţionaţi în evidenţe ca fiind încadraţi în clasa I de calitate să facă parte în teren din categoria produselor accidentale

Ulterior, carnetul de inventariere-marcare înregistrat la unitatea silvică cu nr. x/31.12.2014, care a stat la baza constituirii partizii nr. 238 Acc. I P., nu a fost completat în fals sau cu date nereale, întrucât inculpatul A. a consemnat datele percepute personal cu ocazia operaţiunii de inventariere şi marcare, fiind şi implementat în sistemul informatic SUMAL de către martorul H..

De asemenea, inculpatul B. a aprobat şi autorizat partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I (nr. Ocol silvic 238 Acc. I P.), constituită de coinculpatul A., în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., fără a verifica şi în teren conformitatea şi legalitatea punerii în valoare, această obligaţie fiind acoperită de verificarea anterioară în teren a unui consilier a Gărzii Forestiere, neputându-se stabili fără dubiu de tăgadă că a avut cunoştinţă de rezultatul controlului efectuat în partida 238 Accidentă I P. de către reprezentantul Gărzii Forestiere Focşani.

Mai mult, inculpatul B. nu avea obligaţia să respecte prevederilor O.M. 3814/06.12.2012, pentru acea suprafaţă neexistând amenajament silvic în vigoare, astfel că aprobarea actului de punere în valoare nr. 238 Acc. I P. este de competenţa şefului de ocol, respectiv inculpatul B..

În practica judiciară, dar şi în literatura juridică de specialitate s-a statuat că dreptul la o procedură judiciară echitabilă, în toate componentele sale, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ar fi în mod serios afectat dacă instanţele naţionale obligate să respecte deopotrivă atât normele legislaţiei interne cât şi legislaţia europeană ar pronunţa hotărâri de condamnare bazate numai sau într-o măsură determinantă pe un proces-verbal de constatare a infracţiunii, întocmit de funcţionari cu atribuţii de control care sunt şi martori ai cauzei.

Echitatea unei proceduri judiciare penale desfăşurate în faţa instanţelor interne, care au obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia acuzaţiilor aduse unei persoane, presupune a se da efectivă eficienţă dreptului de a fi prezumat nevinovat, până la dovada clară şi de netăgăduit, a vinovăţiei persoanei acuzate.

Raportul I.T.R.S.V. Focşani nr. 94 din 26.01.2015, întocmit în urma controlului din 14.01.2015 - 15.01.2015, precum şi mărturia parţial incriminatoare a martorului - consilier D. care a stabilit că arborii marcaţi nu ar face obiectul arborilor din categoria produselor accidentale, întrucât ar fi arbori viguroşi, o parte din ei fiind arbori de viitor, partida nefiind verificată şi autorizată la exploatare, chiar acceptate ca mijloace de probă, confirmă în linii mari elementele din procesul-verbal de constatare întocmit în timpul cercetărilor din faza premergătoare urmăririi penale. Pronunţarea unei hotărâri de condamnare în baza unui act constatator şi apoi a declaraţiei în calitate de martor al aceluiaşi organ constatator ar putea pune în pericol nu doar soarta persoanei acuzate ci chiar prezumţia de nevinovăţie a oricărui cetăţean care, prin acest mecanism de administrare a justiţiei, ar putea fi pus sub acuzare şi apoi condamnat.

Conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dar şi dispoziţiilor C. proc. pen. şi ale Constituţiei României, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Astfel, în dreptul procesual penal românesc, inculpatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia, iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului.

Orice soluţie pronunţată de către instanţă nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate şi convingătoare, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Mai mult, condamnarea unei persoane în lipsa unor probe temeinice şi legal administrate, convingătoare şi ferme, care să fie de natură a înlătura cea mai mică îndoială reprezintă totodată şi o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil. Curtea Europeană a stabilit că îndoiala profită persoanei acuzate (Comisia EDO, raport din 30 martie 1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convention, vol. VI, p. 783).

Având în vedere că la pronunţarea unei soluţii de condamnare, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe bază unor probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive ori sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa acestui aspect, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Or, în prezenta cauză, chiar dacă în fapt, în cursul urmăriri penale, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional prevăzut şi în cuprinsul art. 4 alin. (2) C. proc. pen., conform căruia: "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului sau suspectului". Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei inculpatului conţin o informaţie îndoielnică, tocmai cu privire la vinovăţia sa în legătură cu fapta imputată, instanţa nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite, dacă de informaţia respectivă depinde în mod decisiv vinovăţia acestuia.

Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunţă, pe aspecte ce ţin de probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă cu privire la fapta supusă judecăţii. Doar în acest mod se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Mai mult, consacrând şi caracterul echitabil al procesului în art. 8 din C. proc. pen., legiuitorul român a statuat că organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât, pe de o parte, să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni şi orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii [prezumţia de nevinovăţie operând până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre definitivă - conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) C. proc. pen.], iar pe de altă parte ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Ca urmare, în momentul în care împotriva unei persoane se formulează acuzaţia că a săvârşit o infracţiune, organele de urmărire penală sunt obligate să constate, pe bază de probe, dacă infracţiunea a fost comisă în realitate şi dacă persoana suspectată este vinovată de săvârşirea infracţiunii în sensul legii penale, fără o astfel de constatare nejustificându-se trimiterea cauzei în faţa instanţei de judecată.

La rândul ei, instanţa de judecată este obligată, în raport de toate împrejurările referitoare la faptă şi la inculpat, să constate, pe bază de probe, dacă acuzaţia adusă inculpatului prin actul de sesizare este întemeiată, doar astfel acceptându-se că soluţionarea cauzei s-a făcut potrivit legii şi adevărului.

Ori, în cauza de faţă aceste exigenţe nu s-au realizat. Probele administrate în cauză tocmai cu privire la vinovăţia inculpaţilor în legătură cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată conţin informaţii îndoielnice, astfel că instanţa nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovăţiei inculpaţilor.

Singurele elemente de fapt, cu caracter probatoriu, în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor de comitere a faptelor, se desprind din Raportul I.T.R.S.V. Focşani nr. 94 din 26.01.2015 şi din procesul-verbal de constatare a infracţiunii, neexistând alte mijloace de probă certe cu care să se coroboreze. Pe de altă parte, declaraţiile unora dintre martori au unele aspecte contradictorii şi altele care nu pot căpăta caracter de certitudine.

Faţă de toate aceste aspecte, s-a apreciat că în cauză îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo", prezumţia de nevinovăţie în raport cu persoana inculpaţilor A. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi B. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.] - faptă comisă la data de 19.01.2015 (când, în calitate de şef al Ocolului Silvic O., a aprobat şi autorizat la exploatare partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, constituită de coinculpatul A., în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P.) nefiind răsturnată.

Astfel, instanţa a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu există, întrucât inculpatul A. a consemnat datele percepute personal cu ocazia operaţiunii de inventariere şi marcare, carnetul de inventariere-marcare înregistrat la unitatea silvică cu nr. x/31.12.2014, care a stat la baza constituirii partizii nr. 238 Acc. I P., fiind şi implementat în sistemul informatic SUMAL de către martorul H., iar inculpatul B. nu avea obligaţia să respecte prevederilor O.M. 3814/06.12.2012, pentru acea suprafaţă neexistând amenajament silvic în vigoare, astfel că aprobarea actului de punere în valoare nr. 238 Acc. I P. era de competenţa acestuia, în calitate de şef de ocol.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.], comisă de inculpatul A., constând în aceea că în calitate de şef de district în cadrul Ocolului Silvic O. şi titular al dispozitivului de marcare de formă rotundă x, încălcând prevederile legale în domeniu, a pus în valoare un umăr total de 245 arbori care nu se încadrau în categoria produselor de igienă sau accidentale (207 din specia răşinoase şi 38 din specia fag), cu un volum de 481 mc, în partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., instanţa de fond a făcut următoarele precizări:

Este adevărat că la data de 24.12.2014, inculpatul A. a pus în valoare un număr total de 245 arbori (207 din specia răşinoase şi 38 din specia fag), cu un volum de 481 mc, în partida de masă lemnoasă nr. x Accidentale I, în suprafaţă de 5 ha pădure, proprietatea SC N. SRL Broşteni, în UP P., dar nu s-a putut crea certitudinea, dobândită pe bază de probe decisive, că arboretul nu se încadra în categoria produselor de igienă sau accidentale.

Astfel, expertul tehnic judiciar E. a concluzionat că nu se poate stabili în concret categoria acestor arbori marcaţi de inculpatul A., întrucât din fotografiile anexate la dosarul de urmărire penală nu a putut fi identificat nici măcar un singur arbore din cei care au făcut obiectul marcării (pe de o parte fiind scos în evidenţă doar coronamentul şi o parte din trunchi, fără a cuprinde şi marca aplicată pe cioate, iar pe de altă parte toţi arborii marcaţi fiind tăiaţi la data efectuării fotografiilor care prezentau arbori pe picior), iar la faţa locului nu se mai afla niciun arbore, fiind identificate doar cioatele care erau marcate cu indicativul VN 0803.

Mai mult, expertul a concluzionat că există posibilitatea ca unii arbori menţionaţi în evidenţe ca fiind încadraţi în clasa I de calitate să facă parte în teren din categoria produselor accidentale, deoarece în situaţiile în care prima jumătate din înălţime (la foioase) şi 0,6 metri din înălţime (la răşinoase) nu prezintă defecte, arborele respectiv se încadrează în clasa I, nemaifiind necesară analiza superioară a fusului unde, de regulă, au loc rupturi ale arborilor care nu conduc însă obligatoriu la declasarea acestora. În plus, la faţa locului, expertul a constatat că toţi arborii care fac parte din suprafaţa în litigiu au fost ulterior (începând cu data de 05.04.2016) tăiaţi progresiv cu extragerea integrală a arborilor maturi de la diametrul minim de 8 cm, datorită vârstei înaintate a arboretului şi a faptului că seminţişul nu mai avea aceleaşi calităţi genetice de regenerare - aspecte stabilite de amenajist prin conferinţa a II-a de amenajare a pădurilor.

Şi martorul F. - consilier superior la Garda Forestieră Focşani, transferat ulterior la Ministerul Apelor şi Pădurilor, confirmă posibilitatea ca arborii rupţi la o înălţime de 1,7 metri să se încadreze la produse accidentale dar să fie trecuţi la clasa I de calitate.

Instanţa a reţinut că fapta există în materialitatea ei, inculpatul procedând la punerea în valoare a unui număr total de 245 arbori, însă lipseşte trăsătura esenţială a infracţiunii, respectiv tipicitatea obiectivă.

Astfel, tipicitatea - prevăzută de art. 15 alin. (1) C. proc. pen. drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii, rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită direct sau indirect de o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

Concluzionând, s-a constat că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective, fapta săvârşită de inculpat nefiind tipică şi nefiind de natură penală, însuşi agentul constatator - martorul D. afirmând că se impunea aplicarea unei contravenţii pentru o astfel de faptă, lucru care nu s-a materializat din lipsa inculpatului şi agentului economic.

Mai mult, soluţia de achitare a inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a apreciat că se impune a fi luată şi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, prin care a intervenit o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective. În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă, ceea ce nu se regăseşte în prezenta cauză.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că devin incidente disp. art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen.].

Prin Decizia penală nr. 60/A din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 46/2008 şi art. 297 alin. (1) C. pen.

S-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani.

S-a desfiinţat în parte, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai cu privire la inculpatul A., Sentinţa penală nr. 1280 din 02.11.2018 a Judecătoriei Focşani şi în rejudecare:

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. [a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv tehnician silvic], pe durata unui termen de 1 an.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., [a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa o funcţie de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv tehnician silvic)].

S-a constatat că prezenta faptă este concurentă cu faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat:

- 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 800 RON amenda penală şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii). (Sentinţa penală nr. 726/24.04.2017 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 1055/16.10.2017 a Curţii de Apel Galaţi -faptă din 18.08.2014).

- 6 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni pedeapsă accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) C. pen. - 1969 (Sentinţa penală nr. 1693/22.11.2017 a Judecătoriei Focşani definitivă prin Decizia penală nr. 101/A/28.01.2019 a Curţii de Apel Galaţi; fapte din 28.02.2012 respectiv 25.07.2012).

S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an pedeapsă complementară - art. 66 lit. g) C. pen. aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 726/2017 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 1055/2017 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a descontopit pedeapsa principală în pedepsele componente astfel:

- 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. .

- 1 800 RON amendă penală (180 zile/amenda x ziua/amenda) pentru infracţiunea prev. de art. 322 C. pen. .

S-a anulat suspendarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1693/22.11.2017 a Judecătoriei Focşani definitivă prin Decizia penală nr. 101/A/28.01.2019 a Curţii de Apel Galaţi.

S-au descontopit pedepsele principale şi accesorii componente astfel:

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. - 1969 cu aplicare art. 5 Noul C. pen. .

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 112 din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 5 Noul C. pen. .

- 2 ani şi 6 luni pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II,b) C. pen. -1969.

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale cu închisoarea aplicate inculpatului A. după cum urmează: 1 an închisoare (prezenta), 1 an şi 4 luni închisoare (Sentinţa penală nr. 726/2017 a Judecătoriei Focşani), 6 luni, 5 luni Sentinţa penală nr. 1693/2017 a Judecătoriei Focşani) inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare,la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse (23 luni) adică 7 luni şi 20 zile, în total - 1 an, 11 luni şi 20 zile .

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. d) C. pen., s-au contopit pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 11 luni şi 20 zile închisoare cu pedeapsa de 1 800 RON amendă penală (180 zile/amendă x ziua/amendă) aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 726/2017 a Judecătoriei Focşani acesta urmând să execute pedeapsa principală de 1 an, 11 luni şi 20 zile închisoare şi 1 800 RON amenda penală.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (aplicată prin prezenta) şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (Sentinţa penală nr. 726/2017 a Judecătoriei Focşani), în final inculpatul A. urmând să execute 1 an - pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. penal [a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv tehnician silvic].

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. (aplicată prin prezenta), cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II şi b) C. pen. - 1969 (aplicată prin Sentinţa penală nr. 1693/2017 a Judecătoriei Focşani) în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea aplicată prin prezenta.

În baza art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat "Constituirea partizii nr. 238 Acc I P.", aflat în carnetul de inventariere - marcare înregistrat la Ocolul Silvic O. sub nr. x/31.12.2014 precum şi a actelor subsecvente.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

În mod judicios, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A.:

În mod greşit instanţa de fond a constat existenta unui dubiu cu privire la această faptă reţinută în sarcina inculpatului, dubiu ce profită acestuia.

Mai precis, instanţa de fond a apreciat că nu sunt probe din care să rezulte săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat.

Analizând probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti la judecata în fond a cauzei şi administrate în mod nemijlocit în apel, Curtea a constatat că se reţine în sarcina inculpatului A. că în calitate şef district al Ocolului silvic Obştea Tulnic şi titular al dispozitivului de marcat formă rotundă VN - 08-03 la data de 24.12.2014 a înscris în carnetul de inventariere marcare înregistrat la Ocolul silvic O. sub nr. x/31.12.2014 care a stat la baza constituirii partizii nr. 238Acc .I P. date neconforme cu realitatea în sensul că majoritatea arborilor puşi în valoare şi înscrişi în carnet se încadrează în categoria arborilor accidentaţi sau vătămaţi, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Vinovăţia inculpatului rezultă din analizarea următoarelor probe:

Inculpatul A., în baza delegaţiei nr. 185/18.12.2014 emisă de şeful Ocolului silvic - inculpatul B., a pus în valoare suprafaţa de 5 ha pădure deţinută de SC N. SRL Broşteni jud. Vrancea situată în UP P. în UA 5C şi UA 13 B, în sensul că a efectuat marcarea arborilor din categoria produselor de igienă sau accidentală.

Această activitate se materializează într-o lucrare de inventariere pe teren a arborilor ce trebuiesc tăiaţi fiind produse accidentale sau de igienă şi se materializează într-un înscris, respectiv în carnetul de marcare inventariere.

În acest carnet se completează mai multe rubrici respectiv: specia, diametrul, în scopul stabilirii volumului de masă lemnoasă rezultat ca urmare a acestei activităţi de igienizare.

Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul A. a marcat şi pe cale de consecinţă a trecut în carnetul de inventariere şi arbori sănătoşi de categoria I - a care nu puteau face obiectul autorizaţiei emise, respectiv ca fiind arbori ce fac obiectul igienizării sau produse accidentale.

Astfel, martorul G. fost pădurar în Ocolul silvic O. a precizat că l-a însoţit în luna ianuarie 2015 pe martorul D. din cadrul ITRSV -Focşani în zona Valea Sării pe raza comunei Nistoreşti jud. Focşani la pct. P. .

Precizează martorul că urcând în exploatarea respectivă, pe drumul forestier a observat pe o parte şi pe alta a drumului că au fost doborâţi arbori la circa 50 m de drum fiind inventariaţi aproximativ 40 de cioate, fiind identificaţi arbori din speciile răşinoase care nu prezentau urme de uscare, vârfuri rupte sau din categoria arborilor accidentaţi.

Precizează martorul că lucrătorul din cadrul ITRSV Focşani D. a apreciat că lucrarea de punere în valoare a masei lemnoase nu a fost întocmită corect, arborii marcaţi nefiind produse accidentale, iar modul de marcare a arborilor conducând la o pădure tăiată " la ras", încheindu-se un act de constatare în acest sens.

Din declaraţia martorului D. rezultă că deplasându-se în pct. P. împreună cu pădurarul G. a constat existenta la marginea drumului forestier în apropierea vagoanelor de dormit a mai multor buşteni din specia brad şi molid despre care angajaţii care au efectuat tăierea arborilor au declarat că provin din partida 238 Accidentale I, martorul observând că aceşti arbori nu prezentau urme de prejudiciere fiind arbori de bună calitate ce nu ar fi putut face obiectul marcării şi exploatării ca produse accidentale. Precizează martorul că s-a deplasat cu un TAF şi cu un drujbar în perimetrul unde s-a efectuat tăierea şi a constat că fuseseră tăiaţi mai mulţi arbori .

De asemenea, că majoritatea arborilor "pe fir" prezentau urme de marcă şi nu făceau obiectul produselor accidentale.

Din declaraţia martorului I. (dosar urmărire penală) rezultă că a fost angajat în calitate de mecanic tafist la societăţile administrate de L. şi soţia acestuia SC N. SRL, Broşteni, judeţul Vrancea şi că la începutul lunii ianuarie 2015 în cadrul partidei de masă lemnoasă 745 şi 746 a cărat din pădure, respectiv din parchet, la platforma primară, mai mulţi "arbori doborâţi cu moto-ferăstrăul din specia brad efectuând un transport de arbori în catarg, moment în care s-au prezent la el organele de poliţei şi silvice, care a văzut arborii" pe care urma să îi transporte.

Precizează martorul că are experienţă în domeniul exploatării de masă lemnoasă de aproximativ 6 ani iar arborii care i-a transportat erau în proporţie de 50 % arbori sănătoşi iar 50 % arbori ce prezentau semne de uscare.

Din procesul-verbal de constatare încheiat de organele de cercetare a poliţiei judiciare împreună cu reprezentantul ITRSV Focşani la data de 27.01.2015 rezultă că deplasându-se împreună cu salariaţii care au efectuat tăierea la parchetul din UP P. UA 5C şi 13 B s-a constat că după tăierea efectuată în această partidă au fost găsite şi inventariate un număr de 40 de cioate marcate şi o cioată nemarcată, provenite de la arborii recoltaţi, atribuindu-se câte un număr de la 1 la 41.

S-a constat că sub cioatele marcate cu numărul 31 şi 40 se aflau arbori de molid pe loc despre care specialistul silvic a constat că nu sunt prejudiciaţi, nu au defecte şi nu puteau face obiectul marcării în categoria produselor accidentale.

Pe suprafaţa de pădure parcursă, cu marcarea arborilor cu dispozitivul x aparţinând inculpatului A. au fost găsiţi arbori din categoria produselor de igienă, respectiv arbori uscaţi sau pe cale de uscare sau cu vârfuri rupte ce trebuiau puşi în valoare de către inculpat ca fiind produse accidentale.

Pe platforma primară, respectiv locul unde se depozitează arborii tăiaţi din partidă, specialistul silvic a constat existenta a 6 arbori în "catarg" din specia molid în stare verde constatându-se că aceştia nu se încadrează în categoria produselor accidentale.

Raportat la aceste probe, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în sensul că inculpatul A. a marcat şi a trecut ulterior în carnetul de marcare - inventariere arbori sănătoşi ca fiind produse accidentale sau de igienizare (arbori bolnavi), date ce nu corespund adevărului.

În baza acestor marcaje s-a procedat la tăierea şi a arborilor sănătoşi ce nu făceau parte obiectului stabilit prin Delegaţia nr. 185/2014 a şefului ocolului silvic de efectuare a lucrărilor de igienizare în partida situat în UP II -P..

În acest context, Curtea a apreciat că raportul de expertiză tehnică judiciară încheiat de către expertul silvic inginer E. la data de 18.06.2018 nu este util cauzei datorită trecerii timpului fiind efectuat la aproximativ 4 ani după săvârşirea faptei, pădurea suferind modificări semnificative în acest timp. Practic, după trecerea unui interval atât de mare de timp şi după ce pădurea în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea de marcare a fost "practic rasă la sol", nu se mai poate obiectiv stabili arborii tăiaţi, care au fost arbori buni şi care au fost arbori rezultaţi din produse accidentale, ei nemaiexistând fizic.

Cele menţionate mai sus constituie analiza probelor directe constate în mod nemijlocit de martori, deoarece între data efectuării controlului efectuat de martorul D. - consilier al Gărzii Forestiere Focşani din perioada 14.01.2015 - 15.01.2015 şi data de 27.01.2015 când au fost sesizate organele de urmărire penală care au efectuat verificări pe teren în partidele unde s-a efectuat tăierile, au fost doborâţi un număr de 245 arbori care au fost şi valorificaţi, situaţie în care nu s-a mai putut stabili care dintre aceştia erau arbori din clasa I de calitate şi arbori ce se puteau încadra în categoria produselor de igienă.

Totuşi, instanţa a apreciat că în afară de aceste probe directe, mai sus menţionate, vinovăţia inculpatului A. rezultă şi din următoarele probe indirecte.

Astfel, din Regulamentul privind obligaţiile personalului silvic, "respectiv atribuţiunile pădurarilor angajaţi" pentru paza şi gospodărirea pădurilor la art. 9) lit. d) este prevăzută obligaţia acestora de a identifica arbori uscaţi, rupţi, doborâţi de fenomene naturale, atacaţi de boli şi dăunători şi de a solicita imediat, în scris şefului de district sau administratorului pădurii eliminarea lor.

Din Hotărârea nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier la art. 7 lit. k) se prevede obligaţia şefului de district de a identifica arborii infestaţi, uscaţi, rupţi, doborâţi de fenomene naturale şi de a raporta despre acesta, în scris în maximum 48 de ore şefului de ocol, participând la evaluare acestor arbori şi preluarea acestora în gestiune, de către pădurarul titular de canton.

Deci, raportat la aceste dispoziţii legale, la ocolul silvic din care face parte partida P., unde s-a efectuat tăierea pentru arbori accidentaţi, ar fi trebuit să existe rapoarte din care să rezulte că în această unitatea forestieră existau cel puţin un număr de 245 arbori care erau bolnavi sau erau căzuţi, făcând parte din categoria produselor accidentale.

Verificările efectuate de organele de urmărire penală, au scos în evidentă faptul că nu a existat niciun raport de existenţa produselor accidentale în zona în care inculpatul A. a efectuat marcarea.

Aceasta duce la concluzia că inculpatul a marcat arbori de calitate trecându-i la categoria de produse accidentale.

Nu lipsit de importantă, este şi faptul că inculpatul A. a căutat ulterior să-l convingă pe pădurarul - gestionar al partizii unde a efectuat marcarea, martorul G., să semneze procesul-verbal de luare în primire a partizii unde s-au efectuat tăierile, lucru refuzat de către acesta.

Constatând săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpatul A. de fals sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., instanţa a dispus condamnarea acestuia, la stabilirea pedepsei fiind avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, dar şi persoana acestuia.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul A. este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat pentru fapte similare prin sentinţele penale nr. 726/24.04.2017 a Judecătoriei Focşani şi prin Sentinţa penală nr. 1693/22.11.2017 a aceleiaşi instanţe, Curtea constatând că fapta pentru care a dispus condamnarea inculpatului este concurentă cu faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat definitiv prin cele 2 sentinţe penale mai sus menţionate.

Împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la data de 13.03.2020, prin avocat M., fiind invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a susţinut că nu există corespondenţă deplină între faptă şi configurarea legală a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., neputându-se discuta de existenţa unei intenţii directe; în condiţiile în care nu există latura subiectivă a infracţiunii, fapta nu poate fi încadrată decât fie la contravenţie, fie la abatere disciplinară prevăzută în Statutul personalului silvic.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, s-a arătat că pentru a fi în prezenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, trebuia să existe intenţia directă a inculpatului, ceea ce înseamnă că inculpatul ar fi trebuit să săvârşească cu voinţă atât acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea de folosire a înscrisului falsificat; de asemenea, trebuia să prevadă şi să urmărească producerea unei consecinţe juridice. Or, inculpatul nu a acţionat în vederea producerii unor consecinţe juridice, atât timp cât el a executat o operaţiune de marcare a arborilor şi de consemnare în carnetul de inventariere-marcare a arborilor astfel marcaţi şi inventariaţi, în conformitate cu Normele tehnice pentru evaluarea produsului de lemn destinat comercializării; în momentul consemnării datelor în carnet, ştiind că notarea s-a făcut conform realităţii din teren şi acordarea clasei s-a realizat cu respectarea normelor silvice, inculpatul nu numai că nu a avut reprezentarea survenirii unei urmări negative de drept, dar nici nu a prevăzut şi urmărit în vreun fel producerea acestui rezultat, această concluzie fiind susţinută şi de faptul că lucrarea efectuată de inculpat este automat, conform legii, supusă controlului şefului de ocol sau a unui reprezentant al Gărzii Forestiere.

S-a mai arătat că, instanţa de apel a folosit termenul generic "cu vinovăţie", dar nu a explicat care sunt elementele care au condus la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, arătând doar faptul că nu au fost respectate prevederile art. 7 lit. k) din H.G. nr. 1076/2009 privind Regulamentul de pază a fondului forestier.

Totodată, s-a susţinut că din analiza prevederilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 3814/2012, O.M.1651/2000, Normele tehnice pentru evaluarea produsului de lemn destinat comercializării, Legea nr. 171/2010 privind contravenţiile silvice [art. 14 lit. d), Codul silvic şi art. 322 alin. (1) C. pen.], fără a analiza materialul probator de la apel şi fond, se ajunge la concluzia că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, condamnând inculpatul pentru o faptă pentru care, dacă ar fi săvârşit-o, acesta ar fi fost cel mult sancţionat contravenţional.

Prin încheierea din 04 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...) Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte notează că starea de fapt reţinută prin decizia recurată, raportat la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constă, în esenţă, în aceea că, inculpatul A., în calitate de şef district al Ocolului silvic Obştea Tulnic şi titular al dispozitivului de marcat formă rotundă VN - 08-03 la data de 24.12.2014 a înscris în carnetul de inventariere marcare înregistrat la Ocolul silvic O. sub nr. x/31.12.2014, care a stat la baza constituirii partizii nr. 238Acc. I P., date neconforme cu realitatea, în sensul că majoritatea arborilor puşi în valoare şi înscrişi în carnet se încadrează în categoria arborilor accidentaţi sau vătămaţi.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Plecând de la această situaţie de fapt stabilită, cu titlu definitiv, în cauză, recurentul inculpat A. a susţinut că activitatea imputată nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât, pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni, trebuia să existe intenţia directă a inculpatului, ceea ce înseamnă că inculpatul ar fi trebuit să săvârşească cu voinţă atât acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea de folosire a înscrisului falsificat; de asemenea, trebuia să prevadă şi să urmărească producerea unei consecinţe juridice. Or, inculpatul nu a acţionat în vederea producerii unor consecinţe juridice, atât timp cât el a executat o operaţiune de marcare a arborilor şi de consemnare în carnetul de inventariere-marcare a arborilor astfel marcaţi şi inventariaţi, în conformitate cu Normele tehnice pentru evaluarea produsului de lemn destinat comercializării; în momentul consemnării datelor în carnet, ştiind că notarea s-a făcut conform realităţii din teren şi acordarea clasei s-a realizat cu respectarea normelor silvice, inculpatul nu numai că nu a avut reprezentarea survenirii unei urmări negative de drept, dar nici nu a prevăzut şi urmărit în vreun fel producerea acestui rezultat, această concluzie fiind susţinută şi de faptul că lucrarea efectuată de inculpat este automat, conform legii, supusă controlului şefului de ocol sau a unui reprezentant al Gărzii Forestiere.

Examinând motivele recurentului inculpat, Înalta Curte constată că acestea au la bază negarea stării de fapt care a condus la reţinerea vinovăţiei sale şi tind la reevaluarea materialului probator sub acest aspect. Prin critica referitoare la comiterea faptei anterior descrise fără intenţie directă, ceea ce ar atrage, ca urmare, absenţa laturii subiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, recurentul inculpat A. aduce în discuţie, în mod esenţial, absenţa elementului subiectiv propriu infracţiunii analizate.

Or, această critică antamează împrejurări cu un pronunţat caracter factual, ce ar contura atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările sale şi care sunt circumscrise temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalităţii acesteia.

Tipicitatea subiectivă a infracţiunii implică examinarea unor circumstanţe de fapt şi, dat fiind scopul recursului în casaţie, nu poate fi cenzurată în acest cadru nici în baza cazului de casare invocat de inculpat şi nici a altui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, reiterând scopul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că vinovăţia, ca element subiectiv al unei infracţiuni şi, implicit, elementele factuale care au stat la baza reţinerii sale prin decizia recurată nu pot fi cenzurate în recurs în casaţie în baza cazului de casare invocat în speţă ori al vreunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Reevaluarea situaţiei de fapt şi a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esenţiale pentru legalitatea hotărârii definitive şi le-a reglementat ca atare, expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se şi cerinţele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii.

Totodată, faţă de susţinerile referitoare la caracterul contravenţional al faptei, Înalta Curte învederează că acestea nu sunt pertinente faţă de obiectul recursului în casaţie, care îl constituie exclusiv condamnarea pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., şi nu fapta ce constă în operaţiunea de marcare şi clasificare pentru care s-a exercitat acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, faptă pentru care inculpatul a fost achitat.

Prin urmare, chestiunea în discuţie este reprezentată de conformitatea cu realitatea a celor consemnate de către inculpatul A. în carnetul de inventariere marcare înregistrat la Ocolul silvic O. sub nr. x/31.12.2014, înscris sub semnătură privată care a stat la baza constituirii partizii nr. 238Acc. I P..

Or, având în vedere baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 322 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.

GGC - GV