Conflict of jurisdiction in criminal complaint against dismissal of charges for favoring offender resolved in favor of Court of Appeal

Asupra conflictului de competenţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.11.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020 în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen. a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, în baza art. 50 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1), art. 44 alin. (3) şi art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta A. S.A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 1177/P/2019 din data 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a se pronunţa astfel, în esenţă, s-a reţinut că prin plângerea penală înregistrată sub nr. x/2018 la data de 22.11.2018 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, persoana vătămată A. S.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri privată, faptă prev. de art. 322 C. pen., şi favorizarea făptuitorului, faptă prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Din conţinutul plângerii formulate rezultă că făptuitorul a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi spălare a banilor, iar prin rechizitoriul întocmit în respectiva cauză s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei cu privire la inculpat în vederea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Apoi, anterior disjungerii, la data de 05.10.2017, către structura de parchet menţionată a fost comunicată Adresa nr. x/05.10.2017 de către persoana vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, aşa încât să se creeze premisele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

În realitate, conform susţinerilor petentei A. S.A., semnătura administratorului C. ar fi fost contrafăcută.

Prin ordonanţa din data de 19.02.2019 emisă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă, că nu intră în competenţa D.I.I.C.O.T. cercetarea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată ori favorizarea făptuitorului, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Parchetului de pe lângă tribunalul Bucureşti, unitate de parchet competentă prin raportare la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Prin Ordonanţa nr. 1177/P/2019 din data de 26.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri privată, faptă prev. de art. 322 C. pen., şi favorizarea făptuitorului, faptă prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.).

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că administratorul C. persoanei vătămate A. S.A. este persoana care a întocmit şi a semnat cererea din care rezultă că nu înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal instrumentat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, iar managerul general B. fiind persoana care a depus-o la sediul D.I.I.C.O.T., fără a avea vreo implicare în redactarea sau semnarea acesteia.

Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 339 C. proc. pen., petenta A. S.A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin Ordonanţa nr. 121/II-2/2020 din data de 23.07.2020, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a respins plângerea petentei, ca neîntemeiată, motivat de faptul că soluţia este legală şi temeinică.

La data de 24.08.2020 petenta A. S.A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 1177/P/2019 din data de 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, soluţie ce a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 121/II-2/2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 06.11.2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen., "tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad".

Astfel, pentru cazul particular al infracţiunilor de anumită natură (contra înfăptuirii justiţiei), legiuitorul a instituit o regulă derogatorie în ceea ce priveşte competenţa materială, în sensul că tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt întotdeauna de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă. S-a subliniat că dintre infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei, infracţiunea de favorizare a făptuitorului este corelativă (conexitate de corelaţie) cu infracţiunea al cărei făptuitor este favorizat, având consecinţe, printre altele, aplicarea favorizatorului a aceleiaşi pedepse prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de cel favorizat (art. 269 alin. (2) C. pen.).

În raport de acuzaţiile formulate, respectiv depunerea într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti a unei adrese falsificate, din cuprinsul căreia rezultă că societatea A. S.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, produs al infracţiunii de delapidare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pretinsa favorizare se referă la infracţiunea de delapidare, ceea ce înseamnă că instanţa competentă să judece infracţiunea premisă este competentă să judece şi infracţiunea de favorizare a făptuitorului.

Având în vedere că judecătoria judecă în primă instanţă infracţiunea de delapidare şi ţinând cont că depunerea adresei pretins falsificate s-a făcut la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, situat în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, s-a apreciat că Judecătoria Ploieşti este competentă material şi teritorial să soluţioneze plângerea formulată.

Prin Sentinţa penală nr. 427 din data de 18.03.2021, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 50 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. c) şi art. 44 alin. (3) C. proc. pen. a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Ploieşti invocată de către petenta A. în cauza având ca obiect plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin ordonanţa din data de 26.05.2020, soluţie menţinută prin Ordonanţa nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior.

În temeiul art. 51 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1) şi art. 44 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 51 C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, la data de 11.03.2021 petenta A., prin apărător a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Ploieşti.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că plângerea penală formulată de către petentă vizează două presupuse infracţiuni săvârşite de către intimatul B. în cadrul unui dosar instrumentat D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti, or, cât timp în cadrul dosarului de la Ploieşti au fost cercetate mai multe infracţiuni, s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei de către intimatul B. doar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare şi că infracţiunea de favorizare a infractorului derivă dintr-o presupusă faptă săvârşită în cadrul unui dosar penal care a fost în instrumentarea D.I.I.C.O.T.-ului. Prin urmare, soluţionarea plângerii penale formulată de petentă împotriva soluţiei de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aparţine Tribunalului Bucureşti.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze plângerea petentei A. S.A., motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanţă: (...) c) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, petenta A. S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti o plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă în Dosarul nr. x/2019 în data de 26.05.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 121/II-2/2020 a procurorului ierarhic superior.

În esenţă, persoana vătămată A. S.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri privată prev. de art. 322 C. pen. şi favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.. Numitul B. a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi spălare a banilor, iar prin rechizitoriul întocmit în respectiva cauză s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei cu privire la inculpat în vederea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Anterior disjungerii, către structura de parchet menţionată a fost comunicată adresa nr. x din data de 05.10.2017, emisă de persoana vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, aşa încât să se creeze premisele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În realitate, conform susţinerilor petentei A. S.A., semnătura administratorului C. ar fi fost contrafăcută.

Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze plângerea formulată de petenta A. S.A. având în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen. care stipulează că infracţiunea de favorizare a infractorului este de competenta instanţei care judecă infracţiunea la care aceasta se referă, or instanţa competentă să judece infracţiunile care se referă infracţiunea de favorizare a infractorului era Tribunalul Bucureşti la momentul judecării acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Deopotrivă, se constată că infracţiunile de bază cercetate se referă la grup infracţional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor, înşelăciune, astfel că infracţiunea de favorizare a infractorului fiind în legătură cu infracţiuni în care urmărirea penală este desfăşurată de către D.I.I.C.O.T., care sunt judecate de tribunal în primă instanţă, conform dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin analogie şi infracţiunea de favorizare a infractorului, dacă s-ar dispune trimiterea în judecată, ar fi de competenta tribunalului.

Drept urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, din perspectiva infracţiunilor reclamate, dar şi din perspectiva efectuării urmăririi penale pentru o infracţiune de favorizare a infractorului în legătură cu o infracţiune pentru care competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, fiind incidente prevederile art. 44 alin. (3) şi art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru considerentele anterior evocate, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin ordonanţa din data de 26.05.2020, soluţie menţinută prin Ordonanţa nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior, în favoarea Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea conflictului de competenţă vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.A. în favoarea Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2021.

GGC - NN