Negative competence conflict over execution challenge for deduction of foreign home arrest days resolved in favor of detention location court

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 109 din data de 05.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 50 rap. la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind-o pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, la data de 21.12.2020, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe o contestaţie la executare formulată de către condamnata A., prin apărător, solicitându-se, în concret, deducerea perioadei executate în arest la domiciliu în Marea Britanie şi Italia constând într-un număr de 282 zile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Făcând trimitere la art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. coroborat cu Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 975/19.11.2018, instanţa a reţinut că Tribunalului Argeş îi revine competenţa materială şi teritorială să soluţioneze contestaţia la executare pendinte, cu argumentarea că din fişa privind situaţia juridică a condamnatei, precum şi din înscrisurile aflate la dosar, la data formulării cererii (18.12.2020, data poştei), petenta se afla în Penitenciarul-Spital Mioveni în executarea MEPÎ nr. 2377/07.11.2017 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 24.02.2021, sub nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 87 din data de 16.03.2021, urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, Tribunalul Argeş, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea - condamnată A., încarcerată în Penitenciarul pentru femei - Târgşor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia penală.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Argeş a constatat că petenta condamnată se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2377/07.11.2017, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. x/2016, în baza Sentinţei penale nr. 846/25.04.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A/07.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care contestatoarea a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 362 de zile închisoare.

Făcând trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme (a se vedea Deciziile de speţă nr. 798/2018, nr. 611/2020, disponibile pe www.x.ro), instanţa a reţinut că motivul invocat de contestatoare se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută,Tribunalul Argeş a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza pendinte este Tribunalul Bucureşti, secţia penală, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 martie 2021, formând obiectul Dosarului nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 26 martie 2021.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Argeş, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 168/F din data de 29.10.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 453/A/10.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus recunoaşterea Hotărârii de condamnare nr. 14/2268 din data de 07.10.2014 a Tribunalului de Mare Instanţă Rennes - Camera Corecţională JIRS, definitivă la data de 18.10.2014, a dispus executarea într-un penitenciar din România de către condamnata A. a pedepsei de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) şi a dedus perioada detenţiei preventive şi perioada executată de la 27.06.2013 până la data de 14.05.2014 (322 zile închisoare).

Prin Sentinţa penală nr. 846 din data de 25.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A din 07.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare anterior referită a fost contopită cu restul de pedeapsă de 362 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 14/2268 din data de 07.10.2014 a Tribunalului de Mare Instanţă Rennes - Camera Corecţională JIRS, definitivă la data de 18.10.2014, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 168/F din data de 29.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 453/A/10.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Se reţine că petenta A. solicită deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 362 zile închisoare la care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 846 din data de 25.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A din 07.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a unei perioade de 282 de zile, în care s-a aflat sub incidenţa măsurii preventive a arestului la domiciliu pe teritoriul Marii Britanii în perioada 15.03.2018 - 30.04.2018, şi respectiv pe teritoriul Italiei în perioada 24.03.2020 - 13.11.2020.

Prin urmare, solicitarea petentei de a fi dedusă din pedeapsa în a cărei executare se află şi a perioadelor în care s-a aflat sub măsuri preventive dispuse în altă cauză reprezintă o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., nu o nelămurire la executarea Sentinţei penale nr. 846 din data de 25.04.2017 a Tribunalului Bucureşti.

În cauză nu este incidentă practica instanţei supreme invocată de către Tribunalul Argeş, în sensul că temeiul de drept al cererii îl reprezintă cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât de esenţa acestui caz este ca solicitarea privind deducerea unei durate executate să vizeze ipoteza în care aceasta priveşte chiar durata pedepsei în care s-a pronunţat hotărârea contestată, iar nu o altă condamnare.

Ca atare, sub aspectul competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).".

În speţă, dat fiind faptul că petenta A. se află în executarea unei pedepse privative de libertate, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii în aplicarea interpretării obligatorii dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, prin care s-a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Se constată că, la data formulării contestaţiei la executare - 18 decembrie 2020 (data poştei, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicul aflat la Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bucureşti), condamnata A. se afla deţinută în Penitenciarul Spital Mioveni, aflat în raza de competenţă a Tribunalului Argeş, împrejurare ce atrage competenţa materială a acestei instanţe.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Argeş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru consultarea dosarului, în cuantum de 78 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Argeş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 78 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 martie 2021.

GGC - NN