Bribery conviction challenge to execution inadmissible as re-litigation of final merits; petitioner ordered to pay 200 RON costs

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 noiembrie 2020, sub nr. x/2020 condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 335/RC din 01.10.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În motivarea contestaţiei, condamnatul a solicitat, în esenţă, să se lămurească dacă "înţelegerea" reţinută ca moment al consumării infracţiunii se încadrează în vreuna dintre modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunii de luare de mită, respectiv care a fost calitatea în care au fost comise actele materiale de primire.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa penală nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare (4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, făcându-se, totodată, aplicarea art. 65 din C. pen.

Prin Decizia nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.., între altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 30/F din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, în latură penală şi civilă, şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa apelată în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile privind pedepsele complementare şi accesorii.

Prin Decizia penală nr. 335/RC din 01 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 301/A din 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, deşi contestatorul a invocat dispoziţiile legale privind contestaţia la titlu, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este modul de stabilire, în cauză, a soluţiei dispuse, criticile aduse Deciziei nr. 335/RC din 01 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, vizând exclusiv chestiuni de fond.

Or, în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi administrate probe care tind să pună în discuţie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă.

Aspectul avut în vedere de către instanţă în ceea ce priveşte momentul consumării infracţiunii de luare de mită nu este un motiv de împiedicare la executare şi nici nu poate fi lămurit pe calea contestaţiei la executare.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu se poate modifica ori desfiinţa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându - se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei, în căile ordinare sau extraordinare de atac. Acest caz de contestaţie la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situaţii, de redactarea greşită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Pe de altă parte, regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestator vizează strict chestiuni de fond, criticându - se legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi nici în vreunul din celelalte cazuri de contestaţie la executare expres şi limitativ prevăzute de lege, în baza art. 597 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/RC din 1 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul - condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/RC din 1 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.

GGC - OB