Appeal dismissed: Upholding execution of European Arrest Warrant and preventive detention for human trafficking and money laundering

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus astfel:

În baza art. 112 din Acordul comercial de cooperare între Uniunea Europeană şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, coroborat cu art. 85, 104 alin. (7) şi alin. (11) teza finală, art. 109 alin. (1) şi art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a admis cererea formulată autoritatea judiciară emitentă, respectiv şeriful/judecătorul Curţii Lothian şi Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, privind executarea mandatului european de arestare emis la data 24.12.2020 împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român .

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 223 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile din Regatul Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de astăzi, 12.02.2021 şi până la data de 13.03.2021 inclusiv.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută prin Ordonanţa nr. 850/II/5/2021 din data de 12.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12.02.2021, orele 10:35.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă din Cadrul IPJ Bacău, altor instituţii interesate.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri, a procesului-verbal de neconsimţire la predare, a declaraţiei persoanei solicitate şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba engleză, traduceri care se vor efectua în regim de urgenţă.

S-a luat act că persoana solicitată a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin adresa de înaintare nr. x/2021 din data 12.02.2021, precum şi prin referatul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ambele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 12.02.2021 sub nr. x/2020, a fost sesizată instanţa, în temeiul art. 85 raportat la art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 112 din Titlul VII al Acordului comercial şi de cooperare încheiat între Uniunea Europeană şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu mandatul european de arestare emis la data 24.12.2020 împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român, de şeriful/judecătorul Curţii Lothian şi Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

S-a arătat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore în data de 12.02.2021 ora 10:35.

Prezentă personal în faţa instanţei, persoana solicitată A. nu şi-a acordat consimţământul pentru predare conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 în prezenţa avocatului ales, şi a precizat că nu renunţă la beneficiile conferite de regula specialităţii. Aceasta a invocat drept motiv de refuz obligatoriu faptul că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări pentru infracţiunile descrise în mandatul european, iar cu titlu de motiv opţional de refuz faptul că persoana solicitată are o stare de sănătate precară. Totodată, s-a solicitat amânarea predării către autorităţile judiciare britanice ca urmare a pandemiei globale cu virusul Sars - Cov2.

Persoana solicitată a mai precizat că nu este de acord cu luarea măsurii arestării preventive împotriva sa.

Analizând materialul probator administrat în cauză, asupra sesizării de predare în baza mandatului european de arestare, Curtea a reţinut următoarele:

În mandatul european de arestare emis la data 24.12.2020 de şeriful/judecătorul Curţii Lothian şi Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român se arată că decizia care stă la baza mandatului este mandatul de reţinere/arestare naţional emis la data de 30.09.2020 de şeriful/judecător de la Tayside Central şi Fife în Dundee pentru două infracţiuni, şi anume: infracţiunea 1) trafic de fiinţe umane contrar secţiunii 11 (1) (A) din Actul Scoţian de drept penal 1955; infracţiunea 2) gestionarea veniturilor obţinute din infracţiuni, contrar secţiunii nr. x (1) (D) şi (E) din Actul Bunurilor Infracţionale 2002.

Curtea de Apel Bacău a concluzionat că această solicitare de predare este efectuată pentru aducerea la îndeplinire a unei măsuri preventive şi nu pentru executarea unei pedepse privative de libertate definitive.

Cu privire la situaţia de fapt circumscrisă acuzaţiilor în materie penală, în mandatul european de arestare se arată următoarele:

"Infracţiunea 1 - în perioada 28 septembrie 2015 - 23 august 2019 pe strada x, Dundee, Balckness Road, Dundee, strada x, Dundee, Lochee Road, Dundee, strada x, Kirkcaldy, toate în Scoţia şi în alte părţi necunoscute, persoana acuzată A. şi alţii au trăit, parţial sau în totalitate din câştigurile obţinute din prostituţie, contrar secţiunii 11 (1)(A) din Actul Scoţian de drept penal 1955. Această infracţiune este gravă deoarece este în legătură cu activitatea de trafic de persoane; parchetul intenţionează să demonstreze că infractorul a fost motivat (în totalitate sau parţial) având drept obiectiv comiterea sau conspirarea la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, contrar secţiunii 5 din legea privind traficul şi exploatarea persoanelor din 2015. Combinaţia de probe bancare, probe ale telefoanelor mobile, probe ale martorilor care au închiriat diferite proprietăţi membrilor grupului infracţional şi a celor care au plătit pentru servicii sexuale; cât şi din probele poliţiei care a plasat persoana acuzată şi alte persoane asociate în spaţiile utilizate pentru oferirea de servicii sexuale, reprezintă suficiente probe.

Infracţiunea 2 - cu mai multe ocazii în perioada 8 ianuarie 2016 şi 23 august 2019, pe strada x, Blackness Road, strada x, Lochee Road, toate în Dundee şi pe strada x, Kirkcaldy, Fife cât şi în alte locuri necunoscute, persoana acuzată şi alte persoane au ascuns, au transferat şi au scos din Scoţia bunuri infracţionale.

Se presupune ca bunurile infracţionale au fost mutate electronic, transferând sume de bani prin servicii de transfer de bani şi între conturi bancare, iar A. şi alte persoane au retras sau au permis să fie retrase sume de bani din conturi bancare de la adrese necunoscute din România; totul contrar Actului Bunurilor Infracţionale 2002, secţiunea x (1)(d) şi (c) şi agravant contrar secţiunii 5 din legea privind traficul şi exploatarea persoanelor din 2015. Aceasta infracţiune este gravă deoarece este în legătură cu activitatea de trafic de persoane; parchetul intenţionează să demonstreze că infractorul a fost motivat (în totalitate sau parţial) având drept obiectiv comiterea sau conspirarea la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, contrar secţiunii 5 din legea privind traficul şi exploatarea persoanelor din 2015 (Scoţia). Combinaţia de probe bancare, probe ale telefoanelor mobile, probe ale martorilor care au închiriat diferite proprietăţi membrilor grupului infracţional şi a celor care au plătit pentru servicii sexuale, reprezintă suficiente probe pentru această infracţiune."

Autorităţile judiciare britanice au menţionat că aceste fapte, astfel cum sunt descrise mai sus, sunt sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puţin trei ani, aşa cum sunt definite în dreptul statului membru, marcând următoarele căsuţe: IxI - participarea la un grup organizat; IxI - trafic de persoane; IxI - spălare a produselor infracţiunii.

În privinţa normelor de drept aplicabile acestei solicitări de predare, chiar dacă ulterior datei de 01 ianuarie 2021 s-a încheiat perioada de tranziţie postbrexit în cadrul căreia legislaţia UE, inclusiv cea edictată pe fostul Pilon III - Justiţie şi afaceri interne, se aplică în continuare în relaţia UE - Regatul Unit, în prezent în Partea a III - a, Titlul VII, prin art. 112 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (în continuare denumit doar Acord), în vigoare în acest moment în relaţiile dintre blocul comunitar şi acest din urmă stat devenit terţ, în care s-au prevăzut următoarele:

"Prezentul titlu se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziţie".

Or, aceste dispoziţii din titlul Partea a III - a, Titlul VII din Acord sunt identice în conţinut cu cele ale Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului, transpusă în legislaţia naţională din România prin dispoziţiile Titlului III din Legea nr. 302/2004 republicată.

Conform art. 85 din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală aplicarea în relaţia cu alte state, "dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene."

Din moment ce acest Acord a fost încheiat de Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în numele tuturor statelor membre, în baza competenţei delegate în probleme de cooperare judiciară internaţională în materie penală de România acestui organism suprastatal odată cu modificarea Constituţiei din 2003 şi aderarea la blocul comunitar în 2007 şi ratificarea acordului de aderare la UE, rezultă fără niciun fel de echivoc faptul că dispoziţiile Titlului III din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre*), se aplică şi în cazul de faţă solicitării formulate de Regatul Unit cu privire la predarea persoanei solicitate A.. De altfel, prevederile Titlului III din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile Părţii a III-a, Titlul VII din Acord sunt similare până la identitate.

Conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

Deşi persoana solicitată A. nu a consimţit la predare, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta nu a indicat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării, astfel cum sunt acestea enumerate limitativ şi exhaustiv la art. 99 din Legea nr. 302/2004 (art. 80 şi 81 din Partea a III - a, Titlul VII din Acord).

Potrivit textului legal amintit anterior, având denumirea marginală motive de refuz al executării, (1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii.

Or, niciunul dintre cele două aspecte invocate de persoana solicitată drept motive de refuz la executare nu sunt enumerate de textul legal amintit anterior.

Astfel, în privinţa invocării faptului că, în speţă, nu ar fi îndeplinită condiţia dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (art. 79 alin. (4) şi alin. (5) din Acord), s-a reţinut că aceasta nici nu trebuie verificată, întrucât autorităţile britanice au marcat, în mandatul european, la rubrica ce este destinată faptelor de care este acuzată persoana solicitată în Regatul Unit, următoarele căsuţe: IxI - participarea la un grup organizat; IxI - trafic de persoane; IxI - spălare a produselor infracţiunii, ce corespund punctelor 1, 3 şi 9 din lista de infracţiuni pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări. Faptul că avocatul ales a invocat aspectul că, în concret, situaţia de fapt descrisă de autorităţile britanice nu ar constitui infracţiunile marcate de aceştia, reprezintă o chestiune ce excede competenţei funcţionale autorităţii judiciare care trebuie să se pronunţe cu privire la cererea de predare, respectiv Curtea de Apel Bacău, această apărare fiind necesară a fi invocată direct şi numai în faţa organelor şi autorităţilor judiciare britanice. Curtea de Apel Bacău nu realizează o judecată propriu - zisă a persoanei solicitate, ci doar soluţionează o cerere de predare într-o procedură simplificată de extrădare, care se bazează pe principiul fundamental în cooperarea judiciară internaţională al recunoaşterii reciproce a deciziilor de arestare naţionale şi pe încrederea reciprocă.

În privinţa motivului stării de sănătate, s-a reţinut că această chestiune nu constituie un motiv de neexecutare obligatoriu sau facultativ, astfel cum sunt acestea enumerate limitativ de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, Curtea de Apel Bacău nu poate aprecia asupra stării de sănătate a persoanei solicitate, dacă aceasta este aptă sau nu să reziste unui transfer din punct de vedere fizic în Regatul Unit, acesta constituind un aspect ce poate fi apreciat doar de organele executive poliţieneşti, ce au obligaţia sa asigure dreptul la sănătate al persoanei solicitate cât timp se află în custodia autorităţilor, prin asistenţă medicală de specialitate în anumite situaţii obiective, în această noţiune fiind inclusă, fără-ndoială, şi perioada de transfer efectiv, de regulă pe cale aeriană, dintr-un stat în altul. În orice caz, o asemenea situaţie ar putea constitui, în anumite împrejurări, doar o cauză de amânare a predării.

Referitor la cererea de amânare a predării formulată de avocatul ales, ca urmare a existenţei la nivel planetar a pandemiei cu virusul Sars - Cov2, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, potrivit art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, (2) Predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.

S-a constatat că, în cauză nu există o expertiză medico - legală din care să rezulte că persoana solicitată suferă de o boală gravă, care face imposibilă predarea imediată, fiind depuse doar înscrisuri din care rezultă că în decembrie 2008, deci în urmă cu 12 ani, persoana solicitată a suferit o intervenţie chirurgicală pentru excizia unei tumori osoase craniene. Persoana solicitată a mai invocat o afecţiune cardiacă ce ar avea caracter cronic dar nu a depus înscrisuri medicale în acest sens.

În privinţa noţiunii de consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia, Curtea a constatat că jurisprudenţa depusă de avocatul ales al persoanei solicitate privind amânarea predării unor persoane solicitate către Republica Italia şi alte state europene în lunile martie şi aprilie 2020 nu mai este de actualitate în prezent. La momentul respectiv, România se află sub imperiul unei stări de urgenţă, fiind suspendate transporturile aeriene cu statele respective, iar statele lumii nu avea încă suficiente informaţii despre cum se poate combate eficient această pandemie. Între timp, la aproape un an distanţă, guvernele şi statele din lumea civilizată s-au adaptat şi au început implementarea unor măsuri eficiente de prevenire şi combatere a răspândirii şi combaterii virusului, Regatul Unit fiind una dintre ţările cu cea mai mare rată a vaccinării împotriva virusului SARS - COV2 din lume. Pe cale de consecinţă, împrejurarea existenţei acestei pandemii, cu atât mai mult cu cât transporturile aeriene nu mai sunt suspendate între România şi Regatul Unit, nu mai poate fi considerată drept împrejurări speciale în predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

Referitor la aspectul arestării preventive până la predarea persoanei solicitate, s-a reţinut că instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penale, precum şi cele din Acordul dintre UE şi Regatul Unit care copiază Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13. iunie. 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, transpuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nicidecum nu îi este permis să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale sau judecăţii efectuate de autorităţile judiciare britanice şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În acest sens, Curtea a amintit că nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru solicitat al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea mandatului naţional de arestare emis de autorităţile judiciare din statul solicitant faţă de persoana împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare.

Legalitatea desfăşurării procesului penal şi arestării preventive din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord poate fi verificată potrivit dreptului procesual din statul emitent de autorităţile judiciare emitente ale mandatului de arestare.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe nici asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.

În orice situaţie, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că atunci când se dispune prin hotărâre predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare nu este posibilă luarea alte măsuri preventive alta decât arestarea preventivă, dispoziţiile legale fiind imperative şi lipsite de orice fel de echivoc:

"În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."

S-a reţinut că, din economia întregii reglementări a procedurii soluţionării cererii de predare în baza unui mandat european de arestare rezultă că luarea unei alte măsuri preventive, mai uşoare, cum este controlul judiciar sau arestul la domiciliu, era posibilă doar şi numai până la soluţionarea prin hotărâre a cererii de predare, altfel spus dacă această cerere s-ar fi judecat, din diferite motive, în mai multe termene de judecată în faţa Curţii de Apel Bacău.

Din moment ce această situaţie, a amânării soluţionării cauzei, nu a existat, altă măsură preventivă dispusă odată cu admiterea cererii de predare nici nu este admisibilă în cauză, arestarea preventivă a persoanei solicitate A. fiind singura care respectă exigenţele legii în această fază procesuală a soluţionării mandatului european de arestare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021,în termen legal, a formulat contestaţie solicitată A..

Prin motivele de contestaţie formulate în scris şi susţinute de apărătorul ales al contestatoarei cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de predare, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de punere în executare a mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, amânarea predării având în vedere situaţia medicală a contestatoarei şi cea epidemiologică actuală.

Examinând contestaţia, în baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:

În conformitate cu dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Deşi, începând cu data de 1.02.2021, Marea Britanie nu mai este stat membru a Uniunii Europene, mandatul european supus executării, emis de autorităţile britanice, produce efecte juridice în continuare, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, având în vedere încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlanda de Nord din Uniunea Europeană cu Uniunea Europeană (acord comercial şi de cooperare), în baza căruia dispoziţiile privind mandatul european de arestare sunt similare cu cele ale Deciziei Cadru 2002/584/JAI.

În mod corect prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 24.12.2020 de către şeriful/judecătorul Curţii Lothian şi Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord faţă de persoana solicitată A., în scopul executării mandatului de reţinere/arestare naţional emis la data de 30.09.2020.

Mandatul european emis de autorităţile judiciare britanice îndeplineşte cerinţele de fond şi de formă prevăzute de lege, în conţinutul acestuia fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind realizată astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

Infracţiunile pentru care s-a emis mandatul european - participarea la un grup organizat, trafic de persoane şi spălare a produselor infracţiunii - fac parte dintre infracţiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Prima instanţă a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 12.02.2021 şi până la data de 13.03.2021 inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Astfel, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, dispoziţia legală fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acord cu argumentele primei instanţe, se constată că, în raport de dispoziţiile legale incidente, nu pot fi reţinute apărările persoanei solicitate în sensul amânării predării, întrucât nici starea de sănătate precară invocată, dar nici existenţa pandemiei cu virusul Sars - Cov2, nu pot conduce la amânarea predării acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2021.

GGC - OB