Territorial jurisdiction conflict in criminal dismissal appeal resolved by assigning competence to the court of the victim's registered office

Asupra conflictului negativ de competenţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în temeiul art. 47, art. 50 raportat la art. 340 alin. (1) cu aplicarea art. 41 C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu. S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect plângerea împotriva ordonanţei procurorului de clasare, formulată de către petenta A. SRL în contradictoriu cu intimaţii B. în favoarea Judecătoriei Brăila. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a constatat că în plângerea formulată petentul a arătat că organele de cercetare penală nu au respectat dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară de prin încheierea din data de 15 mai 2015 în Dosarul nr. x/2014, nu au completat urmărirea penală şi au dispus încă o dată clasarea cauzei prin Ordonanţa nr. x din 14 noiembrie 2016. De asemenea, a mai arătat că actele emise de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu respectă dispoziţiile date prin hotărârea pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de către Judecătoria sector 5, prin respingerea plângerii formulate împotriva ordonanţei emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie s-a produs o vătămare a intereselor societăţii petente.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut că la data de 16 decembrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost înregistrată cu nr. x/2009, plângerea penală formulată de către C. împotriva SC D. SRL, a reprezentanţilor legali ai SC D. SRL şi tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârşirea infracţiunilor de contrafacere, respectiv de concurenţă neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) şi g) din Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante şi de art. 5 lit. a), b) şi g) din Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială. Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost preluat prin rezoluţia procurorului general nr. x/2011 din 4 aprilie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011.

La data de 30 iunie 2010 SC A. SRL. a formulat plângere împotriva numitului B., pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen. şi de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 5 lit. b) şi g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit. p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990, sesizând faptul că în urma tranzacţiei comerciale ce a avut loc în cursul anului 2009, SC A. SRL a achiziţionat de la SC E. SRL sămânţă de rapiţă marca "x" ambalată în saci falşi cu etichetă contrafăcută şi care nu era produsă de firma C.

Plângerea SC A. SRL a fost înregistrată cu numărul unic x/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost preluat prin rezoluţia procurorului general nr. x/2011 din 8 septembrie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. x/2011. Din analiza probelor legal administrate în cauză, întrucât nu există nicio dovadă a contrafacerii, nu s-a putut concluziona că B. şi SC E. SRL au indus în eroare SC A. prin folosirea de mijloace frauduloase, motiv pentru care s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., clasarea cauzei pentru infracţiunile pentru care au fost cercetaţi.

Prin Încheierea nr. x/2014 din data de 15 mai 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sector 5 Bucureşti a decis, în baza art. 341 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., admiterea plângerii SC A. SRL împotriva Ordonanţei nr. x/2011 din 5 august 2014 şi a ordonanţei nr. 2637/II-2/2014 din 23 septembrie 2014 a procurorului şef al secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică PÎCCJ pe care le-a desfiinţat în parte. Instanţa a decis trimiterea cauzei la procuror: 1.pentru a începe urmărirea penală sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. (art. 290 din C. pen. 1969); 2. pentru a completa urmărirea penală cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C. pen. (art. 288 din C. pen. 1969) şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 43 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 255/1998; 3. pentru a completa urmărirea penală faţă de B. şi SC E. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969) şi uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. (art. 291 C. pen. 1969).

Prin Ordonanţa nr. x/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus clasarea cauzei faţă de B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (art. 215 alin. (1), (2), (3) din vechiul C. pen.) şi art. 323 din C. pen. (art. 291 din vechiul C. pen.). Clasarea cauzei faţă de SC E. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (art. 215 alin. (1), (2), (3) din vechiul C. pen.) şi art. 323 din C. pen. (art. 291 din vechiul C. pen.). Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., întrucât fapta nu există. Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

Prin plângerea înregistrată la data de 9 decembrie 2016 petenta SC A. SRL a solicitat infirmarea măsurilor dispuse de procuror, reluarea cercetării penale şi emiterea unui rechizitoriu, cu soluţionarea laturii civile în vederea acoperirii prejudiciului generat.

Prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dată în Dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.

În ceea ce priveşte competenţa soluţionării prezentei cauze, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana, a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 41 C. proc. pen. potrivit cărora competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiunii; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. Spre deosebire de vechea reglementare, noile norme procedurale relative la competenţa teritorială operează în funcţie de preferinţa legală, aplicabilă anterior numai în cazul sesizărilor simultane.

În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căruia ordinea de prioritate prev. în alin. (1) se aplică în cazul în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, se constată că într-adevăr textul de lege nu vizează şi ipoteza în care urmărirea penală este supravegheată de un organ ierarhic superior. Ceea ce a urmărit legiuitorul în noul C. proc. pen., prin reglementarea normelor referitoare la competenţa teritorială, este ca judecarea cauzelor penale să se realizeze în ordinea indicată de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., chiar dacă această ordine nu a fost respectată cu privire la efectuarea urmăririi penale.

În prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că este învestit cu reclamarea comiterii infracţiunilor de contrafacere, faptă prevăzută de art. 44 alin. (2) lit. d) şi g) din Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (respectiv contrafacerea produselor care au fost vândute persoanei vătămate), fals în înscrisuri sub semnătură privată (constând în falsificarea etichetelor de pe sacii cu seminţe), fals material în înscrisuri oficiale (constând în folosirea certificatului de producător), uz de fals (folosirea certificatului de producător) şi înşelăciune (cu ocazia operaţiunii comerciale încheiate de către cele două societăţi comerciale).

În ceea ce priveşte primele trei presupuse infracţiuni, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că nu se poate stabili cu certitudine locul săvârşirii presupusei acţiuni care în opinia persoanei vătămate ar întruni elementele constitutive ale acestor fapte. În nici un caz însă acest loc nu este Sectorul 5 Bucureşti, în condiţiile în care toate operaţiunile comerciale dintre cele două societăţi au avut loc la sediul E. SRL din Brăila.

În ceea ce priveşte locul comiterii presupuselor fapte de înşelăciune şi uz de fals, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că acestea au avut loc la Brăila. După cum rezultă şi din înscrisurile existente la filele x dup, judecătorul reţine că în data de 19 august 2009 petenta a predat o cantitate de marfă la sediul intimatei din Brăila şi deşi i s-a promis că va primi în schimb cantitatea de seminţe de rapiţă x, acest lucru însă nu s-a întâmplat, deşi şoferul petentei a aşteptat la Brăila o zi întreagă. În data de 25 august 2009 şoferul petentei s-a deplasat din nou la Brăila şi după ce a aşteptat 3 zile, a primit marfa despre care se presupune că a fost contrafăcută. La acel moment, şoferul petentei a primit şi certificatul de calitate al mărfii (consumându-se practic presupusa faptă de uz de fals). Dacă într-adevăr marfa care a fost predată petentei era contrafăcută, infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit în Brăila.

Din aceste considerente în temeiul art. 47, art. 50 raportat la art. 340 alin. (1) cu aplicarea art. 41 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect plângerea împotriva ordonanţei procurorului de clasare, formulată de către petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimaţii B. şi SC E. SRL în favoarea Judecătoriei Brăila.

Prin Sentinţa penală nr. 1939 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Brăila, în baza art. 51 C. proc. pen. în ref. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul SC A. SRL Bucureşti. S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Brăila, în contextul istoricului dosarelor şi a stării de fapt expuse, a apreciat raţionamentul judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, ar fi fost corect în situaţia în care în speţă ar fi fost sesizări simultane. Art. 41 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. care stabileşte competenţa teritorială nu este incident întrucât ne aflăm în situaţia unor sesizări succesive şi nu simultane. Art. 41 alin. (4) teza a doua C. proc. pen. prevede că, în situaţia când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. Aliniatul 5 al aceluiaşi articol prevede că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Astfel, prima sesizare a fost făcută la data de 16 decembrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi înregistrată cu nr. x/2009 (plângerea penală formulată de către C. împotriva SC D. SRL, a reprezentanţilor legali ai SC D. SRL şi tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârşirea infracţiunilor de contrafacere, respectiv de concurenţă neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) şi g) din Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante şi de art. 5 lit. a), b) şi g) din Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială).

Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost preluat prin Rezoluţia procurorului general nr. x/2011 din 4 aprilie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011.

Ulterior primei sesizări, la data de 30 iunie 2010, SC A. SRL a formulat plângere împotriva numitului B., pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen. şi de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 5 lit. b) şi g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit. p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990.

Plângerea SC A. SRL a fost înregistrată cu numărul unic x/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost preluat prin Rezoluţia procurorului general nr. x/2011 din 8 septembrie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la Dosarul nr. x/2011.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Brăila a constatat că în cauză prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 15 mai 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, judecătorul de Cameră Preliminară în baza art. 341 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a soluţionat odată plângerea formulată de petenta SC A. SRL împotriva Ordonanţei nr. x/2011 din 5 august 2014 a P.Î C.C.J. şi a Ordonanţei nr. 2637/112/2014 din 23 septembrie 2014 a Procurorului şef secţie urmărire penală şi criminalistică P.Î.C.C.J. pe care le-a desfiinţat în parte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 februarie 2018, primind termen de judecată aleatoriu la data de 6 martie 2018.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Art. 41 C. proc. pen.

(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Art. 41 alin. (2) C. proc. pen. prevede că prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

În consecinţă, pentru a fi competentă Judecătoria Brăila trebuiau îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (5) C. proc. pen., iar nu doar cele prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Per a contrario, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile, competenţa revine instanţei prevăzute de art. 41 alin. (4) C. proc. pen., care în cauză este Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

Ordinea prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. pen. se aplică doar în cazul descris de art. 41 alin. (5) C. proc. pen.. Atunci când nu există sesizări simultane, ca în cauza de faţă, ordinea de prioritate este prevăzută de art. 41 alin. (4) C. proc. pen. (instanţa mai întâi sesizată).

Astfel, Art. 41 alin. (4) C. proc. pen. este incident în două ipoteze:

- când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut;

- când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe.

Acest din urmă caz este incident în speţă ceea ce face să devină competentă aceea dintre instanţele enumerate de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., dacă a fost mai întâi învestită.

Cererea pendinte asupra căreia au intrat în conflict cele două instanţe are ca obiect soluţionarea cauzei privind plângerea formulată de către petenta A. SRL împotriva ordonanţei procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016 şi a prim procurorului nr. 172/II-2/2016. Plângerea formulată de petenta A. SRL a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 25 ianuarie 2017 sub nr. x/2017. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, apreciind că soluţionare dosarului nu este de competenţa acestei instanţe a declinat dosarul către Judecătoria Brăila. Aşadar, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este prima instanţa sesizată cu plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului rezultă că, mai întâi, la data de 16 decembrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost înregistrată cu nr. x/2009, plângerea penală formulată de către C. împotriva SC D. SRL, a reprezentanţilor legali ai SC D. SRL şi tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârşirea infracţiunilor de contrafacere, respectiv de concurenţă neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) şi g) din Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante şi de art. 5 lit. a), b) şi g) din Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială.

Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost preluat prin rezoluţia Procurorului general nr. x/2011 din 4 aprilie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011. La data de 30 iunie 2010 SC A. SRL a formulat plângere împotriva numitului B., administratorul SC E. SRL, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen.

şi de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 din C. pen., de concurenţă neloială prevăzută de art. 5 lit. b) şi g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit.

p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990. Plângerea s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a formulat Dosarul nr. x/2010 care a fost preluat prin rezoluţia Procurorului general nr. x/2011 din 8 septembrie 2011 şi înregistrat pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la Dosarul nr. x/2011. În acest dosar s-a emis ordonanţa nr. x/2011 din 5 august 2014 şi Ordonanţa nr. 2637/II-2/2014 din 23 septembrie 2014 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva cărora a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen., SC A. SRL Prin încheierea nr. x/2014 din data de 15 mai 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, în baza art. 341 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen., a admis plângerea SC A. SRL împotriva Ordonanţei nr. x/2011 din 5 august 2014 şi a Ordonanţei nr. 2637/II-2/2014 din 23 septembrie 2014 pe care le-a desfiinţat în parte, iar instanţa a decis trimiterea cauzei la procuror. Ulterior, s-au emis Ordonanţele procurorului nr. x/2016 şi a prim-procurorului nr. 172/II-2/2016, atacate de petenta SC A. SRL prin prezenta plângere.

În cauza penală concretă, se constată că urmărirea penală s-a efectuat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa sesizată cu plângerea formulată de SC A. SRL împotriva ordonanţei procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 şi a prim-procurorului nr. 172/II-2/2016. După cum se precizează anterior, ordinea de prioritate prevăzută de art. 41 alin. (5) C. proc. pen. nu se aplică în speţă, întrucât acest text de lege prevede două ipoteze: când două instanţe sunt sesizate simultan sau când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, situaţii care nu sunt incidente în cauza de faţă.

Înalta Curte apreciază că în speţa dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti fiind, aşadar, instanţa prevăzută de lege, sesizată cu plângerea formulată de SC A. SRL la data de 25 ianuarie 2017, încadrându-se în ordinea stabilită de textul mai sus evocat, întrucât este instanţa în raza căreia se află sediul părţii vătămate (SC A. SRL având sediul în Bucureşti, str. x, sector 5).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei nr. 1702/302/2017, privind petenta S.C A. SRL şi pe intimaţii B., SC E. SRL, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimaţii B., SC E. SRL şi partea vătămată A. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia îi trimite dosarul spre soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 martie 2018.

Procesat de GGC - LM