Cassation of conviction for police instigation to abuse in office and intellectual forgery: scope of "fact not provided for by penal law" versus factual re-evaluation

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 23 din data de 28 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. x/2017, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei principale perioada arestării preventive din intervalul 30 octombrie 2017 - 3 ianuarie 2018.

2. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen. şi de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani, 2 luni şi 20 zile sub supraveghere, pe o durată de 3 ani, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe Serviciului de probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de probaţiune informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune Vaslui sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze 60 zile de muncă în folosul comunităţii, constând în activităţi edilitar-gospodăreşti în cadrul SC ... SRL Huşi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-au respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de partea civilă Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

S-a respins cererea de desfiinţare a unor înscrisuri.

3. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică.

4. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani pe o durată de 2 ani, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe Serviciului de probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de probaţiune informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune Botoşani sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze 60 zile de muncă în folosul comunităţii, constând în activităţi edilitar-gospodăreşti în cadrul Muzeului de Etnografie Botoşani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Întrucât inculpaţii nu au optat pentru judecarea potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, instanţa a procedat la readministrarea dovezilor.

S-a reţinut că:

- fapta inculpatului A., care, în calitate de ofiţer de poliţie cu grad profesional de comisar şi coordonator al turei de serviciu din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Româneşti, judeţul Botoşani, la data de 31 octombrie 2014, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii D. şi C., agenţi de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Româneşti, să-şi încalce atribuţiile de serviciu, astfel cum erau prevăzute în legislaţia primară şi să nu dispună măsurile legale care se impuneau, în sensul neconstatării infracţiunii flagrante comise de către numitul E., care fusese depistat conducând un vehicul pe drumurile publice din comuna Santa Mare (DN 24C) având permisul de conducere anulat, împrejurare în care acestuia din urmă nu i s-a mai întocmit dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., întruneşte, sub aspectul laturii obiective şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (cu luarea în considerare şi a observaţiilor făcute prin încheierea din data de 22 iunie 2020, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., în cea dintâi)

- faptele inculpaţilor D. şi C., care, împreună, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Româneşti, judeţul Botoşani, la data de 31 octombrie 2014, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza comunei Santa Mare, judeţul Botoşani, la instigarea inculpatului A., şeful turei de serviciu (care le-a transmis o dispoziţie vădit ilegală, dar pe care ambii, în cunoştinţă de cauză, şi-au însuşit-o) cu intenţie, şi-au încălcat atribuţiile şi nu au luat măsurile legale care se impuneau, astfel cum erau prevăzute în legislaţia primară, în sensul neconstatării infracţiunii flagrante comise de către numitul E., care fusese depistat conducând un vehicul pe drumurile publice din comuna Santa Mare (DN 24C) având permisul de conducere anulat, şi l-au lăsat să-şi continue deplasarea, fără a întocmi actele de constatare impuse de dispoziţiile normative aplicabile, prejudiciind astfel interesele legale ale Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, ca unitate de poliţie de care aparţineau, concomitent cu obţinerea unui folos necuvenit pentru acesta din urmă, constând în evitarea atragerii răspunderii sale penale pentru fapta comisă întrunesc, fiecare, sub aspectul laturii obiective şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (cu luarea în considerare şi a observaţiilor făcute prin încheierea din data de 22 iunie 2020, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele prev. de art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., în cea dintâi).

- fapta inculpatului B. (instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000), a arătat parchetul că ea constă în aceea că, la data de 31 octombrie 2014, la solicitarea primarului comunei Santa Mare, judeţul Botoşani, F., cu care se afla în relaţii de cointeresare, prin intermediul inculpatului A., având calitatea de ofiţer de poliţie, coordonator al turei de serviciu, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii D. şi C., agenţi de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Româneşti, să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să nu dispună măsurile legale care se impuneau, astfel cum erau prevăzute în legislaţia primară, în sensul neconstatării infracţiunii flagrante comise de către numitul E., care fusese depistat conducând un vehicul pe drumurile publice din comuna Santa Mare (DN 24C), având permisul de conducere anulat, prejudiciind astfel interesele legale ale Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, ca unitate de poliţie de care aparţineau, concomitent cu obţinerea unui folos necuvenit pentru acesta din urmă, respectiv evitarea atragerii răspunderii sale penale pentru fapta comisă.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel Ministerul Public - DNA - Serviciul Teritorial Suceava, inculpaţii A., B., C. şi D. şi partea civilă Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Prin Decizia penală nr. 994 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - DNA - Serviciul Teritorial Suceava, de partea civilă Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi de inculpaţii A., B., C. şi D., împotriva Sentinţei penale nr. 23 din data de 28 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. x/2017.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi în rejudecare:

I. Relativ la inculpatul A.:

A fost înlăturată din sentinţa penală dispoziţiile de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., de aplicare a art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de aplicare a pedepselor accesorii şi complementare.

S-a constatat că prin încheierea din data de 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (2), (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală stabilită prin sentinţa penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni şi 20 zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca acesta să execute în total 2 (doi) ani şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A.: 2 (doi) ani şi 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an, ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu va fi executată sau considerată ca executată.

II. Relativ la inculpatul B.:

A fost înlăturate din sentinţa penală dispoziţiile de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., de aplicare a art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de aplicare a pedepselor complementare.

A fost înlăturate din aceeaşi sentinţă aplicarea art. 91 alin. (1) C. pen., art. 92 C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că prin încheierea din data de 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitate inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitate inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta decizie şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca acesta să execute în total 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul B.: 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, în regim de suspendare sub supraveghere.

În temeiul art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pe o durată de 2 (doi) ani, reprezentând termen de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probaţiune Vaslui sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze 60 zile de muncă în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Huşi sau în cadrul SC ... SRL Huşi, judeţul Vaslui.

A fost înlăturată din sentinţă dispoziţia prin care s-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

În temeiul art. 398 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi în consecinţă a fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă a sumei de 43.289 RON, reprezentând contravaloare compensaţie lunară pentru chirie încasată pentru perioada 20 martie 2013 - 30 iunie 2016.

A fost înlăturată din sentinţă dispoziţia de respingere a cererii de desfiinţare a unor înscrisuri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri false (în original şi copie, acestea din urmă în măsura în care se vor identifica):

- contractul de închiriere a locuinţei încheiat între inculpatul B. şi lucrătorul de poliţie G. la data de 19 februarie 2013, înregistrat la Primăria comunei Româneşti sub nr. x din 19 februarie 2013 şi la Administraţia Finanţelor Publice Botoşani sub nr. x din data de 20 februarie 2013;

- actul adiţional la Contractul de închiriere nr. x din 20 februarie 2013 din data de 15 iunie 2016, încheiat între inculpatul B. şi lucrătorul de poliţie G.;

- contractul de comodat încheiat sub semnătură privată, la data de 15 februarie 2013, între proprietar-comodant H. şi comodatar G. .

III. Relativ la inculpatul C.:

A fost înlăturată din sentinţa penală dispoziţiile de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de aplicare a pedepselor accesorii şi complementare.

S-a constatat că prin încheierea din data de 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. din infracţiunile prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 269 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul C.: 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, în regim de suspendare sub supraveghere.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (2), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului C., pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C., pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă:

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Ştefăneşti sau în cadrul Primăriei comunei Durneşti, ambele din judeţul Botoşani, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse acestuia, precum şi în caz de comitere a unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară aplicată în cauză în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

IV. Relativ la inculpatul D.:

A fost înlăturată din sentinţa penală dispoziţiile de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, de aplicare a pedepselor complementare şi de aplicare a art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că prin încheierea din data de 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D. din infracţiunile prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 269 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul D.: 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, în regim de suspendare sub supraveghere.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (2), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului D., pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului D., pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, dispusă de instanţa fondului, vizează cuantumul pedepsei stabilit prin prezenta decizie.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Botoşani sau în cadrul Muzeului de Etnografie Botoşani, judeţul Botoşani, pe o perioadă de 60 de zile.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară aplicată în cauză în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare din primă instanţă, avansate de stat relativ la inculpatul B. (cu trimitere la infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea sa) au rămas în sarcina acestuia.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 994 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 3 decembrie 2020, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat I..

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul A., prin apărător ales, avocat I., a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a)Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., inculpatul, prin apărător, a arătat că nu există în speţă consecinţa la care se referă art. 297 alin. (1) C. pen.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului A. şi a celorlalţi coinculpaţi, a arătat apărarea, nu a avut ca urmare o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale Inspectoratului Teritorial de Poliţie de Frontieră. "Prejudicierea intereselor legale ale Inspectoratului Teritorial de Poliţie de Frontieră Iaşi" - în exprimarea Parchetului DNA, îmbrăţişată şi de instanţa de apel a Curţii de Apel Suceava, este doar afirmată, doar clamată ca existând în speţă, fără a se indica vreo probă pe care se sprijină această afirmare.

Se arată că în viziunea instanţei de apel, însă, existenţa acestei consecinţe apare ca fiind sinonimă cu fapta însăşi, identificându-se cu aceasta, decurgând implicit din existenţa ei. Practic, pe calea acestui raţionament, rezultatul faptei, urmarea imediată, apare ca fiind absorbit integral, confundându-se cu actul de conduită interzis de lege (elementul material).

Or, susţine apărarea, asemenea abordare este corectă numai în cazul infracţiunilor de pericol, pentru care nu s-a prevăzut explicit vreo condiţie privitoare la rezultat, şi nu în cazul infracţiunilor de rezultat, cum este infracţiunea de abuz în serviciu, pentru care producerea vătămării este o condiţie cerută pentru existenţa infracţiunii.

Afirmând ca existentă consecinţa vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, respectiv prejudicierea intereselor legale ale Inspectoratului Teritorial de Poliţie de Frontieră Iaşi, fără a fi necesară dovedirea ei pe bază de probe, instanţa de apel a făcut o aplicare nelegală a prevederii art. 297 alin. (1) C. pen.

În concluzie, avocatul a arătat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat, nu a provocat nici consecinţa la care se referă art. 297 alin. (1) C. pen. şi nici nu a procurat un folos necuvenit numitului E., încât nu corespunde nici unei fapte de favorizare a făptuitorului.

Prin, urmare, arătă apărarea, respectiva faptă nu este prevăzută de legea penală, concluzie care se impune atât în raport cu infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cat şi în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., dacă se menţine încadrarea juridică stabilită de instanţa de apel, dar şi în raport de infracţiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., dacă se va proceda la schimbarea respectivei încadrări juridice.

b) Referitor la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., apărătorul a arătat că fapta de care a fost acuzat inculpatul A. corespunde primei modalităţi de săvârşire a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cea de falsificare "prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului".

Practic, acesta a fost acuzat că, în loc să fi consemnat că agenţii au avut de constatat o prezumtivă infracţiune în sarcina numitului E., a consemnat, necorespunzător adevărului, că agenţii nu au avut de constatat respectiva faptă, prezumtivă infracţiune. A fost acuzat inculpatul A., deci, de săvârşirea unei infracţiuni comisive, cum este în toate cazurile infracţiunea de fals intelectual, săvârşită printr-o acţiune de consemnare a unui fapt negativ, necorespunzător adevărului, deci prin comisiune.

În realitate, inculpatul A. nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în documentul de natură cumulativă pe care 1-a întocmit în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În lipsa condiţiei impusă de norma de incriminare, de a fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, argumentată în precedent, s-ar impune concluzia că fapta concretă care i se impută inculpatului A. nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, aceeaşi concluzie se impune şi pentru că înscrisul pretins falsificat nu este un "înscris oficial", în înţelesul legii penale, această condiţie de existenţă a infracţiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinită în cauză.

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului A., pentru fiecare faptă ce i s-a reţinut în sarcină în actul de sesizare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, fapta nu este prevăzută de legea penală.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 24 martie 2021, cu citarea părţilor.

A fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 24 martie 2021, concluziile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994 din data de 03 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În calea de atac a recursului în casaţie formulat, inculpatul A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare să se dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, fapta nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Criticile condamnatului A., în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, vizează împrejurarea că raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză de instanţa de control judiciar nu s-ar fi produs urmarea imediată specifică infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv vătămarea intereselor legale ale Inspectoratului Teritorial de Poliţie de Frontieră Iaşi (cu referire la art. 297 C. pen.) şi că nu s-ar fi procurat un folos necuvenit numitului E. (cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000).

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., criticile condamnatului A. vizează în esenţă că fapta pentru care a fost condamnat nu există, în sensul că nota raport privind executarea Planului de acţiune al turei de serviciu nr. 2 din 31 octombrie 2014 conţine date care ar corespunde realităţii în opinia sa.

Potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate şi în faţa instanţei de apel, iar prin decizia pronunţată Curtea de Apel Suceava a respins aceste critici, fiind amplu analizate.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, inculpatul invocând în realitate, greşita interpretare a materialului probator de către instanţa de fond şi de apel şi solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte reaminteşte că recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste condiţii, solicitarea apărătorilor de extindere a efectelor recursului în casaţie şi cu privire inculpaţii C. şi D. nu poate fi primită, întrucât Înalta Curte putea examina cauza şi cu privire la aceştia potrivit art. 443 C. proc. pen., numai în situaţia în care ar fi admis recursul inculpatului A..

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 272 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi D. în cuantum de câte 627 RON, precum onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de157 RON vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi D. în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.

Procesat de GGC - LM