Revision for contradiction between partial annulment of enforcement measures and subsequent request for restitution of adjudicated property
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the petition for revision and ordering the appellants to pay 2,200 RON in litigation costs to the opposing party. The dispute concerned a petition for revision filed under Article 322(7)(b) of the Code of Civil Procedure, alleging that a first-instance decision denying the reversal of a forced execution regarding an apartment (adjudication act) was contradictory to a prior final decision that had annulled certain enforcement measures, specifically a garnishment notice. The court held that the requirements for revision were not met because there was no "contradiction" or "res judicata" conflict between the two final decisions, as they addressed different legal objects and grounds: the earlier decision only annulled the subsequent garnishment procedure, while the later decision addressed the validity of the original real estate adjudication and the request for its reversal, which had been previously found time-barred. Consequently, the lower courts correctly determined that the triple identity of parties, object, and cause was absent, rendering the revision inadmissible under the specified statutory conditions.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Revision for contradiction between partial annulment of enforcement measures and subsequent request for restitution of adjudicated property: The dispute concerned a petition for revision filed under Article 322(7)(b) of the Code of Civil Procedure, alleging that a first-instance decision denying the reversal of a forced execution regarding an apartment (adjudication act) was contradictory to a prior final decision that had annulled certain enforcement measures, specifically a garnishment notice. The court held that the requirements for revision were not met because there was no "contradiction" or "res judicata" conflict between the two final decisions, as they addressed different legal objects and grounds: the earlier decision only annulled the subsequent garnishment procedure, while the later decision addressed the validity of the original real estate adjudication and the request for its reversal, which had been previously found time-barred. Consequently, the lower courts correctly determined that the triple identity of parties, object, and cause was absent, rendering the revision inadmissible under the specified statutory conditions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Basis cited for the obligation to pay litigation costs to the opposing party.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 30.07.2018 împotriva Deciziei nr. 193/02.07.2018 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2014, revizuenţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC D. SRL, SC E. SA, F. SA şi G., anularea acestei hotărâri, pentru contrarietate faţă de Decizia nr. 90/02.03.2017 şi încheierea de şedinţă din 15.03.2018, pronunţate de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2015, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.
În motivare, revizuenţii au arătat că au avut un contract de împrumut cu SC F. SA, iar pentru întârzierea de plată a două rate, s-a trecut la executarea silită prin executorul judecătoresc H., formându-se dosarul de executare silită nr. x/2012.
Somaţia primită a fost contestată de revizuenţi la Judecătoria Piteşti, unde s-a format dosarul civil nr. x/2015.
Prin Sentinţa nr. 3881/05.05.2016 s-a respins cererea revizuenţilor, însă, în calea de atac, la Tribunalul Argeş prin Decizia nr. 90/02.03.2017 s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare silită nr. x/2012 întocmit de BEJ H..
Cele doua intimate persoane juridice (D. SRL şi SC E. SA), cu ajutorul abuziv al BEJ H., au continuat încasarea de bani, cu toate ca revizuenţii plătiseră sume imense de bani drept rate, comisioane, dobânzi etc.,iar în plus fuseseră scoase la licitaţie.
Ultima decizie, nr. 193/02.07.2018, este potrivnică celorlalte două hotărâri definitive şi irevocabile date anterior (Decizia nr. 90/02.03.2017 şi încheierea din 15.03.2018) şi încalcă principiul autorităţii de lucru judecat.
Prin Decizia nr. 3651/22.11.2018 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire şi a obligat revizuenţii la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata G..
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că în cauza ce a făcut obiectul Dosarul nr. x/2015, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 90/2.03.2017, instanţa a dispus anularea în totalitate a executării efectuate în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H., însă ar fi reţinut în mod clar, fără echivoc, că această cauză priveşte un singur act de executare, respectiv somaţia emisă la data de 23.01.2015 şi motivele de nelegalitate a cesiunii de creanţă.
În acel dosar contestatorii formulaseră contestaţie la executare, contestând doar faptul că la 28.01.2015 au primit câte o somaţie prin care li s-a pus în vedere să plătească o sumă de bani către SC D. SRL, fără ca ei să încheie vreodată contract cu aceasta, arătând că în acelaşi dosar de executare silită nr. x/2012 al BEJ H., s-a făcut deja executarea silită, s-au reţinut sume de bani, s-a efectuat şi expertiză, s-a scos la licitaţie un apartament, astfel încât prin somaţie, contestatorilor trebuia să li se precizeze sumele rămase de executat.
În schimb, în Dosarul nr. x/2014 soluţionat irevocabil prin decizia 193/02.07.2018 pronunţată de Tribunalul Argeş, aceiaşi contestatori, prin contestaţia astfel cum a fost precizată, completată şi restrânsă, au contestat executarea însăşi efectuată în dosarul de executare silită, nr. 893/2012 al BEJ H. şi au solicitat întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Pentru contestaţia la executare însăşi, s-a stabilit în mod irevocabil că a fost formulată tardiv, iar în ceea ce priveşte întoarcerea executării silite, instanţa de recurs, prin decizia atacată cu revizuire, a constatat că este o cerere accesorie celei de desfiinţare a executării silite, astfel că nu putea fi admisă, după ce s-a constatat tardivitatea contestaţiei la executare însăşi, în condiţiile în care, întoarcerea executării silite nu fusese solicită prin raportare la Decizia nr. 90/2017, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2015.
Aşadar, este evident că prin decizia anterioară nr. 90/2.03.2017, instanţa nu a avut în vedere decât actele de continuare a executării (după valorificarea apartamentului, prin scoaterea la licitaţie) prin somaţiile primite la 28.01.2015 de cei trei revizuenţi-contestatori, în timp ce prin Decizia nr. 193/02.07.2018, instanţa a avut în vedere, stabilind că s-a contestat tardiv, executarea însăşi, contestându-se chiar titlul executoriu emis de F. SA, desfiinţarea actului de adjudecare nr. 893/2/09.12.2013, cu privire la apartament, anularea întregii executări silite, respectiv întoarcerea executării imobiliare, iar nu pe cea raportată la Decizia nr. 90/2.03.2017.
Între cele două cauze nu este identitate de obiect şi de părţi şi nu sunt întrunite condiţiile autorităţii lucrului judecat, iar între cele două decizii nu există contrarietate.
Împrejurarea că prin o a treia hotărâre, respectiv Sentinţa nr. 2630/3.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Piteşti, irevocabilă prind Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeş, s-a dispus, la cererea revizuenţilor B., C., A., întoarcerea executării silite în Dosarul nr. x/2012 al BEJ H., nu face să conducă decât la aceeaşi concluzie, deoarece de această dată revizuenţii au întemeiat acţiunea pe faptul anulării executării prin Decizia nr. 90/2.03.2017.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,8,9 C. proc. civ., revizuenţii A., B., C., arătând că prin Decizia nr. 90/02.03.2017, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosar nr. x/2015, a fost anulată în totalitate executarea efectuată în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H.. Pe baza acestei hotărâri, revizuenţii au solicitat întoarcerea executării silite, cerere admisă prin Sentinţa nr. 2630/03.04.2018 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosar nr. x/2017 (irevocabilă prin Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeş).
Prin Sentinţa nr. 10053/28.11.2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosar nr. x/2014, a fost admisă cererea revizuenţilor de întoarcere a executării silite pentru apartamentul scos la vânzare, doar că prin Decizia nr. 193/02.07.2018 Tribunalul Argeş a admis recursul intimatelor împotriva acestei sentinţe şi a respins acţiunea.
Contrarietatea rezultă din faptul că în condiţiile în care executarea silită a fost anulată în totalitate, cu efectul restituirii sumelor de bani încasate nelegal, prin Decizia nr. 193/02.07.2018 se refuză revizuenţilor restituirea bunurilor, respectiv apartamentul ce le-a fost preluat şi vândut în cadrul aceluiaşi dosar de executare nr. 893/2012.
În mod greşit Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de revizuire, concluzia acestei instanţe contrazicând încheierea de lămurire a Deciziei nr. 90/02.03.2017.
Curtea de Apel Piteşti nu avea competenţa de a reinterpreta dispozitivul Deciziei nr. 90/02.03.2017, prin care s-a anulat în totalitate executarea efectuată în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H., ci trebuia să se limiteze doar la admisibilitatea revizuirii.
Prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Piteşti a depăşit limitele legale ale revizuirii şi a procedat la o analiză a conţinutului Deciziei nr. 90/02.03.2017, deşi nu avea în competenţă acest lucru.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Faţă de încadrarea în drept a motivelor de recurs, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât recurenţii nu au arătat care sunt acele considerente contrare sau străine de natura pricinii şi nici a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care actul juridic dedus judecăţii, în sensul acestei reglementări, nu poate fi însăşi hotărârea judecătorească ce constituie obiect al cererii de revizuire, act jurisdicţional cenzurabil exclusiv prin căi de atac expres reglementate de lege.
Motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce reglementează condiţiile de admisibilitate ale revizuirii.
Invocând o greşită aplicare a legii, recurenţii susţin că instanţa de revizuire a depăşit limitele legale ale judecării admisibilităţii căii extraordinare de atac şi a procedat la o analiză a conţinutului Deciziei nr. 90/02.03.2017, deşi nu avea în competenţă acest lucru.
Critica este nefondată.
Astfel, revizuenţii susţin că Decizia nr. 193/02.07.2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care s-a respins cererea de întoarcere a executării silite în sensul restituirii imobilului foştilor proprietari executaţi silit, cu motivarea că actul de adjudecare a rămas valabil, este contrară Deciziei nr. 90/2017 prin care au fost anulate toate actele de executare silită şi a cărei lămurire de dispozitiv, în sensul de a se menţiona ce acte de executare au fost anulate, a fost respinsă prin încheierea din data de 15.03.2018 pe motiv că dispozitivul este clar.
Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire reţinând, în mod corect, că între cele două cauze nu există identitate de obiect şi de cauză, nefiind întrunite condiţiile autorităţii lucrului judecat, iar între cele două decizii nu există contrarietate.
Contrar afirmaţiilor recurenţilor, acest raţionament, care susţine soluţia pronunţată, nu reprezintă o depăşire a limitelor de analiză cărora li se circumscriu dezbaterile referitoare la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, câtă vreme tripla identitate de părţi, obiect şi cauză reprezintă însuşi fundamentul acestei admisibilităţi.
În acest sens, concluzia primei instanţe asupra lipsei identităţii de obiect şi cauză este corectă în condiţiile în care Decizia nr. 90/2017 a avut ca obiect contestaţia la executare împotriva unei somaţii care iniţia procedura de executare silită prin poprire pentru restul debitului ce nu fusese recuperat în procedura de executare silită imobiliară, finalizată prin adjudecarea apartamentului revizuenţilor.
Prin această decizie, instanţa a dispus anularea formelor de executare contestate în respectiva cauză, respectiv cele ce ţineau de procedura popririi, neexistând niciun element care să ducă la concluzia că ar fi dispus şi în materia executării silite imobiliare, finalizată în 2013. Dimpotrivă, instanţa se referă, în considerente, la faptul că obiectul contestaţiei îl constituie un singur act de executare, respectiv somaţia emisă la data de 23.01.2015, iar solicitarea de lămurire a dispozitivului respectivei hotărâri a fost respinsă pe motiv că dispozitivul este clar şi nu cuprinde dispoziţii potrivnice.
Decizia nr. 193/2018 a Tribunalului Argeş, atacată cu revizuire în prezenta cauză, are ca obiect cererea de anulare a actului de adjudecare prin care s-a finalizat executarea silită imobiliară precedentă, precum şi cererea de întoarcere a executării imobiliare. Judecătoria Piteşti a respins, în primă instanţă, ca tardivă, anularea actului de adjudecare, calificată drept contestaţie la executare propriu-zisă, şi a admis cererea de întoarcere a executării în privinţa imobilului. Tribunalul Argeş a admis recursul, a modificat sentinţa recurată şi a respins cererea de întoarcere a executării silite, constatând că aceasta are un caracter accesoriu desfiinţării titlului executoriu şi actelor de executare. Cum, în cauză, contestaţia ce poartă asupra executării silite propriu-zise a fost respinsă ca tardivă, tribunalul a apreciat că întoarcerea executării nu poate fi admisă şi că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii întrucât contestatorii nu au solicitat întoarcerea executării şi în raport de Decizia nr. 90/2017.
Prin urmare, se reţine că cele două hotărâri, respectiv Deciziile nr. 90/2017 şi 193/2018, poartă asupra unor acte de executare diferite, şi anume somaţie în executarea silită mobiliară, respectiv anulare act de adjudecare şi întoarcere a executării şi sunt întemeiate pe cauze diferite.
Prin urmare, considerentele Deciziei nr. 193/2018 nu contrazic cele statuate în decizia 90/2017 întrucât analizează o contestaţie la executare, apreciată ca tardivă, şi o cerere de întoarcere a executării considerată subsidiară celei respinse ca tardive, fără ca instanţa să se considere învestită cu o întoarcere a executării subsecvente Deciziei nr. 90/2017. O astfel de cerere, întemeiată pe faptul anulării executării prin Decizia nr. 90/2.03.2017 a fost soluţionată ulterior, prin Sentinţa nr. 2630/3.04.2018 a Judecătoriei Piteşti, irevocabilă prin Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeş, prin care s-a dispus restituirea sumelor de bani poprite în executarea silită mobiliară.
Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză, pentru ca cele dispuse prin aceste hotărâri să se contrazică, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În consecinţă, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G., reprezentând onorariu apărător şi cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., C., B. împotriva Deciziei nr. 3651 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2019.
GGC - GV