Restitution claimant's appeal barred as inadmissible; Court of Appeal ruling final under restitution-law transitional provisions.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.03.2018, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov, prin primar şi Primarul municipiului Braşov, solicitând obligarea acestora să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilului construcţie, situat în Braşov, str. x, jud. Braşov.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin Sentinţa nr. 138/S/14.06.2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Braşov şi a admis în parte acţiunea, în sensul că i-a obligat pe pârâţi să emită dispoziţie sau decizie de soluţionare a notificării înregistrată sub nr. x/4.07.2002, formulată de B.. Celelalte solicitări ale reclamantei au fost respinse.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat parţial.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel

Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1833/Ap din 3 decembrie 2018, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâţii Municipiul Braşov, prin primar şi Primarul Municipiului Braşov şi a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei tribunalului, a anulat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Dispoziţiile sentinţei cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor au fost păstrate.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 martie 2019.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 14 mai 2019, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.03.201, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov, prin primar şi Primarul municipiului Braşov, solicitând obligarea acestora să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilului construcţie, situat în Braşov, judeţul Braşov.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost conturat de reclamantă, instanţa reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel. ’’

Contestaţiei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îi este asimilată şi acţiunea prin care persoana ce se pretinde îndreptăţită reclamă refuzul de soluţionare a notificării de către entitatea deţinătoare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii, cum este ipoteza dedusă judecăţii în prezenta cauză.

Sub acest aspect, este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 20 mai 2012, care dispun:, (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.’’

Rezultă, din cele ce preced, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluţionată contestaţia/acţiunea reclamantei în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În aplicarea prevederilor legale sus-menţionate, Decizia nr. 1833/Ap din 03.12.2018, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu poate fi supusă recursului, fiind o decizie definitivă, pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1833/Ap din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - GV