Vacation bonus claim under collective agreement definitively barred as inadmissible, final ruling for employer upheld.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 616 din 24 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1685/PI din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii SA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., la 3 iulie 2017 (data depunerii la oficiul poştal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 iulie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 11 filtru.

Prin rezoluţia din 3 august 2018 s-a dispus întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit la 5 noiembrie 2018, comunicat părţilor 15 noiembrie 2018, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, s-a reţinut că Decizia civilă nr. x din 24 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

La 16 noiembrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal), recurentul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport. La aceeaşi dată, a depus şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu referire la sintagma "conflictele de muncă şi asigurări sociale". Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte a dispus formarea dosarului nr. x/2018, având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată, şi a fixat termen pentru soluţionarea acesteia la 6 decembrie 2018. De asemenea, a dispus comunicarea cererii către intimată, pentru a formula un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-reclamant. Aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Înalta Curte constată, de asemenea, că intimata-pârâtă nu şi-a exprimat poziţia procesuală nici cu privire la concluziile raportorului referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2018, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul nr. 11 filtru a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 6 decembrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Litigiul de faţă are ca obiect cererea reclamantului A., formulată la data de 1 noiembrie 2016, privind obligarea pârâtei Societatea Naţională de Radiocomunicaţii SA la plata drepturilor băneşti datorate, respectiv a primelor de vacanţă aferente anului 2016, conform art. 136 (3) din contractul colectiv de muncă pe anii 2016 - 2017, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, sub nr. x din 8 septembrie 2016, respectiv nr. 225 din 10 iunie 2015.

Înalta Curte reţine că pretenţia dedusă judecăţii izvorăşte dintr-un conflict de muncă, pricina circumscriindu-se dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă 616 din data de 24 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 616 din data de 24 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 616 din data de 24 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2018.

GGC - GV