Successive contestations against final ruling held inadmissible, costs awarded.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 138 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 06 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că petenta A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată, definitiv, o altă contestaţie formulată de petentă împotriva Deciziei penale nr. 206 din 30 septembrie 2019.

II. Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat o nouă contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 9 februarie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 8 martie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

III. Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată contestaţia ca fiind inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Se constată că, în mod repetitiv, petenta A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva hotărârii prin care a fost soluţionat, în mod definitiv, conflictul de drept dedus judecăţii în care contestatoarea avea un interes legitim, hotărâre nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiţii nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2021.

GGC - GV