Contestație în anulare declared inadmissible against procedural ruling on admissibility of prior appeal in organized crime case

Asupra admisibilităţii căii de atac,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 65 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a decide astfel, în esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele legale pentru a fi admisă în principiu contestaţia în anulare formulată, întrucât motivele concrete invocate de către condamnat nu se încadrează în cazurile de contestaţie prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea în principiu şi fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În motivarea contestaţiei în anulare condamnatul a arătat că din perspectiva dispoziţiilor art. 431 rap la art. 426 C. proc. pen., sunt îndeplinite cumulativ cele 5 condiţii, pentru a fi admisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată.

Astfel, a arătat că Decizia penală nr. 65 din data de 22.02.2016 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015, care face obiectul prezentei căi de atac este definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, contestatorul a avut calitatea procesuală de contestator în dosarul penal nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, fiind titularul căii de atac formulate împotriva Deciziei penale nr. 11/27.01.2015, calea extraordinară de atac a fost promovată la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere conform dispoziţiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen. cu respectarea termenului prev. de lege. A subliniat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. d) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă împotriva hotărârii instanţei de apel, fără a se distinge după obiectul cauzei sau după soluţia pronunţată în apel.

De asemenea a precizat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 427 alin. (2) rap. la art. 426 lit. a) şi d) teza I C. proc. pen., contestaţia în anulare fiind întemeiată în drept şi motivată.

Cu privire la cazul prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., a susţinut că nu a fost citat legal, în sensul că citarea la uşa instanţei pentru termenul de judecata din data de 22.02.2016, când cauza a fost soluţionată în lipsa contestatorului, nu poate fi apreciată ca procedură legal îndeplinită, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât instanţa de judecata nu a încercat în niciun fel să se asigure că a fost informat cu privire la termenele şedinţelor de judecată şi că putea să participe la procesele care priveau drepturile lor civile. În acest sens a invocat hotărârea Timar şi alţii c. României.

În ceea ce priveşte cel de al doilea caz invocat, art. 426 lit. d) C. proc. pen., în motivele scrise, contestatorul condamnat a precizat că decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a fost pronunţată de un complet nelegal constituit, întrucât unul din cei cinci membri nu a desemnat prin tragere la sorţi.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 685/07.11.2018, s-a constatat nelegalitatea compunerii tuturor completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând de la data de 01.02.2014 şi până la data Deciziei Curţii Constituţionale a României, astfel că, raportat la circumstanţele concrete ale prezentei cauze, Decizia nr. 65/2016 este lovită de nulitate absolută fiind pronunţată de un complet de judecată nelegal constituit.

Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - Penal 2-2019 constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Admisibilitatea căii de atac a contestaţiei în anulare este condiţionată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac şi motivele pentru care se poate formula contestaţia în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., contestaţia în anulare se poate formula împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile anume prevăzute de acest text de lege.

Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că prin Sentinţa penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetăţean ceh, la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 159 C. pen. cu referire la art. 157 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de spionaj.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 159 C. pen. raportat la art. 157 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spionaj.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi inculpatul A., care a fost admis prin Decizia penală nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2014, a fost desfiinţată, în parte hotărârea apelată şi în rejudecare:

În baza dispoziţiilor art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispoziţiilor art. 48 raportat la art. 304 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice în formă continuată.

În baza dispoziţiilor art. 38, 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţia în anulare condamnatul A., contestaţie respinsă prin Decizia penală nr. 65 din 22 februarie 2016, decizie care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac.

Din economia cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen. rezultă că această cale de atac extraordinară poate fi exercită exclusiv împotriva hotărârilor definitive care evocă fondul (hotărâri pronunţate în apel, hotărâri de condamnare a inculpatului deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal sau hotărâri definitive pronunţate împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă).

Or, în speţă, contestatorul condamnat a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 65/2016, hotărâre pronunţată în cadrul judecării admisibilităţii în principiu a unei alte contestaţii în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 430 C. proc. pen. prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

O asemenea decizie, deşi definitivă, nu este susceptibilă a fi supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, nefiind o hotărâre dintre cele menţionate de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., care să evoce fondul cauzei.

Prin urmare, având în vedere că în cauză, condamnatul A. a formulat contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractată prin promovarea unei astfel de cale de atac, în baza art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, o va respinge, ca inadmisibilă.

În acest context orice analiză a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare din perspectiva termenului de declarare, a îndeplinirii cerinţelor art. 427, art. 426 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen. este de prisos.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 157 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2019.

GGC - GV