Scope of duplication between Court of Accounts and economic-financial inspections under OUG 94/2011 art. 11(2)

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 18.05.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. S.A. Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice -Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 25/P/27.03.2017 emisa de Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile si a contestaţiilor, privind soluţionarea plângerii prealabile formulata de societatea noastră împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 2754/29.09.2016 emisă de Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, în sensul anularii în parte a considerentelor pentru care s-a dispus desfiinţarea măsurii nr. 1 dispusa prin Dispoziţia obligatorie CRR-AIF 2754/29.09.2016 de Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova si anularii art. 2 din Decizie şi obligarea în solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 487 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul A. S.A. Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a anulat în parte Decizia nr. 25/P/27.03.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice -Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, numai în ceea ce priveşte considerentele privind desfiinţarea măsurii nr. 1 dispusă prin Dispoziţia obligatorie CRR-AIF nr. 2754/29.09.2016 emisă de DGRFP Craiova (4.1.).

Totodată, a obligat pârâtele la 1550 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac a recursului exercitata în cauza şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 487 din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs, în condiţiiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a solicitat, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, rejudecând cauza respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate de autoritatea intimată

Intimata-reclamantă reclamantă A. S.A. Craiova a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie constatarea nulităţii recursului.

In ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului a arătat că raportat la împrejurarea că în motivele de recurs nu sunt invocate chestiuni de legalitate a sentinţei atacate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Însă, prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 19 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat pentru considerentele ce urmează.

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului s-a invocat faptul că prin art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, privind organizarea si funcţionarea inspecţiei economico - financiare la operatori, s-a stabili:

"(2) Perioada supusă inspecţiei economico-financiare începe de la sfârşitul perioadei precedentei verificări de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective, în condiţiile alin. (1). în situaţia în care operatorul economic a fost supus unei verificări de către Curtea de Conturi, obiectivele avute în vedere de auditorul public extern nu mai pot fi supuse inspecţiei economico-financiare."

Asa cum s-a reţinut si prin decizia nr. 25/P/27.03.2017 controlul Curţii de Conturi a avut ca obiectiv general "Controlul situaţiei, evoluţiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat la societatea A. SA", iar obiectivul inspecţiei economico financiare a fost "fundamentarea si execuţia bugetului de venituri si cheltuieli, respectarea disciplinei bugetare, economico - financiare si contabile, respectarea prevederilor cu privire la bunurile din domeniul public si privat al statului, precum bunurile obţinute sub price forma, modul de constituire, declarare si virare a dividendelor/varsamintelor, modul de organizare si exercitare a formelor obligatorii de control intern/managerial."

Având in vedere cele doua obiective stabilite de către Curtea de Conturi si, respectiv, Inspecţia economico - financiara rezulta in mod clar ca dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 2754/29.09..2016 si raportul de inspecţie economico - financiara nr. CRR-AIF 7453/29.09.2016 au fost intocmite cu respectarea dispoziţiilor art. 11, alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, fiind vorba de o inspecţie economico - financiara cu obiective diferite de obiectivele avute în vedere de auditorul public extern

De asemenea, un alt argument in favoarea faptului ca nu exista o identitate intre obiectivele stabilite de către Curtea de Conturi si cele stabilite de către inspecţia economico - financiara este si acela, prin raportare la obiectivul stabilit, Curtea de Conturi nu a analizat contractul de administrare nr. x/27.06.2013 prin care era aprobat actul adiţional nr. x/27.06.2013 la contractul de mandat al directorului general, înregistrat sub nr. x/01.02.2013.

Analiza acestui contract de mandat a fost posibila datorita faptului ca inspecţia economico - financiara a avut ca obiectiv verificarea respectării disciplinei bugetare, economico - financiare si contabile a operatorului, prin raportare la activitatea societăţii care se desfăşoară pe baza Bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de către Consiliul Judeţean Dolj pentru fiecare exerciţiu.

S-a mai criticat sentinţa şi din perspectiva acordării integrale către reclamantă a cheltuielilor de judecată solicitate, în timp ce acţiunea a fost admisă doar în parte.

În ceea ce priveşte fondul criticilor, aceste se circumscriu analizelor obiectivelor controalelor efectuate de către Curtea de Conturi, respectiv de către recurentă, în aceeaşi perioadă în analiză.

Apare evident faptul că nu titulaturile generale ale obiectivelor celor două verificări trebuie să fie analizate, ci aspectele concrete analizate.

Afirmaţia potrivit căreia "Curtea de Conturi nu a analizat contractul de administrare nr. x/27.06.2013 prin care era aprobat actul adiţional nr. x/27.06.2013 la contractul de mandat al directorului general, inregistrat sub nr. x/01.02.2013" nu este susţinuta de vreo proba din dosar astfel ca nu are valoare juridica.

Contractul de Administrare-Mandat al administratorilor nr. 123/01.02.2013, contractul de mandat al directorului general nr. 124/01.02.2013 precum si Hotărârea Consiliului de administraţie nr. 6/27.06.2013 prin care este aprobat Actul Adiţional nr. 27.06.2013 la Contractul de Mandat al directorului general, au făcut obiectul controlului Curţii de Conturi neretinandu-se încălcarea vreunui act normativ.

Este de altfel nu doar prescris de normele legale, dar şi abuziv faptul că multe controale ale diverselor autorităţi publice se suprapun ca obiective, de multe ori ajungându-se la concluzii diferite, ceea ce îngreunează activitatea agenţilor economici.

Cât priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la fond, de 1550 RON este nereală susţinerea din recurs precum că acţiunea a fost admisă doar în parte.

În realitate, conform minutei, "a fost admisă contestaţia".

Faptul că Decizia a fost "anulată în parte" reprezintă însăşi obiectul cererii de fond şi nu o admitere parţială a acţiunii care să justifice acordarea parţială a cheltuielilor de judecată.

În aceste condiţii faţă de motivele invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 487 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2020.