Judicial career challenge dismissed as tardy: statutory 15-day deadline for contesting Plenum decisions prevails over omission of appeal route in the contested act

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 3 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită cu cererea în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 23 din data de 14.02.2019 pronunţată de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea acesteia de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 16 septembrie 2018, cerere care a fost înregistrată sub nr. x/12019.

În fapt, contestatoarea a arătat, în esenţă, că potrivit rezultatelor finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie din 16 septembrie 2018, validate de Plen la data de 11 octombrie 2018, aceasta s-a clasat pe poziţia a 4-a, şi, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulament, în temeiul art. 30 din acelaşi act, la data de 12.10.2018, a formulat cerere de valorificare a rezultatelor obţinute, având în vedere că la data de 11.01.2019 la Tribunalul Argeş existau trei locuri disponibile la secţia penală.

S-a apreciat de către contestatoare că Hotărârea nr. 23 din data de 14.02.2019 pronunţată de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii (comunicată la data de 12.03.2019), prin care i-a fost respinsă cererea, a fost dată cu încălcarea Hotărârii nr. 496/26.04.2016, menţinută prin Hotărârile nr. 155/26.02.2018 şi nr. 1042/13.11.2018, în care Plenul a stabilit, cu valoare de principiu, că cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatului de promovare în funcţii de execuţie, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea, cum este şi cazul contestatoarei, măsuri care nu au fost avute în vedere de Plen la sesiunea de transfer din luna noiembrie 2019, expunând situaţia doamnei judecător B., la care înţelege să se raporteze.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 27 alin. (2), art. 28 alin. (4) şi art. 30 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 621/2006, art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, s-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, solicitându-se respingerea acesteia, ca atare, iar pe fond, s-a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, având în vedere că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

3. Procedura de soluţionare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3)-(6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 octombrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La dosar, au fost depuse de către părţi copii ale înscrisurilor din dosarul privind cererea de valorificare a contestatoarei, în care s-a pronunţat Hotărârea nr. 23/14.02.2019 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2019 s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 21 noiembrie 2019 s-a înregistrat la dosar cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de către contestatoare, prin rezoluţia din data de 18 decembrie 2019, fiind fixat termen pentru discutarea acesteia, la data de 18 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Cererea înregistrată la dosar la data de 4 octombrie 2019, prin care s-a solicitat de către contestatoare conexarea prezentei cereri la dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost declinat către Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă de către instanţă ca neîntemeiată la termenul de faţă.

Prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat şi respingerea excepţiei tardivităţii, invocând lipsa menţiunii cu privire la calea de atac din Hotărârea nr. 23/2013.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a fost exercitată în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, data comunicării ori publicării hotărârilor la care face referire textul sus-enunţat are efectul declanşării curgerii termenului de contestare în faţa instanţei de contencios administrativ competente, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar a fost iniţiat de către contestatoare cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 23/2019 contestată fiind comunicată la data 12 martie 2019, potrivit susţinerilor contestatoarei din cererea introductivă de instanţă, care a fost formulată la data de 28 mai 2019, potrivit ştampilei oficiului poştal prin intermediul căreia a fost exepediată, aflată la dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 3 iunie 2019 .

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că titulara prezentei contestaţii nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a putea fi verificată de către instanţa de judecată posibilitatea operării acestei instituţii.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către contestatoare în susţinerea solicitării de respingerea a excepţiei tardivităţii cu privire la lipsa menţiunii referitoare la calea de atac din Hotărârea nr. 23/2013, întrucât chiar dacă în dispozitivul hotărârii contestate nu a fost menţionată calea de atac şi termenul de 15 zile de la comunicare/publicare pentru exercitarea acesteia, contestatoarea nu se poate prevala de această împrejurare, având în vedere că cerinţele, limitele şi termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale/căile de atac sunt prevăzute de lege, obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale, astfel încât un act administrativ emis de o autoritate/instituţie publică sau o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima.

Totodată, contestatoarea nu poate invoca nici necunoaşterea legii, întrucât potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem" toate persoanele sunt prezumate a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei sau cunoaşterea ei greşită.

În fine, reţine instanţa că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, aceste termene au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum contestatoarea a sesizat instanţa de contencios administrativ după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge contestaţia ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi va respinge contestaţia ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 23/14.02.2019, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.