Appeal against revision ruling held inadmissible as revision decision matched finality of original appellate judgment.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a I-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.01.2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi cu sediul municipiul Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, B., C., D., E. şi F., a solicitat anularea Deciziei nr. 114 din 05.08.2013 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi obligarea pârâtei emitente a deciziei să-i plătească despăgubiri compuse din toate drepturile băneşti cuvenite din salarii şi din celelalte drepturi băneşti de care ar fi putut beneficia indexate, majorate şi recalculate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective începând cu data de 05.09.2013 (data expirării preavizului) până la data reintegrării sale în funcţia publică.

Prin aceeaşi cerere s-a solicitat obligarea pârâtei emitente a actului, în solidar cu cei cinci funcţionari publici chemaţi în judecată, la plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, 8, 9, 16, 18 şi 24 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999.

Prin sentinţa nr. 626 din 22 mai 2015, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive a ANAF şi, pe cale de consecinţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Botoşani de a soluţiona capătul de cerere privind nelegalitatea Ordinului ANAF 1104/2013 şi a Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1107/2013, excepţie invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani.

De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Botoşani, invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani.

A respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi pentru capătul de cerere privind nelegalitatea Ordinelor nr. 1104/2013, nr. 1107/2013 şi nr. 2133/2013 emise de preşedintele ANAF şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind nelegalitatea acestor ordine, invocate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor C., B., D.,F. şi E., invocată de pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, F. şi B..

A admis, în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani;

A anulat Decizia nr. 114 din 05.08.2013 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi;

A obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe funcţia de inspector clasa I grad profesional superior, în cadrul Biroului (Compartimentului) Colectare şi Executare Silită din cadrul Serviciului Fiscal municipal Dorohoi;

A obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile băneşti care i s-ar fi cuvenit, din momentul eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, indexate cu indicele de inflaţie de la data la care ar fi fost datorate şi până la data plăţii efective;

A respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în solidar cu funcţionarii publici F. şi B., la plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal: reclamantul A. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani.

Prin Decizia nr. 48 din 19 ianuarie 2016 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Iaşi- prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, împotriva sentinţei nr. 626 din 22 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2014, intimaţi fiind pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, B. şi F..

A casat în parte sentinţa civilă nr. 626/2015 a Tribunalului Botoşani, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 114/2013, emisă de D.G.R.F.P. Iaşi, reintegrarea în funcţie şi plata drepturilor băneşti, ca nefondată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins recursul formulat de reclamantul A., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 626/2015 a Tribunalului Botoşani, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 48 din 19 ianuarie 2016 a formulat cerere de revizuire în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuentul A. fiind înregistrată la data de 02.03.2017 pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2017.

2. Hotărârea recurată.

Prin Decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 48 din 19 ianuarie 2016 - pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal - dosar nr. x/2014, intimaţi fiind Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, B. şi F..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs revizuentul A. criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar sarcina dovedirii împrejurării că partea nu cunoştea de existenţa înscrisului revine părţii adverse, interesate.

S-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., judecătorii care au soluţionat atât fondul cât şi cererea de revizuire comiţând erori materiale din interes şi cu intenţie, dând interpretări subiective prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In raport de motivele de nelegalitate invocate, de probele noi depuse la dosar şi de normele de drept incălcate in mod greşit de curtea de apel, s-a solicitat admiterea recursului.

In drept recurentul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6-8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondat, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Intimaţii - pârâţi F. şi B. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinări recurentul revizuent, a solicitat instanţei respingerea apărărilor formulate de intimaţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, hotărârea asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii este pronunţată de Curtea de Apel Suceava in recurs, respectiv decizia nr. 48 din 19 ianuarie 2016 - pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., nici hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire, şi anume Decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.

În cauză, decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, este definitivă, în înţelesul dispoziţiilor legale anterior menţionate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

5. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.