Appeal against peremption ruling declared null for exceeding the five-day statutory deadline

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a CAF sub nr. de dosar x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 40/17.02.2015 şi a Notei de neconformitate nr. x/22.10.2014 emise de către pârât ca fiind netemeinice şi nelegale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2369 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia perimării, invocată din oficiu.

S-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 412 pct. 7 din C. proc. civ., admiterea căii de atac şi respingerea excepţiei perimării.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a invocat excepţia tardivităţii recursului in raport dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de declarare al căii de atac fiind de 5 zile de la pronunţare.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - reclamantă a solicitat respingerea excepţiei, considerând că dispoziţiile art. 421 din C. proc. civ. trebuie coroborat cu modalitatea de comunicare a hotărârii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată la data de 15 iunie 2017, iar ştampila postei aplicată pe plicul de expediere a recursului, poartă data de 27 iunie 2017.

Completul reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., in sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanţă.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., in sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii in termen.

In ceea ce priveşte susţinerile recurentei - reclamante că ar fi aplicabil in cauză un termen de recurs care ar curge de la comunicarea sentinţei şi nu de la pronunţarea soluţiei, Inalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, nu permite nicio derogare de la dispoziţia expresă prevăzută în dispoziţiile art. 421 din C. proc. civ., care sunt aplicabile prezentei speţe, in raport de soluţia dată de instanţa de fond care a constatat perimată acţiunea.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) şi 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 2369 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.