Applicability of 15-day deadline under O.G. 137/2000 to judicial annulment of National Council for Combating Discrimination decision

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 02.05.2017, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 70/01.02.2017, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004.

La data de 09.06.2017 pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (9) şi alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 republicată, coroborat cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3176 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca tardiv formulată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a promovat recurs Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru reclamantul A. solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul-reclamant a susţinut următoarele: autoritatea publică, respectiv CNCD, i-a încălcat dreptul de a fi citat şi de a fi prezent la soluţionarea sesizării sale de către Colegiul director al CNCD, drept prevăzut de art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000; prevederile art. 20 alin. (9) şi alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, reţinute de către instanţa de fond sunt aplicabile strict cu privire la aspectele reţinute în hotărârea emisă de CNCD pe fondul analizei sesizării sale cu privire la existenţa unor fapte de discriminare, împotriva acestora calea de atac fiind direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Recurentul susţine că nu s-a adresat instanţei de judecată cu acţiune în anulare în termen de 15 zile de la comunicare, dar a înţeles a formula plângere prealabilă pe care a introdus-o în interiorul acestui termen.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 70/01.02.2017, prin care pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a respins sesizarea reclamantului A., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, modificată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1), (2), (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare:

"(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.

(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu".

Articolul 11 din Legea nr. 554/2004, prevede termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual. Dar, acest act normativ constituie legea cadru, cu caracter general în materia contenciosului administrativ, dispoziţia privind termenul neaplicându-se în situaţia când legea specială conţine alte prevederi, ce sunt derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, întrucât potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării poate fi atacată direct la instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare, în mod justificat s-a constatat tardivitatea acţiunii. Reclamantului i s-a comunicat hotărârea la 20.03.2017, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 2 mai 2017, cu depăşirea termenului legal.

Prin urmare, contestaţia formulată de recurent a depăşit cu mult termenul de 15 zile, astfel încât în mod corect prima instanţă a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă acţiunea de faţă.

Fără posibilitatea de tăgadă recurentul nu avea obligaţia conform Legii nr. 554/2004 să formuleze plângerea prealabilă către C.N.C.D. în sensul revocării Hotărârii nr. 70/01.02.2017 pentru că această hotărâre este act administrativ jurisdicţional, dar în termen de 15 zile putea fi atacat direct la instanţa conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000, lucru care nu s-a întâmplat decât mult peste acest termen imperativ prevăzut de lege.

Prin criticile formulate, recurentul susţine că i-a fost încălcat dreptul de a fi citat şi de a fi prezent la soluţionarea sesizării sale de către Colegiul director al CNCD.

Înalta Curte reţine că, nu pot fi primite aceste susţineri ale recurentului, întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii care face obiectul prezentului litigiu, prin adresele nr. x, recurentul a fost citat, pentru data de 23.03.2016, apreciindu-se procedura legal îndeplinită.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3176 din 14 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020.