Judicial transfer request denied: public interest in court staffing and workload prioritized over personal domicile and family circumstances

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.01.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, solicitând instanţei anularea Hotărârii secţiei de judecători numărul 1223 din 13 noiembrie 20182, prin care i s-a respins solicitarea de transfer la Curtea de Apel Oradea, de la Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nelegală şi netemeinică şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său la Curtea de Apel Oradea.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 92/CA/2019 - PI din de 13.05.2019 a Curţii de Apel Oradea s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă, invocată de pârât, şi s-a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea răspunsului nr. x/01.02.2019. S-a respins ca nefondată acţiunea privind anularea Hotărârii nr. 1223/13 noiembrie 2018 şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantului la Curtea de Apel Oradea.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, anularea Hotărârii secţiei de judecători nr. 1223/13.11.2018 prin care i s-a respins solicitarea de transfer la Curtea de Apel Oradea, de la Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nelegală şi netemeinică, obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului la Curtea de Apel Oradea.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, judecătorul fondului nemotivând critica privind abuzul de drept legat de modul în care pârâta a apreciat că nu se impune transferul său la Curtea de Apel Oradea, aspect ce echivalează cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, în speţă art. 3 din HCSM nr. 193/2006.

Recurentul a menţionat că a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că hotărârea secţiei pentru judecători nu cuprinde detalierea aspectelor ce interesează aplicarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, şi nici considerentul în baza căruia s-a făcut departajarea între candidaţi. Hotărârea trebuia să cuprindă o analiză separată a fiecărui criteriu regulamentar în parte şi temeiurile pentru care s-a considerat că nu se impunea transferul reclamantului. Deşi la 13.11.2018 s-a vacantat un post la Curtea de Apel Oradea, reclamantul fiind singurul candidat la transfer, secţia de Judecători nu a luat în discuţie solicitarea de transfer, respingând-o de plano, analizând doar solicitarea de transfer la Tribunalul Bihor.

În hotărâre nu s-a făcut nicio referire la situaţia de ordin personal şi profesional a reclamantului.

Astfel, acesta a arătat că are o fetiţă de şapte ani care este înscrisă la clasa întâi a Şcolii Primare Oltea Doamnă, din Oradea, aflată în vecinătatea clădirii Palatului de Justiţie din Oradea, iar soţiei sale, care este angajată medic, specialist pediatru la Spitalul Municipal Oradea, îi este foarte greu să gestioneze problema copilului, în lipsa sa, aceasta efectuând gărzi de cel puţin patru ori pe lună, iar copilul rămânând în grijă unor persoane din afara familiei. Arată, totodată, că soţia este asistent universitar în cadrul facultăţii de Medicină şi Farmacie a Universităţii Oradea unde îşi desfăşoară zilnic activitatea după ce finalizează activitatea în cadrul spitalului.

A mai arătat că în localitatea Sântandrei, jud. Bihor, lângă Oradea, are locuinţă proprietate personală, achiziţionată prin credit bancar pe o perioadă de 30 de ani, din 2012, pentru care plăteşte o rată considerabilă.

A menţionat că, pentru a putea desfăşura activitatea la Alba Iulia, efectuează cheltuieli cu chiria, în cuantum de 210 euro lunar, echivalent în RON, în contextul în care plafonul de chirie este doar 190 euro, la care se adaugă cel puţin 7 călătorii dus întors în cursul lunii între localităţile Alba Iulia şi Oradea. Astfel, din suma de circa 2500 RON avansată lunar pentru a-şi desfăşura activitatea la Curtea de Apel Alba Iulia, îşi recuperează doar circa 1000 RON, echivalent a 5 călătorii dus întors, la sfârşit de săptămână.

Ca urmare a decontării, a susţinut că ajunge practic să dispună de un salariu echivalent cu al unui judecător de judecătorie, în contextul în care este şi privat de a-şi vedea zilnic familia.

A învederat că, prin admiterea solicitării de transfer, s-ar economisi cheltuielile efectuate de Curtea de Apel Alba, întrucât nu deţine locuinţă în localitatea Alba Iulia.

A mai arătat că, în anul 2018, a participat inclusiv la concursul de numire în funcţii de conducere, optând pentru funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Oradea, însă s-a clasat pe locul 2 cu o medie de 7,78, dându-şi tot interesul şi fiind perseverent în a se muta înapoi la familia sa. Din cei 10 ani de când funcţionează în magistratură, doar doi ani şi jumătate a activat în localitatea Oradea, restul perioadei efectuând naveta la diferite instanţe, Satu Mare, Marghita, Baia Mare.

A menţionat că, întrucât a promovat la Curtea de Apel, nu a dorit să se înscrie pentru funcţie de conducere la o instanţă inferioară din circumscripţia Curţii de Apel Oradea, deoarece doreşte să activeze în cadrul Curţii de Apel pentru care şi-a dat interesul să promoveze.

A mai arătat recurentul că, prin admiterea cererii de transfer, Curtea de Apel Oradea ar fi în câştig, având în vedere că în lipsa unui post vacant în organigramă, se va dispune alocarea unui post din fondul de rezervă, aspect prevăzut la art. 134 din Legea 304/2004.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că cererea de chemare în judecată este vădit neîntemeiată. În speţă, în mod corect instanţa de fond, reţinând situaţia de fapt, a decis că nu există exces de putere atunci când secţia pentru judecători a respins transferul reclamantului de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Oradea.

La Curtea de Apel Oradea, instanţă la care s-a solicitat transferul, atât la 23.10.2018, când a fost publicată situaţia posturilor vacante şi afectate sesiunii de transfer, cât şi la data emiterii hotărârii atacate, erau ocupate toate posturile de judecător prevăzute în schemă.

Totodată, la Tribunalul Bihor, instanţă la care s-a solicitat transferul, dintre cele 47 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 43 de posturi, fiind vacante trei posturi, dintre care un post aferent funcţiei de vicepreşedinte, iar un post de la 15.11.2018.

Având în vedere volumul de activitate ridicat, înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia, situat peste media naţională, precum şi faptul că pentru sesiunea în cauză nu s-au înregistrat cereri de transfer pentru această instanţă, reţinând şi efectele fluctuaţiei de personal, secţia pentru judecători a apreciat că este oportun transferul unui singur judecător de la această instanţă, dintre cei trei care formulaseră cereri de transfer. Astfel, a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător B. de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, cea a reclamantului fiind respinsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii secţiei de judecători numărul 1223 din 13 noiembrie 20182, prin care i s-a respins solicitarea de transfer la Curtea de Apel Oradea, de la Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nelegală şi netemeinică şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său la Curtea de Apel Oradea.

În ceea ce priveşte motivul de casare invocat de reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, reţinând că instanţa de fond a apreciat în mod corect că hotărârea atacată este motivată, iar cererea de transfer la una din cele două instanţe, Curtea de Apel Oradea sau Tribunalul Bihor, a fost analizată de pârât.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că au fost respectate criteriile care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, prevăzute de articolul 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Astfel, potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulteriore, la soluţionarea cererilor de transfer vor fi avute în vedere următoarele criterii:

(a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

d) vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

e) specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

f) domiciliul solicitantului;

g) locul de muncă al soţului sau soţiei;

h) distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei/parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

i) starea de sănătate şi situaţia familială.

În ceea ce priveşte volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, Înalta Curte reţine că potrivit situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la data de 23 octombrie 2018, la Curtea de Apel Alba Iulia, instanţa de la care se solicită transferul, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 48 de posturi dintre care 1 post la data de 15.11.2018, fiind vacante 2 posturi aferente funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei, iar în primul semestru al anului 2018 încărcătura cauzelor/judecător a fost de 194, faţă de media naţională de 176, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 182, faţă de media naţională de 164.

La Curtea de Apel Oradea, instanţă la care se solicită transferul, atât la data de 23.10.2018 când a fost publicată situaţia posturilor vacante şi afectate sesiunii de transfer, cât şi la data emiterii hotărârii atacate, erau ocupate toate posturile de judecător prevăzute în schemă.

La Tribunalul Bihor, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, dintre cele 47 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 43 de posturi, fiind vacante 3 posturi, dintre care 1 post aferent funcţiei de vicepreşedinte, iar 1 post de la data de 15.11.2018, iar în primul semestru al anului 2018 încărcătura cauzelor/judecător a fost de 332, faţă de media naţională de 321, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 263, faţă de media naţională de 288.

Rezultă că instanţa de la care s-a solicitat transferul are un volum de activitate foarte mare, încărcătura medie/judecător situându-se mult peste media naţională şi peste încărcătura medie/judecător existentă la instanţa la care s-a solicitat transferul. Prin urmare, volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul nu justifica admiterea cererii de transfer.

Totodată, în ceea ce priveşte criteriul privind vechimea, Înalta Curte reţine că pentru sesiunea de transferuri din 13.11.2018, 3 judecători de la Curtea de Apel Alba Iulia au formulat cereri de transfer pentru alte instanţe, respectiv doamna judecător B. (21 de ani şi 10 luni vechime în funcţiile de judecător/procuror, dintre care 13 ani şi 9 luni în funcţia de judecător, 13 ani şi 9 luni vechime la Curtea de Apel Alba Iulia şi 14 ani şi 5 luni vechime în grad de curte de apel), care a solicitat transferul la Curtea de Apel Cluj, doamna judecător C. (9 ani vechime în funcţia de judecător, 5 ani şi 4 luni vechime la Curtea de Apel Alba Iulia şi 9 luni vechime în grad de curte de apel), care a solicitat transferul la Curtea de Apel Cluj şi domnul judecător A. (9 ani şi 4 luni vechime în funcţia de judecător, 9 luni vechime la Curtea de Apel Alba Iulia şi 9 luni vechime în grad de curte de apel), care a solicitat transferul la Curtea de Apel Oradea sau Tribunalul Bihor.

Înalta Curte observă că s-a mai reţinut în actul contestat faptul că, în timp ce Curtea de Apel Alba Iulia a exprimat un punct de vedere favorabil transferului domnului judecător A., Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor au exprimat puncte de vedere negative.

Înalta Curte reţine că pârâtul a avut în vedere şi faptul că pentru sesiunea în cauză s-au înregistrat 3 cereri de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia şi nici o cerere de transfer pentru această instanţă la care volumul de activitate este situat semnificativ peste media naţională, situaţie în care s-a apreciat că este oportun transferul unui singur judecător de la această instanţă. Totodată, în analizarea celor 3 cereri de transfer, secţia pentru judecători a apreciat ca fiind determinante criteriile privind vechimea în funcţia de judecător/procuror la instanţă şi în grad, precum şi motivele personale, în raport de care s-a decis că cererea de transfer formulată de doamna judecător B., de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, este prioritară.

Astfel, după cum s-a arătat, doamna judecător B. are o vechime de 21 de ani şi 10 luni vechime în funcţiile de judecător/procuror, dintre care 13 ani şi 9 luni în funcţia de judecător, 13 ani şi 9 luni vechime la Curtea de Apel Alba Iulia şi 14 ani şi 5 luni vechime în grad de curte de apel, iar reclamantul are o vechime de 9 ani şi 4 luni vechime în funcţia de judecător, 9 luni vechime la Curtea de Apel Alba Iulia şi 9 luni vechime în grad de curte de apel.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că dreptul de apreciere al pârâtului a fost exercitat în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a prevederilor art. 2 şi 3 din Regulament, iar analiza cererii de transfer nu a fost formală, ci a fost de natură să asigure luarea unei decizii obiective.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind domiciliul său şi distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei la care funcţionează, cheltuielile pe care le avansează lunar pentru călătoriile dus-întors la Alba Iulia, precum şi cheltuielile lunare cu chiria pe care este obligat să le efectueze, Înalta Curte reţine că acest criteriu nu poate fi avut în vedere decât prin coroborare cu celelalte criterii stabilite de Regulament. Or, în condiţiile în care criteriul vizând volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora şi criteriul privind vechimea nu sunt îndeplinite, împrejurarea că domiciliul constatatorului se află la o distanţă mare de sediul instanţei la care îşi desfăşoară activitatea nu poate justifica admiterea cererii de transfer.

Referitor la susţinerile vizând situaţia familială a contestatorului, Înalta Curte apreciază că motivele invocate, respectiv faptul că soţiei sale îi este foarte greu să gestioneze problema fiicei de şapte ani, în lipsa sa, copilul rămânând în grija unor persoane din afara familiei atunci când soţia sa, medic, specialist pediatru la Spitalul Municipal Oradea, efectuează gărzi nu constituie situaţii excepţionale care să justifice inaplicabilitatea preeminenţei interesului public faţă de interesul privat al contestatorului.

Soluţionarea unei cereri de transfer este subsumată interesului public al bunei funcţionari a justiţiei, iar motivele legate de distanţa dintre sediul instanţei şi domiciliul contestatorului şi de situaţia familială nu pot avea prioritate în faţa celor referitoare la situaţia dificilă de personal a instanţei de la care se solicită transferul, în sensul că nu sunt de natură să răstoarne justul echilibru între interesul menţinerii unui judecător la o instanţă cu deficit de personal şi interesul contestatorului de a diminua această distanţă şi timpul de navetă pentru a acorda mai mult timp familiei.

Criteriile prevăzute de Regulament au fost analizate în mod coroborat de secţia pentru Judecători a C.S.M., care, în mod corect, a apreciat în sensul preeminenţei interesului public asupra celui privat invocat în cererea de transfer.

În consecinţă, în exercitarea controlului judecătoresc asupra legalităţii şi oportunităţii actului contestat, Înalta Curte constată că intimatul nu a manifestat un exces de putere care, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, reprezintă "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Totodată, susţinerile recurentului în sensul că la 01.01.2020 există două posturi vacante la Curtea de Apel Oradea nu pot fi reţinute, având în vedere că, atât la data de 23.10.2018 când a fost publicată situaţia posturilor vacante şi afectate sesiunii de transfer, cât şi la data emiterii hotărârii atacate, erau ocupate toate posturile de judecător prevăzute în schemă pentru această instanţă. Astfel, aceste susţineri nu pot constitui un argument în soluţionarea favorabilă a cererii sale, din moment ce cauzele de nulitate a actului administrativ pot anterioare sau concomitente emiterii sale, şi nu ulterioare. În condiţiile existenţei în prezent a unui număr de posturi vacante la instanţa la care a solicitat transferul, recurentul are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de transfer.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 92/CA/2019-PI din 13 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 92/CA/2019-PI din 13 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.