Inadmissibility of direct judicial challenge to tax assessment without prior administrative appeal exhaustion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal as unfounded, upholding the appellate court's ruling that rejected the action as inadmissible, thereby leaving the tax assessment and inspection report in force. The dispute involved a company challenging a tax assessment decision and an inspection report issued by the tax authorities, having modified its initial claim to seek direct judicial annulment of these acts and the suspension of their execution, following the administrative suspension of its tax appeal based on a pending criminal complaint against its administrators. The court held that under Article 218(2) of the Old Fiscal Procedure Code, taxpayers cannot bypass the administrative appeal procedure to directly challenge tax assessment acts in court; only decisions issued in the resolution of such administrative appeals are subject to judicial review in administrative litigation, rendering the company's direct action inadmissible despite arguments regarding the proportionality of the administrative suspension and access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 425 C. proc. civ, art. 425 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Inadmissibility of direct judicial challenge to tax assessment without prior administrative appeal exhaustion: The dispute involved a company challenging a tax assessment decision and an inspection report issued by the tax authorities, having modified its initial claim to seek direct judicial annulment of these acts and the suspension of their execution, following the administrative suspension of its tax appeal based on a pending criminal complaint against its administrators. The court held that under Article 218(2) of the Old Fiscal Procedure Code, taxpayers cannot bypass the administrative appeal procedure to directly challenge tax assessment acts in court; only decisions issued in the resolution of such administrative appeals are subject to judicial review in administrative litigation, rendering the company's direct action inadmissible despite arguments regarding the proportionality of the administrative suspension and access to justice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta Societatea Comerciala A. S.R.L. in contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Olt, prin care s-a solicitat obligarea A.N.A.F. - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor sa soluţioneze contestaţia înregistrata la DGRFP Craiova sub nr. x din 28.11.2015, respectiv ANAF sub nr. x/06.11.2015 formulata de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, anularea Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală in condiţiile art. 2015, alin. (2) din vechiul Codul de procedură fiscală coroborat cu art. 278, alin. (2) din Legea 207/2015 - noul Codul de procedură fiscală modificat de O.U.G. nr. 50/2015, pana la soluţionarea acţiunii in anulare.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 28.06.2016, reclamanta a formulat o cerere modificatoare şi completatoare prin care a solicitat ca instanţa să dispună anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecţie Fiscală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3435 din 8 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Prin încheierea de şedinţă din 28.06.2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecţie Fiscală.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3435 din 8 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, invocând nemotivarea şi motivarea contradictorie a sentinţei, greşita aplicare şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, nulitatea sentinţei pentru neobservarea prevederilor legale, încălcarea dreptului la justiţie şi neluarea în considerare a probelor administrate.
În motivarea recursului a arătat că a făcut obiectul unei inspecţii fiscale efectuate de DGRFP Craiova - AJFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală în perioada 20.04.2015-22.09.2015, iar urmare a acesteia a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015. În baza acestuia a fost emisă Decizia de impunere nr. x/22.09.2015.
Ulterior, prin Decizia nr. 15/21.01.2015, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulate de reclamantă în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Codul de procedură fiscală, măsură care reprezintă un abuz, iar pe fond este neîntemeiată.
Recurenta a menţionat că suspendarea soluţionării contestaţiei este nelegală raportat la situaţia fiscală de fapt. Organul de soluţionare a contestaţiei are posibilitatea să suspende, măsura nefiind un imperativ al legii, dispunerea ei fiind lăsată la aprecierea organului competent care trebuie să analizeze contestaţia în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate şi de documentele existente la dosarul cauzei.
ANAF - DGSC ar fi trebuit să procedeze cu bună credinţă şi cu imparţialitate şi ar fi trebuit să contestate că plângerea penală formulată de cei doi funcţionari publici este un demers pro causa, întrucât, dacă ar fi existat fapte şi indicii care să probeze o activitate evazionistă practicată de administratorii reclamantei, atunci acestea ar fi trebuit să fie constatate anterior datei de 14.09.2015, în perioada celor peste două sute de zile de inspecţie fiscală.
Totodată, între cei doi funcţionari care au constituit echipa de control şi şefii ierarhici superiori a existat un diferend privind perioada mare de timp în care s-a efectuat inspecţia, consideraţiile şi aprecierile legate de actul şi constatările fiscale, dar şi faptul că aceştia nu erau de acord la acea dată să îşi asume răspunderea faţă de demersul penal.
Din analiza actelor fiscale întocmite cu ocazia inspecţiei a rezultat că societatea sau administratorii nu au obstrucţionat în vreun fel activitatea inspecţiei, nu au ascuns acte şi fapte de comerţ sau înscrisuri care ar fi putut să contribuie la prezumţia unor acte de evaziune fiscală.
A mai arătat recurenta că este contrar dreptului la justiţie, prin prisma exigenţei termenului rezonabil, să se ceară contribuabilului sesizarea unei instanţe nu pentru cercetarea fondului litigiului, ci doar pentru cenzurarea deciziei de suspendare. Pentru a da substanţă şi aplicare efectivă accesului la justiţie în condiţiile efectivităţii sale prin soluţionarea într-un termen rezonabil, este necesar ca cenzurarea actului de control fiscal să se poată face direct, în condiţiile suspendării sine die a procedurii administrative.
4. Apărările intimatelor-pârâte
Intimata-pârâtă AJFP Olt, în nume propriu şi pentru DGRFP Craiova, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. A invocat, totodată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, arătând că în cuprinsul acestuia nu sunt prezentate motivele de nelegalitate.
În motivare, intimata a arătat că în mod corect instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 218 alin. (2) din vechiul Codul de procedură fiscală şi în mod corect a admis excepţia inadmisibilităţii.
Intimata-pârâtă ANAF a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că instanţa de fond nu a făcut o aplicare greşită a vreunei prevederi legale incidente în speţă şi a respins în mod corect ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.
II. Soluţia instanţei de recurs
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă AJFP Olt, în nume propriu şi pentru DGRFP Craiova prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 486 C. proc. civ., instanţa de control judiciar va respinge excepţia nulităţii recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Ca urmare a cererii modificatoare şi completatoare formulate la termenul de judecată din 28.06.2016, reclamanta Societatea Comerciala A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat ca instanţa să dispună anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Prin încheierea de şedinţă din 28.06.2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Prin sentinţa civilă nr. 3435 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Cererea de recurs formulată de reclamantă nu a fost întemeiată în drept, însă au fost formulate critici privind nemotivarea şi motivarea contradictorie a sentinţei, greşita aplicare şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, nulitatea sentinţei pentru neobservarea prevederilor legale, încălcarea dreptului la justiţie şi neluarea în considerare a probelor administrate.
În ceea ce priveşte nemotivarea şi motivarea contradictorie a sentinţei, Înalta Curte observă că aceste critici se subsumează motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Totodată, se reţine că sentinţa recurată nu cuprinde motive contradictorii.
Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Cod ul de procedură civilă este nefondat.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la greşita aplicare şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, încadrate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală în acord cu normele de drept incidente în cauză.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova -AJFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativ ă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei de judecată, ci trebuie să urmeze procedura administrativ-jurisdicţională, la finalul căreia se emite o decizie.
Potrivit art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, doar deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă.
Totodată, criticile menţionate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs privind încălcarea dreptului de acces la justiţie şi pretinsul abuz de drept al ANAF care a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei nu pot fi primite, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat la termenul de judecată din 28.06.2016.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 907 din 15 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3435/2016 din 08 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.