Artificial setup for EU farm aid upheld; EUR 586,861.68 repayment affirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 27.04.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 03.11.2015 si înregistrat sub nr. x/06.11.2015 si a Notei de descoperire a unei nereguli IRD-01 nr. 36268/02.10.2015, anularea Deciziei 36265/02.10.2015, cu privire la contestaţia 109/01.10.2015 împotriva modului de verificare a eligibilităţii cheltuielilor si de stabilire a refuzului plaţii, notificat beneficiarului prin notificarea nr. x/24.09.2015 şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1506 din data de 13.01.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a prezentat o situaţie de fapt obiectivă. Astfel, în ciuda celor reţinute de instanţa de fond, nu a existat nicio societate concurentă care să creeze un obstacol suplimentar în calea îndeplinirii obiectivelor măsurii. Aceste obiective nu vizau lipsa existenţei oricăror legături cu orice altă societate deţinută de vreo rudă sau afin al asociatului sau al administratorului solicitantului. S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. nu au fost solicitanţii fondurilor nerabursabile, astfel că nu ar fi trebuit să îndeplinească cele două criterii, respectiv de start-up sau de societăţi conduse de femei până în 40 de ani. Faptul că asociatul unic al societăţii, dna D., avea legături comerciale şi de rudenie cu asociatul unic al celor două societăţi nu are nicio relevanţă pentru punctajul primit la criteriile de selecţie pentru S.C. A. S.R.L..

A menţionat că Legea nr. 346/2004 invocată de instanţa de fond nu impune anumite condiţii de declarare a eligibilităţii unei societăţi comerciale care este clar să este independentă. Faptul că asociatul unic al unei societăţi comerciale este acţionar minoritar şi în alte societăţi sau faptul că soţul asociatului unic al unei societăţi comerciale este asociat majoritar în alte societăţi nu împiedică societatea comercială să fie autonomă, potrivit legii, câtă vreme nu o altă societate deţine peste 25% din capitalul social. Astfel, documentele prezentate de reclamantă nu erau inexacte sau incomplete nici referitoare la numărul mediu de salariaţi care nu depăşea prevederea legală pentru IMM-uri, nici încadrarea în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, fiind o descurajare nelegală condiţionarea existenţei unei societăţi comerciale şi îndeplinirea criteriilor de eligibilitate într-un proiect de finanţare fonduri europene de lipsa oricăror legături ale asociatului unic cu alte societăţi comerciale.

A mai arătat recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta nu ar fi putut funcţiona independent deoarece avea utilităţile furnizate de B. S.R.L. şi un contract de comodat. Totodată, în ceea ce priveşte livrarea producţiei obţinute ca urmare a implementării proiectului, reclamanta a arătat că relaţia cu cele două societăţi vizate a fost singura soluţie, temporară, pentru asigurarea posibilităţilor de desfacere.

În ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, faţă de cele reţinute de instanţa de fond, reclamanta a menţionat că nu este interzis ca un salariat să aibă contracte de muncă şi cu alte societăţi comerciale, această interdicţie contravenind Codului Muncii, precum şi faptul că locurile de muncă asumate prin cererea de finanţare au fost create cu mult timp înainte de finalizarea implementării proiectului. Faptul că temporar au existat salariaţi care au activat cu contracte de muncă la două societăţi comerciale este un imperativ de natură logistică şi de personal, întrucât identificarea şi recrutarea de persoane specializate necesita un termen lung de realizare.

În ceea ce priveşte pretinsa existenţă a unor elemente obiective şi subiective pentru determinarea existenţei unor condiţii artificiale la obţinerea finanţării, reclamanta a arătat că S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au fost înfiinţate şi funcţionau cu mult timp înaintea constituirii reclamantei, iar E. este căsătorit de mult timp cu D., fiind normal ca soţii să locuiască împreună.

În speţă nu poate fi aplicată hotărârea pronunţată de CJUE în cazul Slancheva Sila ca jurisprudenţă, întrucât în speţă obiectivul a fost atins sau s-a încercat pe cât posibil atingerea acestuia, iar pe de altă parte, nu s-a putut constata un avantaj creat artificial pentru obţinerea finanţării. În speţa de faţă nu există o legătură funcţională între proiecte, doar reclamanta fiind societatea aplicantă a schemei de finanţare. Nu s-a putut constata separarea în mod artificial a proceselor tehnice şi de producţie în cadrul unor proiecte diferite, nici utilizarea în comun a unei infrastructuri finanţate prin Programul de dezvoltare rurală, ci doar relaţii comerciale între cele trei societăţi.

Recurenta a mai arătat că în speţa de faţă nu a fost indicată în mod expres nicio dispoziţie a dreptului comunitar rezultată dintr-un act sau o omisiune a sa care ar fi putut avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, iar în acest caz nu poate fi luată în considerare motivarea instanţei de fond în sensul că acest control ar fi constatat în mod legal existenţa unor nereguli în baza verificării ulterioare ocaziei depunerii documentaţiei. Nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin procesul-verbal contestat nu există o analiză distinctă a realizării obiectivelor generale, specifice şi operaţionale ale proiectului şi Măsurii 312 pe baza împrejurărilor obiective ale cauzei pentru a se putea stabili dacă finalitatea urmărită de schema de ajutor a fost atinsă. Nu există niciun element din care să rezulte că obiectivul general enunţat în Ghidul solicitantului ar fi fost eludat.

Recurenta a menţionat că este absurd să se ceară unui aplicant să îmbunătăţească viaţa economică din spaţiul rural pentru toţi locuitorii respectivului spaţiu în mod concret. Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, astfel cum recunoaşte şi autoritatea contractantă prin fişa de control întocmită la locul situării efective a investiţiei.

Recurenta a mai arătat că identitatea de sediu nu poate reprezenta un indicator fizic, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Totodată, este lipsit de relevanţă aspectul că funcţionarea efectivă a societăţilor comerciale s-a desfăşurat cu privire la o serie de activităţi esenţiale pentru un proiect într-un spaţiu comun, atâta timp cât doar reclamanta este aplicantă a fondurilor europene, iar în privinţa existenţei condiţiilor artificiale este necesară condiţia ca şi o altă societate să fie aplicantă la acelaşi program efectiv de primire a fondurilor nerambursabile. În acest context nu au relevanţă nici datele de contact ale societăţilor.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut intimata că în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt prezente elementele pentru conturarea existenţei unor condiţii artificiale, respectiv elementul obiectiv şi elementul subiectiv, raportat la indicatorii externi, juridici şi indicatori contabili.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 03.11.2015 si înregistrat sub nr. x/06.11.2015 si a Notei de descoperire a unei nereguli IRD-01 nr. 36268/02.10.2015, anularea Deciziei 36265/02.10.2015, cu privire la contestaţia 109/01.10.2015 împotriva modului de verificare a eligibilităţii cheltuielilor si de stabilire a refuzului plaţii, notificat beneficiarului prin notificarea nr. x/24.09.2015 şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1506 din data de 13.01.2016.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanţare nr. x ce are ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziţionare de utilaje noi şi eco-eficiente la A.". Ulterior, a fost încheiat Actul Aditional nr. 7/21.07.2015.

Valoarea totala eligibila a proiectului este de maxim 1.162.956 RON, echivalent a maxim 258.492 euro (1 euro=4,4990 RON), exclusiv TVA (aceasta fiind cheltuiala neeligibila).

Au fost depuse si încasate doua Transe de plata în cuantum total de 586.861,68 RON:

- Transa I - 261.341,91 RON, echivalent 59.120,44 euro (FEADR- 215.344,29 RON, echivalent 48.714,92 euro,la care se adăuga PERE 45.997,62 RON, echivalent 10.405,52 euro) in care contribuţie UE- 248.274,82 RON si BS-13.067,09 RON, curs valutar 4,4205 RON/euro;

- Transa II- 325.519,77 RON, echivalent 73.897,79 euro din care contribuţie UE- 309.243,78 RON si BS-16.275,99 RON, curs valutar 4,4050 RON/euro.

Transa 3 de plata depusă de beneficiar a fost declarata neeligibila.

Prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/06.11.2015 întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 s-a constatat că investiţia realizată de S.C. A. S.R.L. judeţul Giurgiu a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate, motiv pentru care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare x/25.03.2014 si recuperarea ajutorului financiar nerambursabil acordat de A.F.I.R., în cuantum de 586.861,68 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/06.11.2015 s-a formulat contestaţie, soluţionată prin respingerea acesteia prin Decizia nr. 1506/13.01.2016.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa instanţei de fond arătând că situaţia de fapt nu a fost reţinută în mod obiectiv şi că reclamanta este o societate independentă, nefiind deţinută de nicio altă societate comercială şi având asociat unic pe dna D.. Relaţia cu cele două societăţi a fost doar temporară şi că au fost create cele nouă locuri de muncă create prin cererea de finanţare cu mult timp înainte de finalizarea implementării proiectului. Totodată, a arătat că cele două societăţi, C. S.R.L. şi B. S.R.L. au fost înfiinţate şi funcţionau cu mult timp înainte de constituirea societăţii reclamante şi autoritatea pârâtă ar fi putut avea cunoştinţă de aceste aspecte la o verificare sumară. Totodată, în cauză nu se aplică hotărârea pronunţată de CJUE în cazul Slancheva Sila, obiectivul fiind atins sau încercându-se pe cât posibil atingerea acestuia şi, totodată, nu s-a putut constata niciun avantaj creat artificial pentru obţinerea finanţării, atâta timp cât societăţile prin care se pretinde crearea acestui avantaj existau cu mult timp înaintea depunerii dosarului de finanţare. În cauză nu s-a putut constata separarea în mod artificial a proceselor tehnice şi de producţie în cadrul unor proiecte diferite şi nici utilizarea în comun a unei structuri finanţate prin Programul de dezvoltare rurală. În concluzie, a arătat recurenta că nu se poate reţine existenţa condiţiilor artificiale în cauză.

Referitor la criticile formulate de către recurenta-reclamantă în sensul că aspectele ce i-au fost imputate erau cunoscute sau puteau fi cunoscute la o verificare sumară de către organismul cu atribuţii în derularea fondurilor europene, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanţele speţei, deşi iniţial proiectul de finanţare părea a respecta normele legale pentru acordarea finanţării, la o analiză detaliată şi coroborată a elementelor sale, se constată existenţa elementelor create artificial pentru obţinerea de fonduri nerambursabile sau pentru obţinerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă, respectiv faptul că cele trei societăţi, prin reprezentanţii săi legali, soţ si soţie, au acţionat concertat in scopul obţinerii ajutorului financiar nerambursabil, care în condiţiile date la momentul depunerii cererii de finanţare, sesiunea 01/2012, nu erau îndeplinite de două dintre societăţi, respectiv S.C. B. S.R.L. si S.C. C. S.R.L., acestea fiind societati care nu ar fi primit punctaj la criteriile de selecţie legal stabilite; S.C. A. S.R.L., societate înfiinţata la 25.03.2011, era considerata start-up, fiind singura care se încadra in cerinţele impuse de Fisa Măsurii 312 si de Ghidul solicitantului; S.C. A. S.R.L. nu poate funcţiona independent, având utilităţile furnizate de S.C. B. S.R.L., si conform contractului de comodat nr. x/17.05.2011, a închiriat spaţiul in care a implementat proiectul de la societatea la care sotul era asociat unic, S.C. B. S.R.L., iar utilităţile erau refacturate de către S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L.; în perioada 28.02.2015-31.07.2015 S.C. A. S.R.L., din total producţie livrata de 569.105,52 RON, a efectuat livrări către celelalte doua societati din grup in cuantum de 560.217,40 RON adică 98,44%; producţia obţinuta de S.C. A. S.R.L., materializata in produsul "cleme metalice", este de fapt un semifabricat care, fiind livrat ulterior către cele doua societati din grup, era transformat in produs finit de către acestea, fiind utilizat in asamblarea panourilor metalice, rezultând astfel un flux continuu al activităţii.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condiţiilor create în vederea obţinerii finanţării, astfel că susţinerile recurentei-reclamante nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societăţile implicate denotă că acestea nu sunt entităţi de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, respectiv crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societatea ce urma a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuia să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabilă să contribuie prin forţe proprii la dezvoltarea economiei rurale, motiv pentru care din perspectiva situaţiei de fapt şi a legislaţiei incidente nici nu are relevanţă dacă elementele reţinute sunt sau nu rezultatul unor coincidenţe, câtă vreme mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiţii artificiale pentru obţinerea unor finanţări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari.

Tot în ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale, Înalta Curte reţine prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei în sensul că în cauză nu se aplică hotărârea pronunţată de CJUE în cazul Slancheva Sila, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a valorificat jurisprudenţa CJUE din cauza C-434/12 din perspectiva noţiunilor de "condiţii artificiale" şi "lipsă de autonomie funcţională", noţiuni clarificate în cuprinsul hotărârii date de instanţa europeană. Astfel, în ambele cauze se pune problema interpretării dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 cu referire la existenţa unor elemente obiective şi subiective pentru determinarea existenţei unor condiţii artificiale la obţinerea finanţării.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi nu a fost atins, întrucât s-a constatat din verificările efectuate existenţa unei activităţi coordonate, aceasta fiind o verigă dintr-un lanţ de activităţi complementare, în scopul obţinerii unui avantaj pentru beneficiarul final al produsului finit, folosind utilajele achiziţionate prin intermediul finanţării.

Aceste elemente dovedesc existenţa unei coordonări comune între societatea beneficiară de finanţare nerambursabilă şi celelalte două societăţi la care acţionar unic sau majoritar este dl. E..

Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că recurenta a fost înfiinţată cu scopul vădit de depăşire, în mod artificial, a impedimentelor pe care le aveau societăţile S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. în accesarea Măsurii 312, acestea fiind societăţi care nu ar fi primit punctaj la criteriile de selecţie legal stabilite (20 puncte pentru start-up şi 10 puncte pentru societăţi conduse de femei sau tineri până în 40 de ani).

Astfel, la verificarea finanţării s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca şi elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale: indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici, indicatorii de afaceri, financiar-contabili, fiind identificate elemente comune între trei entităţi juridice:

În ceea ce priveşte indicatorii fizici, se reţine identitatea de sediu între cele trei societăţi, fiind corectă concluzia instanţei de fond în sensul că este greu de acceptat că a existat un sprijin dezinteresat prin cedarea folosinţei gratuite a spaţiilor, acest aspect dovedind înţelegerea dintre doamna D., asociat unic al reclamantei, şi soţul său, E., asociat unic al S.C. B. S.R.L..

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura seria x nr. x/22.06.2015 emitent S.C. B. S.R.L., (refacturare utilitati luna mai 2015 către S.C. A. S.R.L.), rezultă că utilităţile furnizate de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat nr. x/17.05.2011, erau refacturate de către S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L.

Referitor la datele de contact, s-a constatat în mod corect că numărul de fax din cererea de finanţare este acelaşi cu cel al S.C. C. S.R.L., iar adresa de e-mail prezentată de S.C. A. S.R.L. este x@x.com.

La capitolul "indicatori funcţionali/legali", s-a reţinut că reprezentantul legal al proiectului/asociat unic al S.C. A. S.R.L., d-na D., este şi asociat cu o cotă de 0,14% la S.C. C. S.R.L. alături de soţul său E., care deţine o cotă de 99,86%, tot dl. E. fiind şi asociat unic al S.C. B. S.R.L.

D-na D., reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. era, la data controlului, angajata cu timp parţial 2 ore/zi in cadrul S.C. B. S.R.L., acesta fiind singurul contract de munca pe care îl avea.

În ceea ce priveşte indicatorii de afacere/contabili/financiari, s-a reţinut că există nu doar legături de rudenie în cadrul acţionariatului celor 3 societăţi comerciale (sot-sotie), ci şi de afacere (producţie livrata exclusiv către societăţile din grup), legături financiare, contabile, respectiv o politica de personal comuna.

În perioada 28.02.2015-31.07.2015, S.C. A. S.R.L. a efectuat livrări în procent de 98,44% către celelalte două societăţi (către S.C. C. S.R.L. au fost efectuate livrări reprezentând 78,86%, iar către S.C. B. S.R.L. au fost efectuate livrări în reprezentând 19,58%) aspect ce arată faptul că destinatarul cvasi-exclusiv al producţiei S.C. A. S.R.L. este soţul asociatului unic, prin societăţile controlate.

Aşadar, s-a constatat faptul că o parte covârşitoare a producţiei societăţii A. S.R.L. este utilizată de celelalte 2 societăţi pentru asamblarea unui alt produs, astfel că se identifică un flux de producţie între cele 3 societăţi.

În plus, din analiza contractelor depuse de reclamantă rezultă că acestea au valori foarte mici, valoarea comenzilor ferme fiind de doar 6.460,83 euro (aproximativ 29.000,00 RON), nesemnificativă raportat la valoarea schimburilor dintre societăţile controlate de F., de 560.217,40 RON.

Din analiza codurilor CAEN ale celor trei societăţi, s-a constatat că S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.) desfăşoară activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente atât între ele cât şi raportat la S.C. A. S.R.L.

Totodată, din verificările pe teren, a rezultat ca producţia obţinuta de S.C. A. S.R.L., materializata in produsul "cleme metalice", priveşte de fapt un semifabricat care, fiind livrat ulterior către cele doua societati din grup, era transformat in produs finit de către acestea, fiind utilizat in asamblarea panourilor metalice, rezultând astfel un flux continuu al activităţii.

Toate aceste aspecte nu pot duce la altă concluzie decât cea la care au ajuns autoritatea pârâtă şi instanţa de fond, în condiţiile în care se regăsesc suficienţi indicatori care oferă ideea unei afaceri de familie, regăsindu-se atât elemente de natură obiectivă, cât şi subiectivă care arată că reclamanta a creat condiţii artificiale pentru a obţine fonduri europene cu depăşirea plafonului, denaturând astfel scopul Măsurii 312.

În raport de aspectele anterior prezentate, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că nu există niciun element care să conducă la ideea că s-a intenţionat crearea unei veritabile microîntreprinderi autonome care să deruleze o afacere proprie, aşa cum s-a declarat prin cererea de finanţare. Într-adevăr, acţiunea concertată a societăţilor analizate, deţinute de membrii aceleiaşi familii confirmă faptul că s-a urmărit de fapt dezvoltarea afacerii iniţiale prin achiziţionarea de noi utilaje necesare acesteia.

De asemenea, în mod justificat judecătorul fondului a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004, cele trei societăţi activând pe aceeaşi piaţă relevantă, având cod CAEN identic, 2433, între acestea existând relaţii comerciale, în cauză fiind făcută dovada întrunirii condiţiilor legale pentru constatarea existenţei unor întreprinderi legate.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că recurenta avea obligaţia, potrivit cererii de finanţare depuse în sesiunea 01/2020, să declare legăturile sale cu alte societăţi, iar reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L., dna D., a prezentat documente inexacte şi incomplete, arătând că societatea este o întreprindere autonomă, fără a preciza societăţile la care aceasta şi soţul său sunt asociaţi.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă a criticat legalitatea controlului ex-post şi a arătat că nu a fost indicată în mod expres nicio dispoziţie a dreptului comunitar rezultată dintr-un act sau o omisiune a sa care ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene. În atare situaţie, nu se poate lua în considerare motivarea reţinută de instanţa fondului că acest control ar fi constatat în mod legal existenţa unor nereguli în baza verificării ulterioare depunerii documentaţiei.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţii pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

2. Controalele ex post acoperă în fiecare an calendaristic cel puţin 1% din cheltuielile FEADR pentru operaţiunile de investiţii care fac încă obiectul angajamentelor menţionate la alin. (1) şi pentru care s-a efectuat plata finală din FEADR. Se iau în considerare numai controalele efectuate până la sfârşitul anului în cauză.

3. Eşantionul de operaţiuni care urmează a fi controlate în conformitate cu alin. (1) se bazează pe o analiză a riscurilor şi a impactului financiar ale diferitelor operaţiuni, grupuri de operaţiuni sau măsuri. O parte a eşantionului se selectează în mod aleatoriu."

Se constată că, deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, totuşi la acel moment Agenţia nu a avut la dispoziţie toate datele privind implementarea proiectului şi modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptăţită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, aşa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Aşadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantei la momentul încheierii contractului, cât şi în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuţii ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deşi elementele în raport cu care s-a reţinut crearea de condiţii artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanţare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanţare al recurentei cu cele ale celorlalte societăţi cu care aceasta avea legături.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legală de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuţiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control, autoritatea şi-ar fi depăşit atribuţiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

Critica recurentei privind faptul bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale nu a suferit nici un prejudiciu nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, întrucât neregula, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 este reprezentată de orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele ordonatorilor publici internaţionali şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin urmare, prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesata atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

O încălcare a normelor din dreptul Uniunii, prin neîndeplinirea obiectivelor ca urmare a creării condiţiilor artificiale, constituie o neregulă care obligă autoritatea competentă din statul membru să recupereze ajutorul financiar acordat, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C- 465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15) dar cu aplicarea principiului proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii.

Se mai reţine şi că, prin soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă, în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului.

Recurenta-reclamantă a mai criticat sentinţa instanţei de fond arătând că nu există niciun aspect din care să rezulte că obiectivul general al măsurii enunţat în Ghidul solicitantului ar fi fost eludat, arătând că este absurd să ceri unui aplicant să îmbunătăţească viaţa economică din spaţiul rural pentru toţi locuitorii respectivului spaţiu în mod concret şi că şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate. A mai arătat că este lipsit de relevanţă faptul că cele trei societăţi comercial au acelaşi sediu în care îşi desfăşoară activitatea, câtă vreme numai una dintre acestea a solicitat fonduri nerambursabile, identitatea de sediu neputând reprezenta un indicator fizic.

Referitor la neregula privind neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate referitoare la crearea şi menţinerea unor locuri noi de muncă în mediul rural, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa neregulii raportat la împrejurarea că la data controlului, din datele Revisal, in cadrul S.C. A. S.R.L. existau 6 salariaţi care activau simultan si in cadrul celorlalte doua societati din grup, respectiv G. si H. (in cadrul S.C. B. S.R.L. de unde au si provenit), I. si J. (in cadrul S.C. C. S.R.L., de unde au si provenit), iar alte doua persoane, respectiv K. si L. erau încadrate cu timp parţial in toate cele trei societati. Astfel, din extrasul Revisal al S.C. A. S.R.L., datat 14.08.2015 depus la ultima transa de plata a rezultat ca din 14 salariaţi înscrişi, 2 salariaţi aveau contracte de munca încetate si restul de 12 erau activi, iar din acest ultim număr, două persoane figurau cu timp parţial si o parte din cei cu timp integral au fost angajaţi conform schemei descrise anterior. Totodată, s-a menţionat faptul ca, la data controlului, d-na D., reprezentant legal al S.C. A. S.R.L., era angajata cu timp parţial 2 ore/zi in cadrul S.C. B. S.R.L., acesta fiind singurul contract de munca pe care îl avea.

În aceste condiţii nu se poate afirma că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de finanţare referitoare la crearea de noi locuri de muncă pentru terţe persoane, în acest mod încălcându-se obiectivul Măsurii 312 referitor la crearea de locuri de muncă în mediul rural.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidenţiind incidenţa motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind corect justificate observaţiile şi aprecierile primei instanţe, pe care instanţa de control juridic şi le însuşeşte în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.