Lack of interest to refer constitutional exception after partial annulment of administrative act

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

În cadrul recursului declarat de reclamantele Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Buzău -Consiliul Judeţean Buzău, împotriva sentinţei civile nr. 803/19.11.2018 pronunţate de Tribunalul Buzău, Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. b) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. I) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 30.10.2019 a fost amânată pronunţarea, iar prin încheierea din 06.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierilor din 30.10.2019 şi 06.11.2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierilor recurate şi, în urma rejudecării, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.. A arătat că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat ca neîndeplinită condiţia de admisibilitate ca norma criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, normele criticate prin excepţia de neconstituţionalitate fiind dispoziţiile legale în baza cărora s-a efectuat controlul Curţii de Conturi în urma căruia s-au emis actele atacate.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierilor ca legale şi temeinice.

În motivare, a menţionat că termenul de depunere a motivelor de recurs este de două zile de la comunicarea încheierii, având în vedere prevederile art. 470 alin. (5) din C. proc. civ.. Pe fondul recursului a arătat că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât prin criticile formulate se doreşte în realitate anularea unor măsuri ce au fost dispuse în urma unei misiuni de audit financiar efectuate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 94/1992, iar soluţionarea printr-o excepţie a cauzei ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie, nici de legea organică de organizare şi funcţionare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Curtea de Conturi a României, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte reţine că încheierea recurată a fost pronunţată la 06.11.2019, iar recursul a fost declarat la 07.11.2019, în termen, fiind transmis prin fax .

În ceea ce priveşte termenul de depunere a motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că acesta curge de la comunicarea încheierii, potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Potrivit dispoziţiilor art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Cum la dosarul cauzei nu se regăseşte dovada de comunicare a încheierii din 06.11.2019, Înalta Curte constată că devin aplicabile prevederile art. 485 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen."

În aceste condiţii, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Curtea de Conturi a României este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.

2. Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 26/08.08.2017 a Camerei de Conturi Buzău, anularea în tot a încheierii nr. 112/09.10.2017 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a Camerei de Conturi Buzău, precum şi suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Instanţa de fond s-a pronunţat prin sentinţa nr. 803/19.11.2018 în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva sentinţei instanţei de fond, iar la primul termen de judecată a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 lit. b) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României.

Instanţa a rămas în pronunţare asupra acestui aspect la termenul din 30.10.2019, amânând pronunţarea la 06.11.2019, iar ulterior, prin încheierea din 06.11.2019, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin decizia civilă nr. 1678 din 13.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost admise recursurile declarate împotriva sentinţei nr. 803/19.11.2018, a fost casată în tot sentinţa recurată, a fost admisă cererea şi s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 26/08.08.2017 în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.2 şi anularea încheierii nr. 112/09.10.2017.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta nu subzistă în cauză. Astfel, având în vedere că actul contestat în dosarul de fond a fost anulat în parte, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în cauză nu există interes pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge ca nefondată această cerere, în considerarea faptului că recursul a fost respins ca lipsit de interes, motivat de dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora:" Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău împotriva încheierilor din 30 octombrie 2019 şi 06 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Curtea de Conturi a României.

Respinge recursul declarat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău împotriva încheierilor din 30 octombrie 2019 şi 06 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.