EU funding contract termination: appeal allowed in part, late-payment interest ordered while reimbursement of principal upheld

Dosar nr. x/2016

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 18.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Comarnic (UAT Comarnic) următoarele:

1) Obligarea pârâtei, în baza art. 20 alin. (4) din Contractul de finanţare nr. x/16.02.2012 - cod SMIS 10869, la plata sumei de 250.203,33 RON, astfel: 141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON cofinanţare de la bugetul de stat; 61.875,33 TVA;

2) Obligarea pârâtei, în baza art. 14 alin. (16) din Contractul de finanţare nr. x/16.02.2012 - cod SMIS 10869, la plata dobânzilor de întârziere, începând cu data scadentă de 23.07.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 15 de zile pentru restituirea debitului, conform Notificării MDRAP nr. 61895/04.07.2016), până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comarnic, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON, cofinanţare de la bugetul de stat; 61.875,33 RON TVA) şi respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că decizia de reziliere a contractului de finanţare nr. x/16.02.2012 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 20 alin. (4) din contractul de finanţare, conform cărora, În cazul nerespectării de către beneficiar a prevederilor prezentului contract, AM POR poate decide rezilierea unilaterală a contractului printr-o notificare scrisă. În această situaţie, Beneficiarul are obligaţia restituirii în întregime a sumelor deja primite în cadrul contractului, în condiţiile prevăzute la art. 14 din prezentul contract." Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi contestat decizia de reziliere a contractului, rezultând astfel rezilierea contractului ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligaţiilor ce îi reveneau.

S-a mai arătat că, în cauză reclamantul nu a făcut dovada confirmării de primire a notificării de către pârâtă şi nu se poate stabili data de la care devine scadentă obligaţia acesteia de plată a dobânzilor de întârziere. Dacă în ceea ce priveşte sumele reprezentând finanţarea primită în baza contractului, pârâtei îi revine obligaţia restituirii acestora independent de data primirii notificării de reziliere, în ceea ce priveşte dobânzile de întârziere, având în vedere că suma datorată cu acest titlu este determinată de momentul primirii notificării, Curtea reţine că, în lipsa dovezii primirii notificării de reziliere de către pârâtă, nu poate fi stabilită în sarcina acesteia obligaţia plăţii dobânzilor de întârziere.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinţei civile nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

-contrar celor reţinute de prima instanţă, Notificarea nr. x/04.07.2016 prin care a fost încunoştinţată că a dispus rezilierea contractului de finanţare cu respectarea în întregime a finanţării alocate a fost comunicată UAT Oraşul Comarnic la data de 08.07.2016, potrivit confirmării de primire, pe care instituţia a depus-o la dosarul cauzei. Însă, prima instanţă nu a respectat prevederile imperative ale art. 264 din C. proc. civ. prin aceea că nu a examinat toate probele administrate, respectiv dovada de comunicare a Notificării, împrejurare care a condus la pronunţarea unei soluţii greşite. -prima instanţă a pronunţat soluţia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor de întârziere prin încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului. -chiar dacă MDRAPFE, în calitate de creditor, nu ar mai fi în posesia dovezii de comunicare a Notificării, instanţa de judecată investită cu cererea de obligare la plata debitului principal şi a dobânzilor de întârziere nu poate să nesocotească dispoziţiile art. 1522 alin. (5) C. civ., fiind obligată să le dea eficienţă, punerea în întârziere a debitorului operând de la data comunicării cererii de chemare în judecată.

4. Apărările intimatului

Intimata UAT Oraşul Comarnic nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii nr. 1489/25.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Unităţii Administrativ Teritoriale Oraş Comarnic, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON cofinanţare de la bugetul de stat; 61.875,33 TVA), precum şi la plata dobânzilor de întârziere, începând cu data scadentă de 23.07.2016 până la data plăţii efective.

Prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON, cofinanţare de la bugetul de stat; 61.875,33 RON TVA) şi a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere, ca neîntemeiată.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Comarnic a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, între reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului) - MDRAP - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional (A.M.P.O.R.), OI Sud Muntenia-în calitate de autoritate de implementare şi pârâta UAT Comarnic - în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 10869 în vederea implementării proiectului "Modernizarea unor porţiuni de drum din cartierele Ghioşeşti, Vatra Sat, Poiana şi Podul Lung în oraşul Comarnic".

Având în vedere că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, recurentul reclamant a decis rezilierea contractului, fiind întocmită decizia de reziliere a contractului de finanţare nr. x/28.06.2016 transmisă pârâtei prin intermediul notificării nr. x/04.07.2016, prin care a fost aceasta încunoştinţată că s-a dispus rezilierea contractului de finanţare cu recuperarea în întregime a finanţării alocate.

Prima instanţă a reţinut că intimata pârâtă nu a contestat decizia de reziliere a contractului de finanţare nr. x/28.06.2016 şi în temeiul prevederilor art. 20 şi art. 14 din contract a stabilit că acesteia îi revine obligaţia restituirii sumelor solicitate de reclamant, ce constituiau obiectul contractului de finanţare. Sub acest aspect hotărârea a devenit definitivă nefiind recurată de UAT Oraş Comarnic.

Recurentul critică respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere. Conform art. 14 alin. (8) din contract, În cazul luării deciziei de reziliere a contractului, AM POR notifică beneficiarul cu privire la decizia luată, la sumele care trebuie restituite de către beneficiar şi la condiţiile de restituire a acestora. În acest caz AMPOR va solicita beneficiarului, în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a notificării de către beneficiar, returnarea sumelor care fac obiectul notificării de reziliere, precum şi, dacă este cazul, a comisioanelor de transfer bancar, plătite de AMPOR, aferente sumelor respective."

La alin. (16) din acelaşi articol se arată:, Din ziua următoare expirării termenelor prevăzute la alin. (5), (8), (9), (11), (13), (14) şi art. 6 alin. (9), se vor calcula majorări de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plăţii efective."

În cauză, Decizia nr. 63 de reziliere a contractului a fost emisă la data de 28.06.2016, notificarea de reziliere a fost semnată la 01.07.2016 şi a primit număr de înregistrare 61895/04.07.2016 . Din confirmarea de primire, depusă la dosarul de recurs, rezultă că notificarea de reziliere a fost depusă la poştă la data de 06.07.2016, a fost primită de Primăria Oraşului Comarnic, sub semnătură, la data de 08.07.2016 .

Or, având în vedere situaţia de fapt menţionată mai sus şi în lipsa unei probe contrare (ex. copia registrului de intrări de la primărie) prin care să se arate că a fost comunicat un alt act cu acea confirmare de primire, în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu se poate stabili data de la care devine scadentă obligaţia acesteia de plată a dobânzilor de întârziere. 6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, va obliga pârâta U.A.T. Oraşul Comarnic la plata către reclamant a dobânzilor de întârziere, începând cu data de 23.07.2016 până la achitarea efectivă a acestora. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare:

Obligă pârâta U.A.T. Oraşul Comarnic la plata către reclamant a dobânzilor de întârziere, începând cu data de 23.07.2016 până la achitarea efectivă a acestora.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2020.