License cancellation challenge exempt from preliminary complaint; quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x/18.05.2016 şi restituirea în original a Licenţei de funcţionare nr. x/15.04.2005 şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare nr. x/03.04.2014.

Prin sentinţa nr. 6633/2016 din data de 21.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că în speţă nu se impune efectuarea procedurii prealabile, având în vedere că potrivit art. 60 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 333/2003, după anularea licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri sau poate să atace măsura anulării în justiţie, situaţia în care, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu se aplică alin. (5) referitoare la rezilierea contractelor cu benficiarii.

Mai arată că, întrucât plângerea prealabilă nu reprezintă o acţiune în justiţie, rezultă că persoana lezată are la dispoziţie 10 zile pentru a se prevala de dreptul la o acţiune în justiţie, pentru a împiedica producerea efectelor actului administrativ.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de societatea recurentă şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, având în vedere că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x/18.05.2016 şi restituirea în original a Licenţei de funcţionare nr. x/15.04.2005 şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare nr. x/03.04.2014.

Acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Verificând sentinţa recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

În speţă, prin Dispoziţia Directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x/18.05.2016, s-a dispus anularea Licenţei de funcţionare nr. x/15.04.2005, deţinute de societatea A. S.R.L..

Procedura de contestare a acestui act administrativ se subsumează dispoziţiilor art. 60 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, potrivit cărora:

"(2) Anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie. (...)

(5) După anularea licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri.

(6) Măsura anulării licenţei de funcţionare poate fi atacată în justiţie, potrivit legii, de către societatea sancţionată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii."

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 60 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 333/2003 în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat asupra îndeplinirii în speţă a procedurii plângerii prealabile.

Prin urmare, fiind vorba de o normă derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 554/2004 şi în considerarea naturii juridice a actului contestat, în cuprinsul Legii nr. 333/2003 legiuitorul a scurtat termenul de atacare în instanţă a actului vătămător şi, în această situaţie, condiţionarea părţii de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât partea vătămată ar pierde termenul de contestare în instanţă a actului administrativ, iar rămânerea definitivă a acestuia ar avea consecinţe vătămătoare pentru parte.

În consecinţă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică normei cadru date de această lege, neputând fi extinsă la situaţii pentru care legiuitorul a înţeles să prevadă termene mai scurte pentru contestarea lor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor şi dat fiind că nu a fost soluţionat fondul cauzei, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.