Recovery of young farmer installation aid upheld after cumulative irregularities including unauthorized fund use and failure to personally coordinate farm activity

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Apicultura - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, Judeţ Prahova" conform Contractului de finanţare x/16.04.2014; anularea Deciziei nr. 40240/29.10.2015 de soluţionare a contestaţiei; suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 25.08.2015, până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 980/2017 din 21 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. - Apicultura - Întreprindere Individuală invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, însă soluţia pronunţată este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor legale în materie.

Cu privire la prima neregulă a precizat că cererea de finanţare a fost însoţită de verificarea concordanţei documentelor prezentate, realizată de un expert al Serviciului Verificare Cereri de Finanţare din cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, expert care a constatat îndeplinită această condiţie. Astfel, în dreptul rubricii "Document care atestă faptul că solicitantul a desfăşurat activităţi în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", expertul a bifat căsuţa "Nu este cazul", iar în dreptul rubricii "Declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", expertul a bifat căsuţa corespunzătoare îndeplinirii acestei condiţii de eligibilitate. În concluzie, beneficiarul a depus toate actele solicitate de expertul evaluator la momentul depunerii cererii de finanţare, acesta le-a verificat, dovada fiind chiar menţiunile făcute personal în sensul celor precizate mai sus şi, ca urmare a verificării tuturor înscrisurilor solicitate, expertul a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate şi a aprobat cererea de finanţare.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la critica acestei prime nereguli din perspectiva argumentelor anterior menţionate, hotărârea fiind dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Deşi instanţa se raportează la dispoziţiile legale aplicabile în materie - Ghidul solicitantului în vigoare la acel moment, nici măcar nu aminteşte care a fost critica reclamantei privind această neregulă.

În ce priveşte solicitarea de a se lua act de faptul că Ghidul solicitantului nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar această situaţie constituie un motiv de nelegalitate a acestuia, instanţa de fond nu s-a pronunţat. Deşi a arătat în cuprinsul considerentelor care ar fi motivul pentru care această cerere este neîntemeiată, a omis să se pronunţe în vreun mod.

Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în privinţa reutilizării plăcuţelor de identificare a stupilor, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit disp. art. 7 alin. (3) din acest ordin, a încălcat disp. art. 5 alin. (5) din ordin, sens în care a făcut trimitere şi la disp. art. 7 alin. (1) din ordin, toate aceste dispoziţii legale susţinând convingerea recurentei că numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existente în acesta.

Potrivit ordinului sus invocat, plăcuţa de identificare a stupilor reprezintă mijlocul oficial de identificare a stupilor/aplicat pe aceştia şi pe care se înscrie codul unic de identificare a familiei de albine. Plăcuţele de identificare nu trebuie să fie reutilizabile, întrucât pe acestea sunt ştanţate/imprimate codurile de identificare ale fiecărei familii de albine, coduri/care, prin modalitatea în care sunt imprimate/vopsite, nu trebuie să fie şterse şi rescrise (numărul de identificare este unic la nivel naţional). Cu alte cuvinte, reutilizarea nu se referă la ataşarea plăcuţelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuţe.

În privinţa neregulii constând în faptul că beneficiara nu face dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producţie, modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole, recurenta susţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, incidente fiind disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, instanţa reţine, pe de o parte, că neregula nu se referă la faptul că beneficiara nu ar fi demonstrat că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, iar, pe de altă parte, că pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar acordat, aceasta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul asumat prin proiectul finanţat. Instanţa, deşi confirmă obligaţia reclamantei de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranşă, constată legal întocmit procesul-verbal contestat prin care se reţine neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Motivarea hotărârii recurate sub aspectul neregulii că reprezentantul beneficiarei nu şi-ar desfăşura activitatea şi nu ar coordona activitatea în cadrul exploataţiei sale apicole este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor Ghidului solicitantului referitoare la definirea noţiunii de "conducător de exploataţie" ca fiind acea persoană care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoana fizică sau acţionar şi administrator unic).

Potrivit Ghidului solicitantului şi art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul, în calitate de conducător de exploataţie, coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activităţi şi servicii specifice uneia sau mai multor persoane. Dispoziţiile anterior menţionate permit ca şeful exploataţiei apicole nu numai să fie susţinut în activitatea sa de alte persoane, ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înţelesul pe care legiuitorul a dorit să-l atribuie conducătorului de exploataţie vizează acea persoană care administrează şi gestionează activitatea apicolă, care suportă şi îşi asumă consecinţele juridice, manageriale şi financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfăşoară sub coordonarea sa. Sub acest aspect, precizează că toate actele administrative, financiar-contabile au fost întocmite de beneficiară sau au privit-o în mod direct. Cu privire la această neregulă, hotărârea instanţei de fond este rezultatul interpretării greşite a disp. art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, incidente fiind disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar şi cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivele hotărârii fiind contradictorii întrucât, deşi iniţial instanţa confirmă posibilitatea reprezentantului beneficiarei de a delega anumite atribuţii apicole către una sau mai multe persoane, reţine o concluzie în totală contradicţie: "... prin urmare, prestarea activităţilor proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanţării fiind acela de a finanţa chiar persoana ce a fost verificată la momentul acordării finanţării."

O altă critică adusă hotărârii recurate o reprezintă interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporţionalităţii incident la constatarea unei nereguli şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli.

Astfel, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole, instanţa a plecat de la o falsă premisă, aceea că beneficiarul este ţinut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole. Pentru a aprecia în acest sens, instanţa a ignorat prevederile art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexă la contractul de finanţare - Prevederi Generale în conformitate cu care: "Beneficiarul trebuie să demonstreze că cel puţin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractantă îi investeşte pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizării şi dezvoltării exploataţiei agricole."

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că din suma încasată, beneficiara a cheltuit 28.642 RON pentru materiale necesare desfăşurării activităţii apicole, iar pentru suma de 24.969,74 RON nu a prezentat documente justificative privind modul de utilizare. Din acest punct de vedere, instanţa nu numai că a greşit constatând în sarcina beneficiarei neregula vizând nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar acordat, dar a respins şi critica referitoare la obligaţia pârâtei de a aplica principiul proporţionalităţii încălcând prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G.. nr. 66/2011.

4. Apărările intimatei pârâte

Intimata pârâtă A.F.I.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a respins acţiunea, analizând fiecare dintre aspectele invocate de reclamantă ca temei al nelegalităţii actelor administrative atacate, precum şi actele depuse de ambele părţi.

Faptul că reclamantul este domiciliat în Bucureşti, angajat al altei societăţi comerciale în baza unui contract cu normă întreagă, înregistrat la Inspecţia Muncii, şi a "împuternicit" o altă persoană care să îl reprezinte demonstrează că şi-a delegat în fapt funcţia de administrare şi coordonare a activităţilor în cadrul proiectului către o altă persoană, fiind în imposibilitatea de a desfăşura personal aceste activităţi, aspect care contravine scopului şi obiectivelor Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri. În condiţiile în care funcţiile de administrare şi coordonare a activităţilor sunt delegate către alte persoane (fie acestea şi membri de familie ai beneficiarului), este evident că se eludează scopul esenţial pentru care a fost acordată finanţarea.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, din cuprinsul Declaraţiei pe proprie răspundere a beneficiarului, depusă la A.F.I.R., la data depunerii cererii de finanţare (în care a afirmat că a lucrat în cadrul fermei 4 ore pe zi anterior instalării pe cont propriu în cadrul fermei), rezultă că nu este respectat criteriul de eligibilitate în cauză, întrucât 4 ore pe zi reprezintă doar 50% din timpul de lucru, iar nu peste 50% din timpul de lucru.

Obligaţia beneficiarei de a respecta criteriile de eligibilitate subzistă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanţare încheiat cu A.F.I.R. şi nu doar anterior semnării lui, beneficiara fiind supusă controlului în vederea verificării respectării condiţiilor de valabilitate, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Cu privire la cea de-a doua neregulă a invocat constatarea că plăcuţele de identificare a stupilor sunt reutilizate, fiind încălcate astfel prevederile legale prin refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, ce au fost montate pe lăzi de stupi diferite. Apreciază că operaţiunile de curăţenie invocate nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine şi, implicit, a plăcuţelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând folosirea sprijinului financiar contrar prevederilor din Planul de afaceri, a precizat că reclamantei îi revine obligaţia de a demonstra utilizarea sumei în scopul realizării activităţilor prevăzute în cadrul proiectului şi de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a sumei respective, or, beneficiarul nu a putut face dovada, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri. Acest plan reprezintă un document elaborat şi prezentat de solicitant (beneficiar), care cuprinde activităţi pe care acesta şi le propune, angajându-se să le efectueze, activităţi ce devin condiţii obligatorii odată cu obţinerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată perioada contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte condiţia utilizării integrale de beneficiar a sprijinului financiar, strict în scopul pentru care a fost acordată finanţarea, menţionează că analizând plăţile efectuate cu cardul contului respectiv se observă că majoritatea sunt plăţi făcute în benzinării pentru combustibil, în supermarketuri pentru cumpărături diverse şi alte cheltuieli care nu au legătură cu activitatea din exploataţia apicolă deţinută.

În măsura în care beneficiarul ar fi îndeplinit în mod corect şi riguros obligaţiile legale asumate prin contractul de finanţare şi ar fi utilizat sumele acordate în strictă conformitate cu scopul Proiectului, numai în această situaţie ar fi putut invoca faptul că perioada de implementare a Proiectului nu a fost încheiată. Pentru a putea demonstra buna credinţă, sumele de bani acordate cu titlu de finanţare beneficiarului, neutilizate până în prezent, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect. Această condiţie însă nu a fost îndeplinită, iar reclamanta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Intimata a mai apreciat că susţinerile referitoare la momentul până la care beneficiarul poate justifica utilizarea ajutorului financiar nerambursabil şi îndeplinirea Planului de afaceri sunt nerelevante, întrucât beneficiarul trebuia să poată demonstra pentru orice sumă cheltuită din sprijinul financiar primit că a fost utilizată în scopul proiectului, respectiv în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de afaceri.

Cu privire la neregula potrivit căreia reprezentantul beneficiarei nu şi-ar desfăşura activitatea şi nu ar coordona activitatea în cadrul exploataţiei sale apicole, menţionează că finanţarea nerambursabilă acordată beneficiarilor în cadrul Măsurii 112 este condiţionată de obligaţia corelativă a acestora de a avea domiciliul permanent în mediul rural (la sediul exploataţiei agricole), precum şi de a desfăşura şi coordona în mod real, efectiv şi cuantificabil activitatea în cadrul exploataţiei agricole. Or, beneficiarul finanţării nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea cumulativă a cerinţelor anterior menţionate. Reclamantul nu demonstrează că se ocupă în mod direct de activitatea desfăşurată în exploataţia apicolă pentru care a beneficiat de sprijinul financiar, locuind de fapt în Bucureşti unde este angajat cu normă întreagă, la o altă societate comercială.

Cu privire la principiul proporţionalităţii susţine că aplicarea acestuia se face prin raportare la neregulile constatate, care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară, făcând referire şi la adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011 care recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporţie de mai mult de 50% şi chiar şi într-un procent mai mic, în cazul în care se dovedeşte că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă.

Intimata a invocat prevederile art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995 - art. 4 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 5 alin. (1) susţinând că în stabilirea sancţiunilor administrative, în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale şi contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proporţionalităţii nu poate fi aplicat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Între A.F.I.R., în calitate de autoritate contractantă, şi A. - Apicultura - Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare x/16.04.2014 având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat: "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, Judeţul Prahova", într-un cuantum de 89.420 RON (20.000 euro).

Valoarea finanţării nerambursabile este în echivalentul a 20.000 euro, plătibili în 2 tranşe: prima tranşă de maximum 12.000 euro, echivalentul a maxim 53.652 RON reprezentând 60% din valoarea finanţării, la data semnării contractului de finanţare; a doua tranşă de maximum 8.000 euro, echivalentul a maxim 35.768 RON reprezentând 40% din valoarea finanţării, în termen de cel mult 33 luni de la data semnării contractului, condiţionat de îndeplinirea tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare. Autoritatea a efectuat plata tranşei I în sumă de 53.652 RON.

În baza scrisorii de misiune nr. 11784/01.04.2015 s-a procedat la verificarea proiectelor contractate, depuse pe măsura M 112 (apicultura) GAL Treimea Colimelor Brebu-Aluniş-Varbilau finanţate prin program FEADR. Verificările s-au efectuat în perioada: 02.04.2015-26.08.2015, în satul Podu Cheii, comuna Brebu, fără participarea reprezentantului legal al reclamantei.

În data de 02.04.2015, anterior depunerii cererii de plată pentru a doua tranşă, a avut loc încă un control din partea A.F.I.R. - Direcţia Control şi Antifraudă în urma căruia a fost încheiat procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat în prezenta cauză. Potrivit prevederilor de la Capitolul 8 - Concluziile activităţii de verificare, neregulile constatate au fost: neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate pentru finanţarea din M 112 referitoare timpul de lucru în care beneficiarul a lucrat anterior instalării sale pe cont propriu; nerespectarea prevederilor Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în ceea ce priveşte reutilizarea plăcuţelor de identificare a stupilor; nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole; reprezentantul beneficiarei nu îşi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei apicole pentru care a primit sprijin financiar, acesta având un alt loc de muncă într-o altă societate comercială. De asemenea, se reţine că acesta nu a fost prezent la momentul desfăşurării controlului şi că o parte din actele întocmite nu au fost semnate de reprezentantul beneficiarei.

Echipa de verificare a stabilit recuperarea integrală a ajutorului financiar acordat, a primei tranşe de plată în valoare de 53.652 RON, reprezentând echivalentul a 12.000 euro, şi a propus, totodată, măsura rezilierii contractului de finanţare în considerentul pretinselor nereguli enumerate mai sus.

Împotriva respectivului titlu de creanţă reclamanta a formulat în termen legal contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. 40240/29.10.2015.

Instanţa de fond a respins acţiunea prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a procesului-verbal de nereguli, expunând pentru fiecare neregulă argumentele pentru care consideră că aceste acte administrative sunt legale.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare nu poate fi reţinut, întrucât sentinţa recurată corespunde exigenţelor reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond a prezentat argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, raţionamentul juridic expus de instanţă susţinând această soluţie, astfel cum va rezulta din considerentele pe care instanţa de control judiciar le va expune cu ocazia analizării criticilor formulate de recurentă cu privire la fiecare neregulă care a fost apreciată de prima instanţă ca fiind corect reţinută.

Prima neregulă are ca obiect neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate constând în aceea că solicitantul nu ar fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Referitor la această neregulă, instanţa de fond a reţinut că trebuie analizat dacă cele 4 ore lucrate înainte de instalare, în exploataţia B. II, conform declaraţiilor depuse la dosarul cererii de finanţare, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat peste 50 % din timpul de lucru al unei zile. Potrivit art. 112 din Codul Muncii, durata normală a timpului de lucru este de 8 ore/zi. Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 112, aplicabil la data depunerii cererii de finanţare, prevedea, pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverinţă de la locul de muncă) care atestă faptul că solicitantul a desfăşurat activităţi în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puţin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

Curtea a constatat că dispoziţia din Ghid care solicita desfăşurarea activităţii în procent de peste 50% este suficient de precisă şi că din declaraţia pe proprie răspundere a beneficiarului, depusă la A.F.I.R. la data depunerii cererii de finanţare, rezultă că solicitantul a lucrat în cadrul fermei 4 ore/zi anterior instalării pe cont propriu în cadrul fermei. Prin urmare, nu este respectat criteriul de eligibilitate în cauză, întrucât 4 ore pe zi reprezintă doar 50 % din timpul de lucru.

Recurenta a susţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la critica referitoare la verificarea documentelor prezentate odată cu cererea de finanţare, realizată de un expert al Serviciului Verificare Cereri de Finanţare din cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, expert care a constatat îndeplinită această condiţie.

Susţinerea este în mod evident nefondată, în condiţiile în care în considerentele sentinţei s-a menţionat că nu poate fi îmbrăţişată opinia reclamantei potrivit căreia efectuarea verificărilor trebuie realizată la momentul depunerii cererilor de finanţare, eventuale nereguli privind crearea de condiţii artificiale neputând fi invocate ulterior. Instanţa de fond a apreciat că această opinie nu ar face altceva decât să lipsească de orice efect disp. art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli. (….)1) În situaţia în care, în urma verificărilor administrative şi/sau la faţa locului, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene consideră necesare investigaţii suplimentare pentru a stabili eligibilitatea cheltuielilor care i-au fost solicitate la rambursare/plată de către un beneficiar, aceasta are dreptul, înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar, să se adreseze pentru realizarea acestor investigaţii structurilor de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (4)".

Prima instanţă a concluzionat în sensul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea autorităţii publice de a verifica respectarea tuturor aspectelor declarate la încheierea contractelor, inclusiv ulterior acestui moment, ori de câte ori apar informaţii noi cu privire la nerespectarea normelor comunitare, astfel încât nu se poate susţine că efectuarea de controale ulterioare, prevăzute de lege, reprezintă un abuz de putere al autorităţii pârâte, de natură a atrage nelegalitatea actelor întocmite.

În consecinţă, Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentei potrivit căreia sub aspectul acestei critici sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În cererea de recurs se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la motivul de nelegalitate constând în nepublicarea Ghidului solicitantului în Monitorul Oficial.

Şi această critică este nefondată, rezultând din considerentele sentinţei că în privinţa acestui motiv de nelegalitate s-a reţinut incidenţa disp. art. 47 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că reclamanta nu a formulat prin contestaţia administrativă împotriva procesului-verbal de nereguli critici referitoare la nelegalitatea Ghidului solicitantului pentru nepublicare, astfel că acest aspect nu poate fi invocat direct, în faţa instanţei de contencios administrativ.

Curtea a constatat că acest ghid nu face decât să preia reglementări din Regulamentele nr. 1698/2005 şi nr. 1974/2006, obligatorii pentru statul român, şi că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul prevederilor acestui ghid, aşa cum rezultă din conţinutul contractului de finanţare, semnat de către acesta (art. 1.2).

Înalta Curte reţine că, din moment ce prima instanţă a concluzionat că respectivul motiv de nelegalitate nu poate fi invocat direct în instanţă, nu se impunea să procedeze la analiza efectivă a acestuia pentru a se pronunţa dacă nepublicarea ghidului constituie sau nu motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate. Prin urmare, susţinerea recurentei că, deşi a arătat în cuprinsul considerentelor care ar fi motivul pentru care această cerere este neîntemeiată, instanţa de fond a omis să se pronunţe în vreun mod este vădit nefondată.

Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în ceea ce priveşte reutilizarea plăcuţelor de identificare a stupilor, recurenta a invocat aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (1) şi (3) din acest ordin.

Potrivit art. 5 alin. (5), numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existentă în acesta, iar conform art. 7 alin. (1), în cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în maxim 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că în cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup şi păstrează acelaşi număr de identificare.

Critica ce vizează această neregulă are în vedere faptul că, în opinia recurentei, reutilizarea nu se referă la ataşarea plăcuţelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuţe.

În privinţa acestei nereguli, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu contestă situaţia de fapt menţionată de pârâtă, dar susţine că plăcuţele de identificare au fost mutate cu ocazia efectuării lucrărilor de curăţare, igienizare, dezinfecţie şi/sau reparaţie a stupilor, lucrări care au necesitat mutarea temporară a materialului biologic din cutia supusă respectivei operaţiuni într-o altă cutie curată.

Chiar dacă numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existente în acesta, aşa cum prevăd dispoziţiile sus menţionate din ordin, recurenta omite faptul că la constatarea legalităţii procesului-verbal a cărui anulare se solicită, sub aspectul neregulii în discuţie, instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că singurul temei pentru schimbarea stupului este cel de la art. 7 alin. (3), respectiv deteriorarea stupului; operaţiunile de curăţenie nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine şi, implicit, a plăcuţelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Or, cu privire la acest argument al instanţei recurenta nu face nicio referire în cererea de recurs, axându-şi critica pe faptul că reutilizarea nu se referă la ataşarea plăcuţelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuţe.

Referitor la neregula constând în nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea integrală a sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole, recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. considerând că este vorba despre motive contradictorii reţinute de instanţă câtă vreme, deşi confirmă obligaţia reclamantei de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranşă, constată legal întocmit procesul-verbal prin care se reţine neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că neregula nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puţin 30 % din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Susţinerile reclamantei că a folosit mai mult de 30 % în scopul proiectului nu au fost reţinute de instanţă, având în vedere că aceasta a fost sancţionată pentru folosirea în alt scop decât cel al realizării proiectului a unei sume primite prin finanţare. Pârâta a constatat faptul că reclamanta a retras suma de 24.969,74 RON prin reţeaua ATM şi nu a demonstrat folosirea ei în scopul realizării activităţilor prevăzute în cadrul proiectului, respectiv producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei apicole. Reclamanta are deschis contul bancar x la C., iar la data de 02.05.2014 a încasat de la A.F.I.R., în baza contractului de finanţare, suma de 53.652,00 RON. La data de 31.03.2015 în sold exista suma de 20,13 RON, diferenţa de 53.631,87 RON fiind cheltuită. Aproximativ jumătate din sumă a fost retrasă în numerar prin reţeaua ATM sau a fost cheltuită în alte scopuri decât proiectul, plăţi efectuate prin card, doar 3 facturi în valoare totală de 28.642 RON fiind achitate prin virament cu ordin de plată.

Or, reclamanta avea obligaţia de a demonstra utilizarea sumei în cauză în scopul realizării activităţilor prevăzute în cadrul proiectului, de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a respectivei sume. Reclamanta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că, dincolo de obligaţia beneficiarului de a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizare şi dezvoltarea exploataţiei, aşa cum stabileşte art. 3 alin. 4 din Anexa I la contractul de finanţare, beneficiarul avea obligaţia utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, aspect ce nu a fost dovedit de reclamantă.

În ceea ce priveşte neregula constând în faptul că reprezentantul beneficiarei nu şi-ar desfăşura activitatea şi nu ar coordona activitatea în cadrul exploataţiei sale apicole, recurenta a susţinut că motivarea hotărârii este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor Ghidului solicitantului referitoare la definirea noţiunii de "conducător de exploataţie". Pe lângă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta apreciază că este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât, deşi iniţial instanţa confirmă posibilitatea reprezentantului beneficiarei de a delega anumite atribuţii apicole către una sau mai multe persoane, reţine o concluzie în totală contradicţie: "... prin urmare, prestarea activităţilor proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanţării fiind acela de a finanţa chiar persoana ce a fost verificată la momentul acordării finanţării."

Se constată că instanţa de fond a reţinut cu privire la această neregulă faptul că beneficiarul are un loc de muncă cu normă întreagă la o altă societate şi a mandatat o altă persoană să se ocupe de exploataţie, iar aceste aspecte indică în mod clar că reclamanta nu a demonstrat faptul că aceasta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploataţiei apicole.

Obiectivele operaţionale ale măsurii se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale: "Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii (...)".

Curtea a constatat că în acest caz nu există dovezi cu privire la existenţa unor raporturi de muncă desfăşurate conform prevederilor legale. Prin urmare, prestarea activităţilor proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanţării fiind acela de a finanţa chiar persoana care a fost verificată la momentul acordării finanţării.

Recurenta susţine că dispoziţiile legale incidente permit ca şeful exploataţiei apicole nu numai să fie susţinut în activitatea sa de alte persoane, ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înţelesul pe care legiuitorul a dorit să-l atribuie conducătorului de exploataţie vizează acea persoană care administrează şi gestionează activitatea apicolă, care suportă şi îşi asumă consecinţele juridice, manageriale şi financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfăşoară sub coordonarea sa.

Susţinerea nu poate constitui un argument în soluţionarea favorabilă a recursului, întrucât ceea ce s-a reţinut în considerentele sentinţei este împrejurarea că prestarea activităţilor proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane. Instanţa de fond nu contestă posibilitatea şefului exploataţiei apicole de a fi susţinut în activitatea sa de alte persoane şi chiar de a încheia cu acestea contracte individuale de muncă, dar apreciază că activitatea desfăşurată de şeful de exploataţie în cadrul proiectului nu poate avea preponderent caracter sezonier, respectiv nu se poate realiza preponderent prin intermediul altor persoane. Or, Înalta Curte constată că aceasta este situaţia în speţă, din moment ce şeful de exploataţie este angajat cu normă întreagă la o societate comercială din Bucureşti.

Sub acest aspect este relevant faptul că Măsura 112 are ca scop sprijinirea şi încurajarea instalării în mediul rural, în cadrul fermelor, a persoanelor cu vârsta sub 40 de ani, pentru a realiza efectiv activităţi agricole şi a fi conducători (şefi de exploataţie) care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă.

Având în vedere că în cauză solicitantul finanţării îşi desfăşoară activitatea într-o altă localitate, fiind angajat cu contract de muncă cu normă întreagă, se ajunge în situaţia în care acesta încredinţează, deleagă funcţia de administrare şi coordonare a activităţilor pe care le implică derularea proiectului unei alte persoane, astfel că activitatea sa se realizează preponderent (în cea mai mare parte) cu caracter sezonier şi prin intermediul altor persoane, cum în mod corect a reţinut prima instanţă. Neputându-se ocupa personal de aceste activităţi, se ajunge în situaţia eludării scopului acordării finanţării pe care a solicitat-o, anterior amintit.

Ultima critică formulată de recurentă are în vedere nerespectarea principiului proporţionalităţii, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite de către instanţă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 17 din acest act normativ, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii.

Art. 6 alin. (4) din acelaşi act normativ stabileşte că, în aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.

Curtea a avut în vedere aceste dispoziţii legale, dar şi adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, apreciind că pârâta a aplicat corect principiul proporţionalităţii prin raportare la neregulile constatate, care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară, avându-se în vedere că însăşi abaterea constând în retragerea a peste 30 % din suma acordată cu titlu de finanţare, fără a dovedi modul de folosire a acestei sume, este suficient de gravă pentru aplicarea sancţiunii denunţării/rezilierii contractului de finanţare şi pentru recuperarea integrală a ajutorului financiar anterior acordat solicitantului.

În cererea de recurs se susţine că, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producţia, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole, instanţa a plecat de la o falsă premisă, aceea că beneficiarul este ţinut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole. Pentru a aprecia în acest sens, instanţa a ignorat prevederile art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexă la contractul de finanţare - Prevederi Generale.

Înalta Curte constată că aprecierea instanţei privind corecta aplicare a principiului proporţionalităţii are în vedere toate neregulile reţinute prin procesul-verbal contestat, care afectează întregul proiect asumat de beneficiară. Referirea instanţei la neregula sus menţionată a reprezentat un argument suplimentar în sensul corectei aplicări a acestui principiu, prin prisma gravităţii neregulii, dar aceasta nu înseamnă că instanţa s-a raportat, exclusiv la această neregulă atunci când a reţinut legalitatea procesului-verbal sub aspectul aplicării principiului proporţionalităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Apicultură -Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 980/2017 din 21 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.