Salary reference value for prosecution auxiliary staff and loss of interest due to subsequent administrative decision

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat:

- anularea în parte a Deciziei nr. 12/13.02.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 RON, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

- emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-am fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4414 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice; s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca rămasă fără obiect; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava să emită o nouă decizie prin care aceste drepturi să fie acordate reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 şi cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4414 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse de reclamanţi au fost acordate în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile, prin acte administrative emise în executarea legii.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurenţii-pârâţi că decizia de salarizare contestată de reclamanţi a fost emisă prin includerea majorărilor de 2%, 5% şi 11%, începând cu data de 22 decembrie 2016, calculate având la bază o valoare sectorială de referinţă de 405 RON, majorată cu 10% acordată începând cu data de 1 octombrie 2016, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 aprobată prin Legea nr. 250/2016, solicitarea acordării drepturilor salariale începând cu 9 aprilie 2015 fiind vădit neîntemeiată, în condiţiile în care la acea dată nu exista un astfel de salariu la care să se facă raportarea, această chestiune fiind stabilită prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, a cărei neretroactivitate înţeleg recurenţii să o invoce în prezentul recurs.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 3ind. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 şi avându-se în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a fost emis Ordinul nr. 332/2017 al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind salarizarea procurorilor din unităţile de parchet, începând cu data de 1 octombrie 2016, avându-se în valoare noua valoare de referinţă sectorială de 405 RON aflată în plată, la data de 9 aprilie 2015 neexistând în plată, în cadrul familiei ocupaţionale "justiţie", nicio indemnizaţie calculată prin raportare la valoare sectorială de 405 RON.

S-a mai considerat de către recurenţii-pârâţi că, faţă de netemeinicia capătului principal de cerere, în opinia acestora, instanţa de fond a admis în mod greşit şi cererile accesorii privind actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, făcând trimitere la dispoziţiile Legii nr. 500/2002 în justificarea susţinerii privind imposibilitatea aplicării indicelui de inflaţie, şi la neîndeplinirea condiţiei preexistenţei unei convenţii între reclamanţi şi pârâţi cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care prevederile art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare la recurs, intimaţii-reclamanţi depunând la dosar, la data de 26 februarie 2018, note de şedinţă şi înscrisuri.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 22 ianuarie 2020, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a depus la dosar concluzii scrie prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii, având în vedere emiterea de către acest pârât a Deciziei nr. 76/19.06.2018, ataşată, acestea fiind comunicate celorlalte părţi, care nu au formulat puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 12 februarie 2020 s-a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de intimaţii-reclamanţi, ca rămasă fără obiect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni.

Prin Decizia nr. 12 din 13.02.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON la care se aplică majorarea de 10% prevăzută de Legea 293/2015 începând cu data de 01.10.2016, decizie contestată de către aceştia.

Astfel, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii au solicitat, în contradictoriu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, anularea în parte a Deciziei nr. 12/13.02.2017, obligarea pârâtului să emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, precum şi obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat, respectiv la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale reţinute şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, calculate până la data plăţii efective.

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită o nouă decizie prin care drepturile salariale solicitate să fie acordate reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015, iar pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost obligat la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 şi cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că, la data de 19 iunie 2018, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a emis Decizia nr. 76/2018, în care s-au decis următoarele:

"În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, specialiştii IT, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava şi Botoşani, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON. (...)

În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, specialiştii IT, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava şi Botoşani, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,50 RON. (...)

Managerii economici din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Tribunalelor Suceava şi Botoşani vor lua măsuri de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor prezentei decizii. (...)"

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 76/2018 nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea acţiunii în contradictoriu cu acest pârât, având în vedere că la acest moment actul contestat nu îşi mai produce efectele fiind înlocuit de Decizia nr. 76/2018, prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, motiv pentru care folosul practic imediat urmărit de reclamanţi nu mai este justificat decât faţă de cererea de calculare/plata a acestor drepturi salariale, astfel cum s-a solicitat prin acţiune.

În aceste condiţii, urmare a admiterii recursului, în rejudecare, Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra subzistenţei interesului reclamanţilor în promovarea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, neputându-se reţine lipsa de obiect a acţiunii de faţă, care este reprezentat atât de anularea actului administrativ vătămător şi de emiterea unui nou act care să respecte legislaţia aplicabilă, capăt de cerere faţă de care se va reţine lipsa interesului, ci şi de plata despăgubirilor cuvenite ca urmare a emiterii acestui act.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat pe care urmăreşte a-l obţine o persoană prin iniţierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acţiunii, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii acţiunii.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia interesului reclamanţilor a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 76/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava şi Botoşani este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (art. 2 şi urm.), şi a satisfacerii pretenţiilor reclamanţilor, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare care a înlocuit decizia contestată de reclamanţi, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referinţă mai mare decât cea solicitată prin acţiune şi acordată prin sentinţa recurată, interesul sub acest aspect nu mai este actual.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin emiterea Deciziei nr. 76/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanţi, fiind realizat folosul practic urmărit de aceştia, astfel că demersul judiciar formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a devenit lipsit de interes, urmând să fie respins ca atare.

Constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia subsecventă de plată către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 şi cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective, Înalta Curte urmează să menţină aceste dispoziţii, având în vedere că prin emiterea deciziei de salarizare de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi rămânerea ca lipsit de interes a acestui capăt de cerere nu este atrasă modificarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte recalcularea/plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plăţii efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte şi îndeplinirea acestor obligaţii.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Astfel, cu privire la cererea de plată a despăgubirilor formulată de reclamanţi, Înalta Curte reţine că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportat la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, astfel cum prevedeau dispoziţiile legale, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor, în înţelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamanţii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În consecinţă, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuşi emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca devenit lipsit de interes; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei nr. 4414 din 17 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca devenit lipsit de interes.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.