EU-funded grant recovery upheld over late payment tranche and postponed investments; beneficiary's annulment appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, privind proiectul "Modernizarea exploataţiei agricole de către A.", conform contractului de finanţare x/16.06.2010, măsura 112, înregistrat la AFIR sub nr. x/28.04.2015; anularea deciziei AFIR înregistrată sub nr. x/24.06.2015, dată de comisia de soluţionare a contestaţiei ca urmarea a contestaţiei formulate de subscrisa împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.04.2015; suspendarea dispoziţiilor privind creanţa bugetară stabilită prin procesul-verbal atacat.

Prin sentinţa civilă nr. 393/02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2015, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, pentru anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, precum şi pentru anularea deciziei nr. 22786/24.06.2015 emisă de AFIR, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs atât pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi reclamanta A. PFA.

Prin decizia civilă nr. 2989/30.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Timişoara, s-a admis recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împotriva sentinţei civile nr. 393/02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi cu reclamanta intimată A. PFA, s-a casat sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A fost respins recursul declarat de reclamanta recurentă A. PFA împotriva aceleiaşi hotărâri, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. - P.F.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 343 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. - PFA pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta arată că, prin contractul de finanţare nr. x/16.06.2010, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (devenită prin reorganizare Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale- AFIR), în calitate de autoritate contractată, s-a angajat să acorde un ajutor financiar nerambursabil pe baza cererii de finanţare nr. x, intitulată "Modernizarea exploataţiei agricole de către A.".

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 25.000 euro, echivalent a maxim 107.150 RON, astfel:

- Prima tranşă de plată de maxim 15.000 euro, echivalent a maxim 64.290 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală menţionată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 10 zile de la semnarea contractului de finanţare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către autoritatea contractantă;

- A doua tranşă de plată de maxim 10.000 euro, echivalent a maxim 42.860 RON, reprezentând maxim 40% din valoarea totală menţionată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Prin actul adiţional nr. x/07.03.2013 s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că "a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare, respectiv până la data de 16.03.2013, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare..."

AFIR a efectuat următoarele plăti către beneficiar, în valoare totală de 105.907,50 RON:

- Tranşa 1 - plata sumei de 63.544,50 iei în data de 29.07.2010, conform certificat de plată x din 09.07.2010;

- Transa 2 - plata sumei de 42.363 RON în data de 28.06.2013, conform certificat de plată x din 10.06.2013.

Cererea de plată pentru tranşa a doua a fost depusă în data de 11.04.2013, la două zile faţă de termenul de 09.04.2013, rezultat în urma notificării emise cu nr. x/18.03.2013.

Anterior, la data de 18.03.2013 OJFIR Arad a emis o notificare, înregistrată sub nr. x/18.03.2013, în care se menţionează faptul că "mai puteţi depune cererea de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii prezentei scrisori".

Având în vedere lipsa dovezii că notificarea ar fi fost transmisă pe fax/poştă, consideră că aceasta a fost publicată şi că valabilitatea notificării a expirat la 30 de zile de la data afişării anunţului. Analizând situaţia de fapt expusă anterior consideră că tranşa 2 de plată a fost depusă în termenul legal, respectiv în cadrul duratei de execuţie a contractului de finanţare, care este de 36 de luni.

De asemenea. în manualul de autorizare plăti se menţionează că "în cazul in care DCP transa V aferent M 121. 122, 123. 125, 312, 313. 322, 41, precum si DCP transa II aferent M 112 au fost declarate neeligibile, acestea pot fi redepuse cu acelaşi număr de tranşă, cu condiţia încadrării în durata de execuţie menţionată în contractul de finanţare."

Pe baza acestei prevederi, întrucât se recunoaşte posibilitatea redepuneri unei cereri de plată, înseamnă că încadrarea acestei situaţii în ceea ce o priveşte nu poate fi văzută ca nefiind în regulă, întrucât nu reprezintă o abatere de la regularitate, conformitate si legalitate o situaţie care poate fi corectată conform cu prevederile menţionate mai sus.

De asemenea, în cadrul contractului de finanţare şi în manualul de autorizare plăţi nu există nici o interdicţie cu privire la realizarea de achiziţii şi efectuarea de plăţi în termenul de 15 zile lucrătoare acordate de la data limită de depunere a ultimei cereri de plată.

În cadrul procesului-verbal atacat, se reţine faptul că prin cererea de plată 2, beneficiarul a justificat prin documente că cel puţin 30% din valoarea totală a sprijinului acordat (30% din 107.150 RON = 32.145 RON), a fost folosit pentru îndeplinirea acţiunilor din planul de afaceri, respectiv achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 10.000 mp, achiziţionarea unui sistem de irigaţii si a unui generator (teren în suprafaţă de 10.000 mp- 25.000 RON; sistem de irigaţii- 9.600 RON; generator -1.000 RON; Total achiziţii = 35.600 RON)

Astfel solicită a se observa că proiectul s-a implementat în termenul legal de execuţie a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât şi valoric, fapt verificat şi confirmat de către personalul AFIR.

Stabilirea termenului de 16.03.2013, ca termen limită de implementare, este eronat, achiziţiile, care au fost incluse in planul de afaceri, s-au realizat in durata de execuţie a contractului de finanţare, respectiv in termenul de 36 luni de la semnarea contractului de finanţare.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în capitolul intitulat concluziile activităţii de verificare reţine că există suspiciuni în ceea ce privesc obţinerea veniturilor în perioada de exploatare, suspiciuni care nu reprezintă un motiv de reziliere a contractului de finanţare. Echipa de verificare susţine că achiziţiile trebuiau făcute obligatoriu în anul I al planului de afaceri, însă având în vedere notificarea privind depăşirea termenului de depunere a cererii de plată, prin care i s-a dat posibilitatea depunerii acesteia după primirea ei, consideră că proiectul nu a fost afectat în nici un fel de realizarea achiziţiilor în anul III, întrucât bugetul de venituri si cheltuieli previzionat si depus in cadrul CF este întocmit pentru perioada de după realizarea investiţiei.

Recurenta apreciază că termenul de achiziţie al terenului este o prognoză, nicăieri în contract nespecificându-se care este sancţiunea pentru neachiziţionarea terenului în termenul prognozat. însă cu toate acestea, tranşa a II-a a fost plătită după achiziţionarea terenului de 10.000 mp, în termenul de implementare, achiziţionarea acestuia fiind o condiţie de plată.

De asemenea susţine că, urmare a modificării termenelor de depunere a cererilor de plata - respectiv declaraţia de eşalonare modificata, s-au modificat în consecinţă şi elementele calendaristice ale planului de afaceri, prin simplul raport de cauzalitate care există între ele.

Mai arată că, acest ultim control în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal atacat, este al cincilea, iar în urma primelor nu s-au sesizat nereguli

Recurenta a invocat jurisprudenţa comunitară, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru aplicarea articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în sensul că nu au fost colectate dovezi concludente şi pertinente, care să sprijine posibila existenţă a unor condiţii create artificial în cadrul acestui proiect.

În acest sens solicită a se avea în vedere interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei în cauza G434/12 Slancheva sila Eood, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 martie 2017, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată astfel că, cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "proiectul nu a fost afectat în nici un fel de realizarea achiziţiilor în anul III, întrucât bugetul de venituri şi cheltuieli previzionat şi depus în cadrul CF este întocmit pentru perioada de după realizarea investiţiei", solicită a se observa că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că faţă de data achiziţiei terenului agricol în suprafaţă de 10.000 m.p., existent în comuna Târnova, judeţul Arad, la o dată ulterioară celei de 16.03.2013, achiziţiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanţare".

Prin Contractul de finanţare. însuşit de beneficiar şi semnat fără nici o obiecţiune de acesta, reclamanta se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract şi este sigurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

Totodată, potrivit prevederilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua transă de plata".

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112, dispoziţii preluate în art. 3 din Contractul de finanţare: "Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranşe de plată:

- prima tranşă se va acorda la data aprobării de către A.P.D.R.P. a solicitării pentru acordarea sprijinului şi este de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

- a doua tranşă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri.

Până la cea de-a doua transa de plata, beneficiarii trebuie sa realizeze toate investiţiile pentru modernizarea si dezvoltarea exploataţiei, propuse în Planul de afaceri."

În conformitate cu Planul de afaceri, achiziţiile aferente proiectului trebuiau efectuate încă din anul I de implementare a proiectului.

Din verificările efectuate s-a constatat ca beneficiarul a achiziţionat terenul agricol din comuna Tarnova în suprafaţă de 10.000 mp şi generatorul la o dată ulterioară datei de 16.03.2013, respectiv:

• Achiziţie teren agricol in suprafaţa de 10000 mp în comuna Tarnova - contract de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1650/02.04.2013 in valoare de 25.000 RON

• Achiziţie generator - contract de vânzare-cumpărare nr. x/01.04.2013 în valoare de 1.000 RON, factura nr. x/01.04.2013, emitent S.C. B. S.R.L., comuna Seleus, judeţul Arad, cu toate ca prin Planul de afaceri si-a propus achiziţionarea acestora încă din anul I de implementare.

Din analiza documentelor, rezultă că achiziţiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin Planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanţare şi consideră cheltuiala aferentă acestor achiziţii neeligibilă, ceea ce conduce la neîndeplinirea Planului de afaceri.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 4 alin. 4 din Contractul de finanţare:

"A doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri . . . . . . . . . . . ." clauză care instituie in sarcina beneficiarului obligativitatea de a prezenta la ultima transa de plată, în speţă tranşa a II-a, atât la verificarea documentară cât şi la verificarea în teren, îndeplinirea întrutotul a obiectivelor din planul de afaceri, fără a exista alternativa remedierii ulterioare a neregulilor sesizate.

Din analiza documentelor a rezultat faptul că, tranşa a 2-a de plată a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013 stabilită prin Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare.

În completarea celor menţionate mai sus, s-a identificat faptul că în dosarul administrativ al cererii de plată tranşa 2 se regăseşte Notificarea beneficiarului privind depăşirea termenului limita de depunere a cererii de plată emisă din 18.03.2013 fără confirmare de primire de către beneficiar.

Astfel, conform procedurii de autorizare plăţi, aplicabilă proiectului, în cazul în care beneficiarul nu a depus cererea de plată în termenul contractual, acesta va fi notificat să depună cererea de plată în cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

Subliniază faptul că eligibilitatea unei cheltuieli şi implicit a unei investiţii, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia şi a atingerii scopului propus, ci şi în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată şi anume prin respectarea cerinţelor impuse.

În ceea ce priveşte motivul de recurs conform căruia sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât în urma primelor controale nu s-au sesizat nereguli, învederează instanţei că structurile AFIR efectuează verificări tehnice şi financiare a proiectelor contractate strict in baza unor proceduri interne acreditate, în scopul prevenirii şi diminuării fraudei, fapt ce nu înseamnă că, în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimentele specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă - CCEP, Autoritatea de audit a Curţii de Conturi a României, alte instituţii naţionale abilitate (DNA, DLAF) precum şi comisii din partea Uniunii Europene.

Astfel, pe lângă verificările efectuate pe fluxul de implementare al unui proiect de către serviciile de specialitate există şi alte niveluri de control efectuate de către direcţiile, instituţiile menţionate anterior al căror scop îl reprezintă atât verificarea conformităţii şi eligibilităţii proiectelor şi a beneficiarilor, evaluării şi selecţiei proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii şi realitatea plăţilor, cât şi verificarea modului de lucru al serviciilor de specialitate, ocazie cu care în situaţia în care se constată abateri de la prevederile contractului de finanţare, legislaţia naţională şi de la condiţiile de acordare a finanţării în cadrul PNDR 2007-2013, se procedează la stabilirea debitului şi recuperarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de Autoritatea Contractanta (AFIR).

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia "proiectul s-a implementat în termenul legal de execuţie a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât şi valoric", arată că, îndeplinirea obligaţiilor unui beneficiar FEADR, nu constă numai în realizarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, ci şi în depunerea unor dosare de plată corect întocmite (conform Instrucţiuni de plata - Anexa la Contractul de Finanţare), în vederea stabilirii de către experţii verificatori, în baza unor proceduri aprobate de Ordin de Ministru al Agriculturii a conformităţii şi eligibilităţii acţiunilor realizate.

Eligibilitatea unei cheltuieli şi implicit a unei investiţii, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia şi a atingerii scopului propus, ci şi în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată şi anume prin respectarea cerinţelor impuse.

Conform art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contractul de finanţare. Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului dacă se constată o neregulă cu privire la încheierea sau executarea contractului. Acest aspect, coroborat cu prevederile art. 1 alin. 3 din Anexa I la Contractul de finanţare, potrivit cărora "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului" dar şi cu faptul că de această neregulă a beneficiat în mod direct reclamanta, atrage responsabilitatea beneficiarului de a se supune prevederilor contractuale referitoare la înapoierea sumelor primite ca finanţare nerambursabilă în cazul constatării unei nereguli ce produce prejudicii.

Arătă astfel că A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă. Arătă astfel că A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

În plus, precizează că, potrivit Contractului de finanţare, art. 5 pct. 5 (2) "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenţie depuse de beneficiari şi însoţite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificării documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerinţelor Autorităţii Contractante prezentate în Instrucţiuni de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli."

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurentă, în accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziţii şi a eligibilităţii cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, AFIR poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului şi a fişei măsurii şi poate dispune neavizarea dosarelor de achiziţii sau refuzul plăţii. Astfel, parcurând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoştinţă despre această posibilitate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru aplicarea articolului 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, deoarece nu există condiţii artificiale în speţă, intimata pârâtă arată că, recurenta-reclamantă se află într-o gravă eroare, având în vedere că subscrisa nu a reţinut prin actele emise că neregula de care se face vinovat beneficiarul ar fi crearea condiţiilor artificiale

În jurisprudenţa sa, CJUE a statuat că statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Se poate astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE

În consecinţă, solicită a se reţine că A.F.I.R. a acţionat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene iar pe de altă parte, a se observa că emiterea procesului-verbal de constatare menţionat nu este consecinţa voinţei unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06 aprilie 2017, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, acesta a arătat că, în stabilirea cadrului procesual, reclamanta a înţeles să cheme judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) pentru ca aceste instituţii să fie obligate să anuleze actele administrative emise de pârâta AFIR prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 105.907,50 RON ce provine din modul de execuţie al contractului de finanţare nr. x/16.06.2010 încheiat între Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca Autoritate contractantă şi reclamanta A. - PERSOANĂ FIZICĂ, ca beneficiar de finanţare nerambursabilă.

După cum se poate observa, ministerul are calitatea de terţ în raport de solicitările formulate de reclamantă, neavând obligaţii faţă de aceasta. Având calitatea de terţ în raportul juridic dedus judecăţii, în sarcina Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu se pot naşte nici drepturi şi nici obligaţii, deci nici calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, litigiul are ca obiect anularea unor acte administrative emise de AFIR. Deci, izvorul pretenţiei este dat de un act juridic emis de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în mod individual, în exercitarea competenţelor sale.

A.P.D.R.P. (A.F.I.R.) a avut şi are printre atribuţiile privind implementarea tehnică şi financiară a FEADR, în concordanţă cu strategia şi măsurile stabilite în Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007-2013, conform art. 5 din O.U.G. nr. 13/2006 (art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 41/2014)

Drept urmare, formularea cererii de chemare în judecată şi în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu-şi găseşte justificarea, cât timp există o normă legală echivalentă din punctul de vedere al efectelor cu efectul unei hotărâri judecătoreşti prin care s-ar admite o astfel de cerere.

Referitor la soluţia instanţei de fond privind respingerea cererii reclamantei de anulare a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015, se arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să înregistreze şi să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare."

În speţă, recurenta - reclamanta nu a adus motive pertinente de nelegalitate în vederea susţinerii condiţiei de admisibilitate a cererii de recurs, nu a indicat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, condiţie esenţială în susţinerea unei cereri de suspendare.

Prin urmare, faţă de cererea de anulare a actelor administrative, respectiv a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a Deciziei de soluţionare a Contestaţiei, apreciază ca temeinică şi legală soluţia instanţei de fond privind respingerea acesteia ca neîntemeiată

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului finanţat, fapt ce justifică aplicarea din partea Autorităţii de management a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Prin semnarea Contractului de Finanţare nr. x/16.06.2010, reclamanta şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, inclusive cele din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Arătă astfel că AFIR are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. - PFA este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta intimată a supus controlului de legalitate procesul-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, privind proiectul "Modernizarea exploataţiei agricole de către A.", conform contractului de finanţare x/16.06.2010, măsura 112, nr. 15541/28.04.2015 precum şi anularea deciziei nr. 22786/24.06.2015, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestuia.

Prin procesul-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 105.907,50 RON, organele de control ale intimatei pârâte AFIR au constatat că neregulile săvârşite de beneficiară, sunt:

- nerespectarea Planului de afaceri, prin faptul că tranşa a 2-a de plată a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013 stabilită prin Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare;

- terenul agricol în suprafaţă de 10.000 mp din comuna Tarnova şi generatorul, reprezentând achiziţii obligatorii prin Planul de afaceri, încă din anul I de implementare, în vederea justificării celor 30% din valoarea totală a proiectului, au fost achiziţionate în perioada cuprinsă între 16.03.2013 şi 11.04.2013;

- existenţa unor neconcordanţe între documentele de proprietate prezentate de beneficiar în cererea de finanţare, documentele emise de Primărie (Adeverinţe) şi cele existente (Registre Agricole) în original la aceste entităţi.

Prin decizia nr. 22786/24.06.2015 emisă de intimate pârâtă AFIR, s-a respins contestaţia formulată împotriva procesul-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare de mai sus.

Instanţa de fond a a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, reţinând în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 4 (4) din Contractul de finanţare beneficiara avea obligativitatea de a prezenta la primirea celei de-a doua tranşe, dovada îndeplinirii obiectivelor din planul de afaceri care cuprindea şi achiziţiile aferente proiectului care trebuiau efectuate încă din anul I de implementare a proiectului, ceea ce nu s-a realizat. Reclamanta, în calitate de beneficiar, a fost notificată pentru depăşirea termenului limită de depunere a cererii de plată emisă din 18.03.2013, iar faţă de data achiziţiei terenului agricol în suprafaţă de 10.000 m.p., la o dată ulterioară celei de 16.03.2013, s-a constată că achiziţiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanţare.

Conform Ghidului solicitantului - Măsura 112, îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor propuse pentru atingerea acestora, aşa cum au fost stabilite de beneficiar în planul de afaceri, reprezintă condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua tranşă de plată, însă faţă de acestea reclamanta nu a dovedit că obiectul contractului de finanţare în sensul cheltuirii sprijinului financiar primit s-a utilizat în scopul îndeplinirii obiectivelor din planul de afaceri.

Creşterea suprafeţei exploataţiei agricole în condiţiile invocate de către reclamantă nu poate fi considerată că a respectat clauzele contractuale şi termenele de finalizare a investiţiilor, asumate prin contractul de finanţare.

Instanţa de fond a apreciat întemeiate apărările pârâtelor prin raportare la jurisprudenţa constantă a CJUE, potrivit căreia abaterile care nu au un impact financiar precis, însă au fost constatate de către Comisia de verificare, pot afecta interesele financiare ale Uniunii, determinând în esenţă ca pârâţii să revoce, respectiv să solicite rezilierea contractului de finanţare şi, totodată, să solicite reclamantei rambursarea finanţării obţinute.

Înalta Curte reţine că, prin contractul de finanţare nr. x/16.06.2010, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (devenită prin reorganizare Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale- AFIR), în calitate de autoritate contractată, s-a angajat să acorde un ajutor financiar nerambursabil pe baza cererii de finanţare nr. x, intitulată "Modernizarea exploataţiei agricole de către A.".

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 25.000 euro, echivalent a maxim 107.150 RON, astfel:

- Prima tranşă de plată de maxim 15.000 euro, echivalent a maxim 64.290 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală menţionată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 10 zile de la semnarea contractului de finanţare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către autoritatea contractantă;

- A doua tranşă de plată de maxim 10.000 euro, echivalent a maxim 42.860 RON, reprezentând maxim 40% din valoarea totală menţionată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Prin actul adiţional nr. x/07.03.2013 s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că "a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare, respectiv până la data de 16.03.2013, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare...", urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Cererea de plată pentru tranşa a doua a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013

În dosarul administrativ al cererii de plată tranşa 2 se regăseşte Notificarea beneficiarului privind depăşirea termenului limită de depunere a cererii de plată, emisă din 18.03.2013 fără confirmare de primire de către beneficiar.

Conform procedurii de autorizare plăţi, aplicabilă proiectului, în cazul în care beneficiarul nu a depus cererea de plată în termenul contractual, acesta va fi notificat să depună cererea de plată în cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

AFIR a efectuat următoarele plăti către beneficiar, în valoare totală de 105.907,50 RON:

- Tranşa 1 - plata sumei de 63.544,50 iei în data de 29.07.2010, conform certificat de plată x din 09.07.2010;

- Tranşa 2 - plata sumei de 42.363 RON în data de 28.06.2013, conform certificat de plată x din 10.06.2013.

Conform cererii de finanţare, la semnarea contractului de finanţare, solicitanta desfăşura următoarele activităţi: cultivarea legumelor de câmp pe o suprafaţa de 1100 mp şi cultivarea plantelor ornamentale pe o suprafaţa de 2200 mp.

Prin planul de afaceri, pentru dezvoltarea exploataţiei, beneficiara a avut ca obiectiv: creşterea exploataţiei cu 9300 mp a suprafeţei cultivată cu legume în câmp; creşterea exploataţiei cu 700 mp a suprafeţei cultivată cu plante ornamentale; achiziţionarea de: 1 ha teren arabil, generator curent (1 buc.) şi sistem de irigaţii (1 buc.). În acest sens, recurenta reclamantă s-a obligat, conform Planului de Afaceri ca în anul I al implementării să achiziţioneze terenul de 10000 mp, generatorul curent precum şi sistemul de irigaţii. De altfel, inclusiv la capitolul Fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor, recurenta reclamantă a avut în vedere şi veniturile care urmau a se realiza în anul I de implementare de pe cei 10000 mp care urmau a fi achiziţionaţi.

Terenul achiziţionat în suprafaţă de 1 ha era în proprietatea doamnei A., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/02.03.2009, contract anexat cererii de finanţare însă, asupra datelor înscrise în documentele contabile prezentate de beneficiar şi verificate prin sondaj de către echipa de control, coroborate cu celelalte aspecte legate de Planul de afaceri şi înregistrările din Registrul Agricol, exista suspiciunea că acestea nu ar fi reale. Astfel, conform Adeverinţei nr. x/24.11.2009 emisă de primăria Archis, existentă în copie la dosarul Cererii de finanţare, aceasta figura în Registrul agricol doar cu suprafaţa de 0,33 ha teren cultivat

Din verificările efectuate de organele de control ale intimatei pârâte AFIR, s-a constatat ca recurenta intimată, beneficiară a contractului de finanţare, a achiziţionat terenul agricol în suprafaţa de 10.000 mp şi generatorul la o dată ulterioară datei limită de depunere a cererii de plată pentru tranşa a doua de 16.03.2013, respectiv: Achiziţie teren agricol în suprafaţă de 10000 mp existentă în comuna Târnova - contract de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1650/02.04.2013 în valoare de 25.000 RON; Achiziţie generator - contract de vânzare-cumpărare nr. x/01.04.2013 în valoare de 1.000 RON.

Conform Articolul 1 din Contractul de finanţare nr. x/16.06.2010:

(2) Beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru şi anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă.

Cererea de finanţare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare - selectare, devine obligatorie pentru beneficiar.

1(3) Beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să desfăşoare Proiectul pe propria răspundere;

Articolul 4 - Modalitatea de plată:

4(1) Beneficiarul va întocmi cererile de plată în conformitate cu Anexa II - Instrucţiuni de plată.

4(2) Sprijinul pentru instalare va fi acordat sub formă de prime. Plata se va efectua pe baza cererilor de plată în 2 tranşe autorizate de Agenţie depuse de beneficiari.

4(3) Prima cerere de plată se va depune în maxim 10 de zile de la data semnării Contractului de finanţare şi reprezintă 60% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1). Plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

4(4) A doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare şi reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1).

ANEXA I Articolul 1 - Obligaţii generale

(1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul in conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanţare.

(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienta si vigilenta in conformitate cu cele mai bune practice in domeniul vizat si in concordanta cu acest contract.

Articolul 3- Obligaţii

(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

Articolul 16 - Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării:

(1) Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile legislaţiei naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii contractante cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

(3) în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă. Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii. Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi pentru întârziere şi va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispoziţiilor legale în vigoare.

2. Analiza motivelor de recurs

O primă critică adusă de recurenta reclamantă sentinţei atacate vizează termenul de depunere a cererii pentru plata celei de-a 2-a tranşă a finanţării, recurenta arătând că, faţă de prevederile art. 8 din contract şi notificarea din 18.03.2013 emisă de AFIR, aceasta a fost depusă în termen, respectiv în cadrul duratei de execuţie a contractului de finanţare, care este de 36 de luni.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentei.

Astfel, conform contractului de finanţare, cererea pentru plata celei de-a 2-a tranşă trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanţare, respectiv,16.12.2012. La data de 07.03.2013, la cererea acesteia nr. 4084/05.12.2012, recurenta a semnat actul adiţional nr. x prin care s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare, respectiv până la data de 16.03.2013.

Aşadar, aceasta avea cunoştinţă de termenul limită de depunere a cererii de plată precum şi de faptul că trebuia să se încadreze în cele 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare. Faptul că prin Notificarea nr. x/18.03.2013 i s-a atras atenţia că a depăşit termenul de depunere dându-i-se posibilitatea de a depune cererea în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, nu echivalează cu un nou act adiţional prin care să se modifice data de depunere a cererii sau termenul de 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare iar beneficiarul fondurilor nerambursabile nu este exonerat de la obligaţia respectării Planului de afaceri.

Mai mult, trimiterile pe care recurenta le face la Manualul de autorizare plăţi, nu au relevanţă întrucât, nedepunerea cererilor de plată în termenul stabilit prin contract, cum este cazul în speţă, nu echivalează cu o redepunere a acestora în situaţia la care face referire Manualul.

Cât priveşte critica referitoare la faptul că, în cadrul contractului de finanţare şi în manualul de autorizare plăţi nu există nici o interdicţie cu privire la realizarea de achiziţii şi efectuarea de plăţi în termenul de 15 zile lucrătoare acordate de la data limită de depunere a ultimei cereri de plată, Înalta Curte o consideră, de asemenea, nefondată.

Recurenta reclamantă, în calitate de beneficiară a contractului de finanţare, s-a obligat să respecte întocmai prevederile acestuia precum şi cele ale Planului de afaceri. De precizat că tocmai în baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi.

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta reclamantă s-a obligat, conform Planului de Afaceri ca în anul I al implementării să achiziţioneze terenul de 10000 mp, generatorul curent precum şi sistemul de irigaţii. De altfel, inclusiv la capitolul Fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor, recurenta reclamantă a avut în vedere şi veniturile care urmau a se realiza în anul I de implementare de pe cei 10000 mp care urmau a fi achiziţionaţi.

Prin faptul că terenul de 10000 mp şi generatorul curent au fost achiziţionate în anul III de implementare, respectiv la 02.04.2013 şi 01.04.2013, după termenul de depunere a cererii de plată pentru tranşa a doua şi după expirarea celor 33 de luni de la semnarea contractului (16.03.2013), este evident că nu au fost respectate prevederile contractului de finanţare şi ale planului de afaceri.

În acord cu intimata pârâtă AFIR, eligibilitatea unei cheltuieli şi implicit a unei investiţii, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia şi a atingerii scopului propus, ci şi în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată şi anume prin respectarea cerinţelor impuse.

Acestea sunt şi considerentele pentru care Înalta Curte nu poate reţine nici motivul de recurs potrivit căruia proiectul s-a implementat în termenul legal de execuţie a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât şi valoric.

De asemenea, aserţiunea recurentei reclamante potrivit căreia, stabilirea termenului de 16.03.2013, ca termen limită de implementare, este eronată, nu poate fi luată în considerare. Astfel, potrivit art. 3 din contractual de finanţare, sprijinul de instalare va fi acordat în două tranşe de plată:

- prima tranşă se va acorda la data aprobării de către A.P.D.R.P. a solicitării pentru acordarea sprijinului şi este de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

- a doua tranşă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri.

Până la cea de-a doua tranşă de plata, beneficiarii trebuie sa realizeze toate investiţiile pentru modernizarea si dezvoltarea exploataţiei, propuse în Planul de afaceri.

Aşadar, termen limită de implementare la 16.03.2013 nu a fost eronat. De precizat însă că, prevederile contractuale de mai sus trebuie corelate cu cele din Ghidul solicitantului Măsurii 112, potrivit cărora, îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua transă de plată. De asemenea, conform GHIDULUI SOLICITANTULUI, capitolul 2, toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiţie atât la faza de implementare a proiectului cât şi în perioada de monitorizare şi pentru care a primit punctai la selecţie, devin obligatorii. În caz că la verificarea cererilor de plată, sau în perioada de monitorizare, se constată că aceste condiţii nu se respectă, plăţile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat.

Tot pentru aceste considerente, Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerile potrivit cărora, termenul de achiziţie al terenului este o prognoză, şi că, nicăieri în contract nu se specifică care este sancţiunea pentru neachiziţionarea terenului în termenul prognozat şi nici că, urmare a modificării termenelor de depunere a cererilor de plata s-au modificat şi elementele calendaristice ale planului de afaceri, prin simplul raport de cauzalitate care există între ele.

În acest sens, Înalta Curte reiterează faptul că achiziţionarea terenului în suprafaţă de 10000 mp şi a generatorului în primul an de implementare a proiectului fac parte din Planul de afaceri anexat de recurentă cererii sale de finanţare, a stat la baza aprobării acestei cereri şi a încheierii contractului de finanţare, toate activităţile pe care aceasta s-a angajat să le desfăşoare devenind astfel obligatorii. Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract constituie nereguli în sensul art. 16 din Anexa I la contract, cu toate consecinţele care decurg de aici, nefiind necesar ca distinct, pentru neîndeplinirea fiecărei obligaţii contractuale să se prevadă în mod expres sancţiunea.

Pe de altă parte, între modificarea termenului de depunere a cererii de plată pentru tranşa a doua şi obligaţiile asumate de recurentă potrivit planului de afaceri, nu există nici un raport de cauzalitate, contrar susţinerilor recurentei.

Nu prezintă relevanţă faptul că au fost efectuate şi alte controale referitoare la modul de derulare a contractului de finanţare şi că anterior nu s-au sesizat nereguli.

Pe tot parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate instituţii ale statului precum şi comisii din partea Uniunii Europene iar atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de Autoritatea Contractanta (AFIR).

Înalta Curte nu consideră relevante trimiterile pe care recurenta pârâtă le face către prevederile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, câtâ vreme, nici în cuprinsul procesului-verbal nu s-a reţinut că neregula de care se face vinovat beneficiarul ar fi crearea condiţiilor artificiale pentru plată şi nici instanţa de fond nu şi-a întemeiat soluţia pe asemenea circumstanţe.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reţine astfel netemeinicia motivelor de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă pentru argumentele mai sus expuse ceea ce demonstrează, totodată, şi legalitatea sentinţei atacate.

Cât priveşte chestiunile invocate de intimate pârâtă prin întâmpinare vizând lipsa calităţii sale procesuale passive, Înalta Curte constată că partea nu a înţeles să supună instanţei de control judiciar în calea de atac a recursului modul în care instanţa de fond a soluţionat această excepţie, motiv pentru care, aspectele sesizate nu vor fi analizate.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A. PFA, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. PFA prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C. împotriva sentinţei civile nr. 343 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.