Municipality’s EU funding correction challenge quashed and remanded over improper citation of defendant

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. x/2016 din 21 septembrie 2016 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoşani a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, solicitând să se constate că: Decizia nr. 15373/09.10.2015 prin care a fost soluţionată contestaţia nr. 19400/MB/08.09.2015 împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 11934/07.08.20î5, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/11.04.2011 "Demolare, demontare CAF 2, CAF3 de 100 Gcal/h şi Cazanele de abur nr. 1 şi 2 de 105 t/h din CET Botoşani" din cadrul proiectului "Reabilitare sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Botoşani pentru perioada 2009 - 2028 în scopul conformării la legislaţia de mediu şi creşterii eficienţei energetice" este nelegală şi netemeinică şi să se dispună anularea acesteia; să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.08.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/11.04.2011 "Demolare, demontare CAF 2, CAF 3 de 100 Gcal/h şi Cazanele de abur nr. 1 şi 2 de 105 t/h din CET Botoşani" din cadrul proiectului "Reabilitare sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Botoşani pentru perioada 2009 - 2028 în scopul conformării la legislaţia de mediu şi creşterii eficienţei energetice" ("Nota"); Obligarea pârâtului la restituirea sumei de 595.000,00 RON, reprezentând cota parte din valoarea corecţiilor financiare/creanţelor bugetare reţinută de acesta în baza Notei, din cererile de rambursare depuse.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 13 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu.

A anulat decizia nr. 15373/09.10.2015 emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice).

A anulat nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.08.2015 emisă de acelaşi pârât.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 595.000 RON, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2017 (prin care s-a amânat pronunţarea) şi a sentinţei nr. 13 din 25 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene solicitând prin cererea de recurs în principal, casarea în încheierii şi a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, acesta a dezvoltat următoarele critici:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., una din cerinţele obligatorii ce trebuie cuprinse într-o hotărâre judecătorească este reprezentată de indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis, cât şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, în prezenta cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosarul cauzei, anterior termenului de judecată acordat în cauză, Notele scrise cu nr. x/10.01.2015.

Apărările formulate prin notele sus-menţionate nu au fost avute în vedere de instanţa de fond la soluţionarea cauzei.

Astfel, în prezentul dosar, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a acordat termen de judecată în data de 11.01.2017, ora 10:00 după cum rezultă din adresa instanţei din 08.12.2016 coroborat cu datele şi informaţiile de pe portalul oficial al instanţelor de judecată, www.x.ro. precum şi cu citaţia emisă în cauză la data de 14.11.2016, înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. x din 21.11.2016.

Ministerul Finanţelor Publice a comunicat notele scrise pe numărul de fax al Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ, în data de 10.01.2017, ora 16:46, după cum reiese atât din dovada comunicării deţinută de recurent, cât şi din datele imprimate de fax-ul registraturii instanţei pe notele scrise recepţionate în acest mod.

După cum rezultă de pe ştampila Curţii de Apel Suceava aplicată pe prima pagină a notelor scrise, acestea au fost înregistrate ca fiind depuse în data de 11.01.2017.

Mai mult, notele scrise au fost recomunicate pe numărul de fax al instanţei şi în data de 11.01.2017, ora 08:19. Aceste note scrise recomunicate nu se regăsesc înregistrate la dosarul cauzei.

Prin urmare, având în vedere că la ora 08:00 apărările formulate de recurentă se regăseau depuse la registratura instanţei iar ora de începere a şedinţei de judecată era fixată pentru ora 10:00, consideră că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 394 alin. (3) C. proc. civ., care stabileşte că "După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".

Susţine că instanţa de judecată avea obligaţia să verifice toate aspectele menţionate anterior (datele de comunicare/înregistrare ale notelor scrise la instanţă) care conduceau la concluzia fără echivoc că este în afara oricărei culpe a Ministerului Finanţelor Publice împrejurarea că notele scrise nu au ajuns la dosarul cauzei sau în posesia instanţei de fond înainte de încheierea dezbaterilor.

Or, soluţia legală care se impunea, în condiţiile în care s-ar admite că notele scrise, comunicate la Registratura instanţei de fond în data de 10.02.2017, au intrat în posesia completului de judecată după închiderea dezbaterilor din data de 11.02.2017, era repunerea pe rol a cauzei, mai ales că prin apărările formulate învedera că se impunea modificarea citativului în raport de prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care instituţia pârâtă Ministerul Fondurilor Europene a fost desfiinţată, activitatea acesteia fiind preluată, de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Din această perspectivă opinează că există o lipsă de procedură prin neefectuarea procedurii de citare cu noul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Pe de altă parte arată că nesocotirea de către instanţa de fond a apărărilor formulate sub formă de note scrise constituie o încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Faptul că la pronunţarea hotărârii judecătoreşti instanţa de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă prin notele scrise rezultă şi din aceea că nu face în cuprinsul încheierii sau al sentinţei recurate absolut nicio referire cu privire la acestea.

În aceste condiţii susţine că, în lipsa analizei apărărilor formulate, pentru garantarea dublului grad de jurisdicţie, soluţia ce se impune este casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la instanţa de fond, în vederea pronunţării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conţine toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

A formulat şi critici privind limitele investirii instanţei prin cererea de chemare în judecată şi aplicarea dispoziţiilor art. 73 alin. (2), (3), (4) şi 5, ale art. 74 şi art. 75 din H.G. nr. 925/2006 în speţa dedusă judecăţii.

În concluzie solicită admiterea recursului şi, în principal, casarea încheierii din 11.01.2017 şi a sentinţei civile nr. 13/25.01.2017 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 11.01.2017 şi a sentinţei civile nr. 13/25.01.2017, şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Intimata reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Botoşani a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, a solicitat anularea recursului declarat de către recurentul pârât ca nefiind întocmit şi semnat de către o persoană care are specializarea profesională impusă de legiuitor - şi anume consilier juridic - precum şi constatarea nulităţii recursului ca fiind nemotivat în drept în conformitate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., iar motivele invocate de recurentul pârât nu se încadrează în motivele de casare prevăzute expres de către art. 488 C. proc. civ.

În susţinerea neregularităţilor de formă ale cererii de recurs invocate se prevalează de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. civ. precum şi de dispoziţiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul acestor dispoziţii de procedură considerând că este necesar ca semnatarul cererii de recurs să facă dovada calităţii şi capacităţii de reprezentat al recurentului-pârât.

În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care recurentul pârât va depune la instanţa de judecată un exemplar de pe cererea de recurs semnată şi de un avocat sau consilier juridic, solicită să se constatate că aceasta echivalează cu modificarea cererii de recurs iniţiale iar o nouă cerere de recurs ar fi tardiv formulată raportat la prevederile art. 485 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 134/2010.

În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate de recurentul pârât susţine că instanţa de fond în mod corect a pronunţat sentinţa recurată, aşa cum este menţionat în dispozitivul acesteia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu cu sediul în Bucureşti, calea Şerban Vodă nr. 30-32 (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene cu sediul în Bucureşti, Bulevardul x nr. 15 - 17), reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. x.

Referitor necercetarea apărărilor formulate prin "Notele Scrise" cu nr. x/10.01.2015 depuse de către recurenta pârâtă prin fax la dosarul cauzei arată că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond prin sentinţa recurată, în cauză deşi legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare. Raportat la acestea în mod corect a făcut aplicare prevederilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică".

În concluzie, în mod corect apărările formulate de pârât prin "Notele Scrise" cu nr. x/10.01.2015 nu au fost menţionate în considerentele sentinţei atacate cu recurs.

Pe fondul cauzei reiterează aspectele reţinute prin considerentele sentinţei recurate arătând că cestea sunt legale şi temeinice.

În conformitate cu prevederile art. 411 teza a doua, alin. (2) C. proc. civ. solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

4.2 Recurentul pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Relativ la susţinerea că recursul nu respectă condiţiile impuse de art. 486 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (2) C. proc. civ., respectiv faptul că este întocmit şi semnat de către o persoană care nu are specializarea profesională impusă de legiuitor şi anume consilier juridic arată că dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. care prevedeau sancţiunea nulităţii recursului pentru menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele alin. (2) ale art. 486 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 485/2015 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 539/20.07.2015. În consecinţă, excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. se impune a fi respinsă, ca nefondată.

În subsidiar subliniază, cererea de recurs a fost formulată de Ministerul Finanţelor Publice în baza mandatului legal acordat în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) este semnată de directorul general al Direcţiei Generale Juridice din minister, A., care are prerogativele de reprezentare în fata instanţelor judecătoreşti, potrivit Ordinului nr. 1094/11.09.2015, modificat prin Ordinul nr. 1095/11.09.2015.

Referitor la nulitatea recursului prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ. susţine că prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., fiind invocate critici pertinente, care se circumscriu motivelor de recurs invocate.

Un prim motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind criticată pentru nelegalitate, prin argumentele pe larg dezvoltate în cererea de recurs, sub aspectul încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii [pentru nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ..].

Un al doilea motiv de recurs se referă la pronunţarea de către instanţa de fond a unei hotărâri cu aplicarea greşită a normelor de drept material, care, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conduce la casarea, pentru nelegalitate, a hotărârii atacate, în acest sens fiind invocate dispoziţiile art. 73 alin. (2), alin. (3), alin. (5), art. 74 şi art. 75 din H.G. nr. 925/2006 ce nu au fost avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii si anulării actului administrativ contestat, aşa cum rezultă din sentinţa recurată.

În privinţa celorlalte susţineri formulate de intimata-reclamantă, prin care se afirmă că sentinţa recurată este temeinică şi legală, face trimitere la cele susţinute prin cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 februarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit iniţial prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 şi a stabilit un nou termen de judecată la data de 11 februarie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Cu prioritate, referitor la excepţia nulităţii recursului formulat în cauză Înalta Curte reţine că aceasta este invocată de intimata reclamantă dintr-o dublă perspectivă:

În primul rând, din perspectiva faptului că recursul formulat de pârât nu este întocmit şi semnat de către o persoană care are specializarea profesională impusă de legiuitor, consilier juridic.

Sub acest aspect se reţine că prin Decizia nr. 485/2015 (M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a II-a, ale art. 84 alin. (2), precum şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituţionale.

Odată cu constatarea dispoziţiilor anterior precizate ca fiind neconstituţionale acestea au ieşit din fondul legislativ astfel că nu mai produc efecte, neputând fi constatată nulitatea recursului în baza lor.

În ce de-al doilea rând referitor la excepţia nulităţii recursului prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a arătat în mod expres motivele de casare pe care înţelege să le invoce, respectiv cele reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., aducând argumente care sunt încadrabile în motivele de casare invocate. Ca urmare sancţiunea nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare expres prevăzute de lege nu este incidentă.

Cu privire la recursul formulat în cauză analizat prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs şi apărărilor formulate de intimata reclamantă prin întâmpinare raportat la actele şi lucrările dosarului se reţine că:

Potrivit art. 153 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Pe de altă parte art. 13 din Legea 554/2004 impune în litigiile în contencios administrativ citarea autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

În speţa dedusă judecăţii prin cererea de chemare în judecată reclamanta, contestând Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.08.2015 şi Decizia nr. 15373/09.10.2015 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a indicat în calitate de pârât această autoritate publică precum şi sediul său în vederea citării.

În acest context instanţa de fond a procedat la citarea autorităţii emitente a actelor administrative contestate potrivit indicaţiilor oferite de reclamantă, fără însă a observa că la data promovării acţiunii şi ulterior, pe parcursul derulării procesului în faţa instanţei de fond, opera o reprezentare legală a emitentului actelor administrative contestate.

Astfel potrivit art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, în forma sa modificată prin O.U.G. nr. 107/2013, incidentă în raport de data formulării acţiunii:

"Reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile de pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale din România, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaţionali şi în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia situaţiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene şi decontate din fonduri europene nerambursabile, în condiţiile legii."

Mai mult, potrivit art. VI din O.U.G. nr. 107/2013 dosarele cu obiectul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 aflate în instrumentarea Ministerului Fondurilor Europene la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 107/2013 se predau Ministerului Finanţelor Publice pe bază de protocol până cel târziu la data de 15 ianuarie 2014.

În aceste condiţii, în vederea respectării dreptului la apărare a autorităţii pârâte, instanţa de fond era ţinută să o citeze pe aceasta prin reprezentantul său legal respectiv Ministerului Finanţelor Publice, singurul în măsură în condiţiile anterior prezentate, să asigure o apărare corespunzătoare în ceea ce priveşte actele emise de autoritatea reprezentată.

Mai mult, pe parcursul procesului, prin O.U.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene (art. 12 alin. (1) din acest act normativ).

Şi O.U.G. nr. 1/2017 prevedea la art. 23 alin. (1) că:

"Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, cu modificările ulterioare."

Toate aceste aspecte privind îndeplinirea procedurii de citare şi comunicare a actelor de procedură în cauza dedusă judecăţii au fost aduse la cunoştinţă instanţei prin notele de şedinţă formulate în cauză de Ministerul Finanţelor Publice şi comunicate instanţei prin fax la data de 10.01.2017, anterior termenului la care au avut loc dezbaterile.

În aceste condiţii, chiar dacă iniţial instanţa de fond nu a avut în vedere reprezentarea legală care opera în cauză, primind notele de şedinţă prin care era încunoştinţată de aceste aspecte, era ţinută să nu procedeze la soluţionarea acesteia ci să o repună pe rol procedând la legala citare a pârâtului prin reprezentantul său legal şi la comunicarea către acesta a tuturor actelor de procedură pentru ca pârâtului prin reprezentantul său să i se ofere posibilitatea să îşi formuleze apărările.

Neprocedând astfel instanţa de fond a pronunţat o hotărâre afectată de nulitate, ca act de procedură îndeplinit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce trage casarea sa în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiţii celelalte critici aduse de recurentul pârât sentinţei şi care privesc limitele investirii instanţei prin cererea e chemare în judecată şi aplicarea normelor de drept material în speţa dedusă judecăţii nu vor mai fi analizate, acestea impunându-se a fi avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât prin reprezentantul său legal, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond.

În rejudecare instanţa de fond, potrivit art. 501 C. proc. civ. va proceda la soluţionarea cauzei potrivit considerentelor prezentei decizii, citând în mod legal pârâtul şi dând acestuia posibilitatea să îşi formuleze apărările.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Botoşani.

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 13 din 25 ianuarie 2017 şi a încheierii din 11 ianuarie 2017 ale Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.