Legality of public audit measures demanding interest penalties on notary-collected tax revenues and reimbursement for external audits duplicating statutory internal audit functions

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.07.2013, sub nr. x/2013, reclamanta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea încheierii nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, înregistrată în evidenţele reclamantei sub nr. x/05.07.2013 şi a măsurilor II.3, II.1 şi I.5 dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013, emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi, în temeiul Procesului-Verbal de constatare, anexă la Raportul de audit financiar, înregistrat la A.N.C.P.I. cu nr. x/30.04.2013 şi cu nr. y/07.05.2013 la Registratura Generală a Curţii de Conturi, raport redactat în urma misiunii de audit financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat încheiat pentru anul 2012, realizată de echipa de auditori externi ai Departamentului IV, Direcţia 1 din cadrul Curţii de Conturi a României.

Reclamanta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pentru ca în cazul în care va fi respins capătul de cerere privind anularea măsurii I.5 din acţiunea ce face obiectul dosarului, să fie obligat la alocarea sumei de 3.878.522,14 RON din bugetul de stat, estimată de echipa de audit din cadrul Curţii de Conturi ca fiind valoarea dobânzilor datorate de instituţia reclamantă pentru nerespectarea termenelor de plată către bugetul de stat a veniturilor încasate în perioada august 2010 - decembrie 2012 de către notarii publici în numele şi pe chitanţierele A.N.C.P.I., în baza prevederilor Protocolului de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. si U.N.N.P.R., aprobat prin Ordinul nr. 309/2010 al directorului general al A.N.C.P.I. de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară.

Chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de reclamanta ANCPI, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 17.01.2014 a formulat cerere de intervenţie principală Uniunea Naţională a Notarilor publici din România, aceasta fiind respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 07.03.2014, soluţie menţinută de ÎCCJ, prin decizia civilă nr. 2011 din 14 mai 2015, dosar nr. x/2913.

La termenul din data de 19.02.2016 a formulat cerere de intervenţie accesorie intervenienta Uniunea Naţională a Notarilor publici din România, solicitând încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară împotriva încheierii nr. 55/2015 emisă de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi în ceea ce priveşte anularea soluţiei cu privire la măsura nr. 5 dispusă prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi şi, pe cale de consecinţă, anularea în parte a actelor administrative atacate, în ceea ce priveşte măsura nr. 5.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.04.2016 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie intervenienta Uniunea Naţională a Notarilor publici din România, iar la termenul din data de 17.06.2016 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice şi intervenienta accesorie Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România; s-a admis cererea de intervenţie accesorie; s-a anulat încheierea nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi măsurile II.3, II.1 şi I.5 dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV a Curţii de Conturi şi s-a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, pârâta a arătat următoarele:

- În mod greşit a reţinut instanţa de fond cu privire la măsura dispusă la pct. II. 13 din Decizia nr. 17/2013 ca fiind întemeiate argumentele invocate de reclamantă cu privire la achiziţionarea de servicii de audit, respectiv făptul că această achiziţie ar fi legală atâta timp cât aceasta a fost demarată în contextul solicitării publice a primului ministru al României din şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 07 mai 2012, adresată tuturor instituţiilor publice pentru organizarea unor misiuni de control şi verificare asupra activităţii lor.

Instanţa de fond în mod greşit analizând măsurile atacate, a apreciat legalitatea acestora prin prisma răspunderii civile delictuale a ANCPI, întrucât aşa cum a arătat temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse este art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, prevederi conform cărora "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate".

Astfel, Curtea de Conturi are doar atribuţii de estimare a valorii prejudiciului, nicidecum de stabilire a răspunderii civile delictuale (cu toate elementele acesteia).

Or, în urma verificărilor efectuate la ANCPI s-a constatat că deşi reclamanta avea un Serviciu Public de Audit Intern, în cadrul căruia în anul 2012 erau angajaţi un număr de 8 salariaţi - auditori interni, a procedat la contractarea unor servicii de audit cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A..

În mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind incidente în cauză prevederile O.U.G. nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, constatările vizând modul de organizare şi exercitare a auditului public intern în entităţile publice este reglementat de Legea nr. 672/2002 privind auditul intern.

În cursul anului 2012, Serviciul Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I. a funcţionat cu un număr de 8 salariaţi, din care 7 încadraţi ca auditori interni şi unul încadrat ca şef de serviciu, fapt reţinut şi de către instanţa de fond şi necontestat de către reclamantă.

În aceste condiţii, singurele cheltuieli care pot fi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pot fi angajate, lichidate, ordonanţate şi plătite, cu respectarea dispoziţiilor legale, sunt cele generate de funcţionarea Serviciului Public Audit Intern, respectiv: cheltuielile de personal aferente celor 8 salariaţi şi cheltuielile cu bunuri şi servicii necesare pentru crearea condiţiilor ca aceşti salariaţi să îşi poată desfăşura activitatea.

Din Raportul de audit financiar mai rezultă şi faptul că, în cursul anului 2012, salariaţii Serviciului Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I. au realizat o misiune de audit cu denumirea "Audit intern de sistem privind achiziţiile publice şi I gestionarea patrimoniului, perioada auditată 1.01-31.12.2011".

Cu toate acestea, în anul 2012, în condiţiile în care compartimentului de audit intern era în curs de efectuare a unei misiuni de audit privind achiziţiile publice şi gestionarea patrimoniului conducerea A.N.C.PJ. a angajat cheltuieli nelegale, în sumă de 66.052 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de audit achiziţionate în baza Contractului nr. x/24.07.2012 încheiat cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A., având ca obiect:

- auditarea procedurilor de realizare a achiziţiilor efectuate în perioada 2009 - 2012;

- urmărirea încadrării achiziţiilor realizate în cadrul bugetelor anuale aprobate pentru perioada 2009-2012;

- auditarea procedurii de colectare a veniturilor în baza Protocolului încheiat cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.

Serviciile de audit contractate reprezintă, în primul rând, activităţi care sunt incluse în sfera de competenţă a Serviciului de audit public intern din cadrul A.N.C.P.I., fiind în sarcina auditorilor interni salariaţi ai entităţii.

Chiar în cursul anului 2012, Serviciul Public Audit Intern din cadrul ANCPI, care a funcţionat cu un număr de 8 salariaţi, din care 7 încadraţi ca auditori interni şi unul încadrat ca şef de serviciu, a realizat o misiune de audit cu denumirea "Audit intern de sistem privind achiziţiile publice şi gestionarea patrimoniului, perioada auditată 1.01.-31.12.2011", astfel că nu se explică plata unor servicii de aceeaşi natură cu lucrarea întocmită de către proprii angajaţi.

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că este întemeiat argumentul reclamantei potrivit căruia a fost numită o nouă conducere în cursul lunii mai a anului 2012, acest fapt justificând plata unor servicii pentru obţinerea de informaţii referitor la procedurile de realizare a achiziţiilor efectuate în perioada 2009 -2011, întrucât marea majoritate a contractelor de achiziţie publică aflate în derulare şi preluate sunt anuale, astfel că informaţiile istorice nu puteau fi de folos noii conduceri.

Conform legislaţiei în vigoare, auditul intern se desfăşoară de către compartimentul de audit intern din cadrul entităţii, iar Curtea de Conturi este instituţia care efectuează controlul modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, astfel că primul ministru nu a solicitat ministerelor şi autorităţilor efectuarea unor misiuni de audit intern de către auditori externi.

Raportul de audit intern solicitat de primul ministru ar fi trebuit finalizat, până la data de 06.06.2012, astfel că această solicitare nu poate fi invocată ca argument pentru încheierea unui contract de prestări servicii în data de 24.07.2012 (la peste o lună şi jumătate după termenul de finalizare a acţiunii de audit intern solicitată) pentru realizarea unui raport de audit ce a fost finalizat în luna decembrie 2012, odată cu raportul întocmit de Serviciul Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I., care conţine constatări referitor la aceleaşi obiective.

- Cu privire la măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia nr. 17/2013, instanţa de fond în mod greşit nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii recurate faptul că măsura anulată a fost dispusă în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, conform-prevederilor legale prejudiciul a fost doar estimat de către Curtea de Conturi a României, obligaţia de a determina întinderii exacte a acestuia revenindu-i conducerii ANCPI.

Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora: "Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate".

Se arată că în fapt, pentru gestiunea proceselor economice din cadrul A.N.C.P.I. a fost utilizat un alt pachet de programe de contabilitate financiară şi buget, închiriat de A.N.C.P.I. de la S.C. B. S.R.L., în baza contractelor nr. x/31.12.2010 şi nr. x/30.12.2011, deşi direcţiile de specialitate din cadrul A.N.C.P.I., care ar fi trebuit să utilizeze programul informatic ERP achiziţionat în baza Contractului nr. x/4.01.2006, nu au solicitat achiziţionarea unor servicii de mentenanţă pentru acesta, acestea utilizând un alt pachet de programe de contabilitate financiară şi buget, Direcţia Informatică din cadrul entităţii a întocmit Fişa de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziţionarea de servicii de mentenanţă, suport şi dezvoltare funcţionalităţi pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăseşte şi ERP (celelalte fiind e - Carte Funciară, DDAPT şi RTI); ataşat fişei de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziţionarea de servicii de mentenanţă, suport şi dezvoltare funcţionalităţi pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăseşte şi ERP, reprezentanţii Direcţiei Informatică au întocmit o notă de fundamentare a costurilor pentru achiziţia Servicii de mentenanţă sisteme informatice" în care au fost detaliate costurile pentru achiziţia serviciilor, în valoare de 23.932,50 euro/lună, defalcate pe fiecare din cele 4 aplicaţii informatice, respectiv pentru: ERP (5.675 euro/lună, respectiv un procent de 23,71% din valoarea totală), e - Carte Funciară, DDAPT şi RTI, pentru o perioadă de 15 luni: 3 luni din anul 2011 şi 12 luni în anul 2012.

Prin caietul de sarcini a fost solicitată mentenanţă la 6 componente ale aplicaţiei ERP, în condiţiile în care dintre acestea funcţiona doar modulul de gestiune a tuturor informaţiilor privind salarizarea angajaţilor.

În urma derulării procedurii de achiziţie publică, A.N.C.P.I. a încheiat cu S.C. C. S.A. Acordul-cadru de prestări servicii nr. x/2.11.2011, în valoare totală de 1.990.216,48 RON, pentru servicii de suport tehnic şi mentenanţă corectivă/întreţinere pentru aplicaţiile informatice: ERP, DDAPT, RTI şi e - Carte Funciară, conform prevederilor din caietul de sarcini.

În baza acordului - cadru încheiat de A.N.C.P.I. şi S.C. C. S.A. au fost încheiate 3 contracte subsecvente pentru asigurarea serviciilor de suport tehnic şi mentenanţă corectivă/întreţinere pentru cele 4 programe informatice (ERP, DDAPT, RTI şi e- Carte Funciară).

În baza celor 3 contracte subsecvente, lunar, în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013, au fost emise de către furnizorul de servicii facturi fiscale, reprezentând servicii de suport tehnic şi mentenanţă corectivă/întreţinere a aplicaţiilor informatice ERP, DDAPT, RTI, e - Carte Funciară. Facturile fiscale au fost certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de către responsabilul de contract care a întocmit totodată şi procese-verbale de acceptanţă lunară a serviciilor de mentenanţă pentru toate cele 4 aplicaţii informatice.

În răspunsurile la notele de relaţii, formulate de reprezentanţii celor două direcţii: economică şi achiziţii publice, s-a consemnat că: la nivelul direcţiei economice a fost utilizat doar modulul salarizare, iar la nivelul direcţiei achiziţii publice s-a răspuns că:

"în modulul Planificare Achiziţii au fost introduse date la-nivelul anilor 2007 şi 2008, perioadă în care s-au constat mai multe probleme în funcţionalitatea acestuia. Problemele au fost semnalate prestatorului în cadrul întâlnirilor de lucru, persoanelor responsabile şi conducerii din cadrul A.N.C.P.I."

În cadrul procesului-verbal de constatare echipa de audit a precizat faptul că au fost semnalate "operaţiuni de corecţie la modulul de salarizare al aplicaţiei ERP însă totodată direcţia economică a semnalat lunar disfuncţionalităţi ale acestui modul", acest lucru demonstrând că au fost semnalate disfuncţionalităţi doar cu privire la modulul salarizare. Totodată, având în vedere faptul că celelalte 5 module ale aplicaţiei ERP nu au fost utilizate în cadrul instituţiei, nefiind funcţionale încă de la achiziţionarea acestora, nu au fost prestate nici servicii de mentenanţă în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013.

Astfel, rezultă că au fost achiziţionate servicii de mentenanţă pentru întreaga aplicaţie ERP, în condiţiile în care aceasta nu era implementată în totalitate (a fost implementat un modul din cele 6 ale aplicaţiei).

- Cu privire la măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 17/2013, hotărârea pronunţată pe acest capăt de cerere este nelegală, fiind dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 21 - 24 şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 raportate la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi dispoziţiile pct. 2 al art. 61 al Cap. IX din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că măsura de la pct. 1.5 din decizia atacată a fost dată cu încălcarea competenţei Curţii de Conturi a României, întrucât constatările din actul de control vizau nereguli financiar contabile generate de încălcarea prevederilor legale incidente în cauză.

Conform prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare (valabil în data de 07.07.2010) "taxele de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele Agenţiei Naţionale şi pe chitanţierele puse la dispoziţie de către aceasta pe baza unei negocieri între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi care va face obiectul protocolului de colaborare".

ANCPI a decis, în calitate de instituţie publică cu atribuţii în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. şi U.N.N.P.

Faptul că la elaborarea, în anul 2010 a Protocolului de elaborare între Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, referitor la încasarea de notarii publici în numele Agenţiei Naţionale a taxelor de publicitate imobiliară, trebuia să se ţină cont de actele normative în vigoare la acea dată.

Deoarece tarifele aferente prestării de către A.N.C.P.I. a serviciilor de publicitate imobiliară se pot încasa de către notarii publici, în numerar, în numele A.N.C.P.I. şi pe chitanţe ale A.N.C.P.I., având în vedere prevederile Legii nr. 329/2009 şi ale O.M.F.P. nr. 3156/2009, mai sus invocate, rezultă obligaţia conducerii A.N.C.P.I. de a se asigura, prin protocolul încheiat cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici, ca aceste tarife încasate să fi fost depuse de către notarii publici în prima zi lucrătoare de la încasare, în contul A.N.C.P.I. 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", de unde A.N.C.P.I. avea obligaţia să le vireze în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare în contul corespunzător de venituri ale bugetului de stat.

Astfel, contrar prevederilor legale în vigoare şi a competenţelor sale legale, conducerea A.N.C.P.I. a permis prin protocolul de colaborare încheiat cu U.N.N.P., cu aprobarea Consiliului de Administraţie, ca sume ce constituie venituri ale bugetului de stat să rămână o perioadă de timp la dispoziţia notarilor publici şi să fie virate către A.N.C.P.I. şi către bugetul de stat cu întârzieri de până la 55 de zile.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că precizarea A.N.C.P.I. potrivit căreia "activitatea de încasare(...) nu a fost cesionată în favoarea notarilor", în contextul dat "cesionarea" menţionată în actul de control de către echipa de audit presupune în fapt cedarea altor persoane a dreptului de a încasa taxe, drept conferit de legiuitor A.N.C.P.I.-ului, aşa cum prevede Legea nr. 7/1996. În baza acestui temei, A.N.C.P.I. a decis, în calitate de instituţie publică cu atribuţii în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. şi U.N.N.P.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că s-a arătat că este neîntemeiată susţinerea conducerii A.N.C.P.I. potrivit căreia prin Protocolul încheiat cu U.N.N.P. s-a reglementat numai virarea sumelor de către birourile notariale către A.N.C.P.I. fără a se aduce nicio modificare a reglementărilor O.M.F.P. nr. 3156/2009 cu privire la termenele de virare a sumelor la bugetul de stat.

Aceasta deoarece prin introducerea în Protocol a clauzei potrivit căreia sumele încasate de către notari vor fi virate între 20-25 ale lunii următoare celei în care au fost încasate, s-a produs o decalare a termenelor de virare a sumelor la buget cu aproximativ 20-50 zile.

Se constată că Protocolul de colaborare încheiat de către A.N.C.P.I. cu U.N.N.P., aprobat prin Ordinul nr. 309/2009_al directorului general al A.N.C.P.I., în baza Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 2/25.03.2010 a avut drept consecinţă economico-financiară colectarea de către A.N.C.P.I. cu întârziere a veniturilor cuvenite bugetului de stat, precum şi necalcularea şi, implicit, nevirarea la bugetului de stat a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate ca urmare a nerespectării termenelor legale de plată. Aceasta deoarece pentru nerespectarea termenelor de plată către bugetul statului a sumelor ce constituie venituri ale bugetului de stat, încasate de notarii publici în numele şi pe chitanţele A.N.C.P.I., se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit prevederilor art. 119 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la data respectivă) .

Consideră recurenta că încercările repetate ale conducerii de a modifica conţinutul "Protocolului", confirmă existenţa unor deficienţe în activitatea desfăşurată de către instituţie cu privire la modul de colaborare cu notarii publici, persoane care încasează în numele şi pentru A.N.C.P.I. anumite taxe, deficienţe consemnate şi de către echipa de audit.

În forma republicată a Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliară, dispoziţiile art. 8 alin. (4) din lege a devenit art. 9 alin. (4).

Dispoziţiile art. 9 alin. (4) au fost modificate de art. I din Legea nr. 127/2013, prin urmare, începând cu data de 26.04.2013, conţinutul acestor prevederi este: "Tarifele pentru cererile având ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenţia Naţională şi unităţile sale subordonate pot fi încasate de notarii publici în numele şi pe seama Agenţiei Naţionale, pe chitanţiere şi facturiere ale acestei instituţii sau pe bonuri fiscale proprii. în vederea acoperirii cheltuielilor de încasare şi virare, se percepe un comision din tarifele încasate. Chitanţierele şi facturierele sunt puse la dispoziţie de către Agenţia Naţională şi sunt inscripţionate cu datele sale de identificare. Tarifele încasate de notarii publici sunt virate, până la data de 25 a lunii următoare, în contul Agenţiei Naţionale deschis la Trezoreria Statului. Metodologia de încasare şi virare a tarifelor de publicitate imobiliară se stabileşte de Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România prin protocol, care se aprobă în condiţiile alin. (3). Evidenţa tarifelor încasate de notarii publici în condiţiile prezentei legi se ţine separat de evidenţa financiar-contabilă a biroului notarial".

În consecinţă, doar începând cu data de 29.04.2013 s-a creat de către legiuitor posibilitatea ca tarifele încasate de notarii publici să fie virate până la data de, 25 a lunii următoare, în contul Agenţiei Naţionale pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară deschis la Trezoreria Statului.

Pentru aceste considerente se apreciază că în mod greşit prima instanţă a admis pe fond şi cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de UNNPR.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de neîndeplinirea unora dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea dreptului la acţiune, care sunt, în acelaşi timp, şi condiţii pentru a fi parte în proces, şi anume: calitatea procesuală activă şi un interes născut şi actual.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-intervenientă, în nume accesoriu, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

ANCPI - intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Uniunea a formulat de asemenea, răspuns la întâmpinarea ANCPI, susţinând argumentele acesteia.

Ministerul Finanţelor Publice a formulat note de şedinţă, sub aspectul dezlegării date cererii de chemare în garanţie care nu a fost recurată.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată în parte pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.3 din Decizia nr. 17/2013

Prin Măsura nr. II.3 din Decizia nr. 17/24.05.2013, Curtea de Conturi a dispus, conform legii, ordonatorului de credite al Agenţiei Naţionale pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară luarea măsurilor legale necesare care să conducă la remedierea abaterii constatate, respectiv prin stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală către o terţă persoană a unei cheltuieli, în sumă de 66.062 RON, reprezentând contravaloarea unui serviciu de audit care reprezintă activităţi incluse în sfera de competenţă a serviciului de audit public intern din cadrul A.N.C.P.I., fiind în sarcina auditorilor interni salariaţi ai entităţii să le efectueze, precum şi prin recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare, inclusiv a dobânzilor aferente şi virarea acestuia la bugetul statului.

Se reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 672/2002 a auditului public intern.

Constată Înalta Curte că sunt întemeiate argumentele recurentei în sensul că reclamanta avea în cadrul Serviciului Public de Audit Intern în anul 2012 un număr de 8 salariaţi - auditori interni, iar potrivit Legii nr. 672/2002 (art. 13 alin. (1) şi (2) - sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv activităţile entităţilor subordonate, iar compartimentul de audit public intern trebuie să auditeze cel puţin o dată la 3 ani fără a se limita la acestea: "a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din finanţare externă;

b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) administrarea patrimoniului, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia; h) sistemul de luare a deciziilor;

h) sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme;

i) sistemele informatice".

Prin urmare, c/valoarea unor servicii de audit achiziţionate în baza Contractului nr. x/24.07.2012 încheiat cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A. nu se justifică, având în vedere obiectul acestui audit - procedurile de realizare a achiziţiilor efectuate în perioada 2009 - 2012, în condiţiile în care salariaţii proprii ai serviciului de audit au realizat o acţiune cu obiectul "Audit intern de sistem privind achiziţiile publice şi gestionarea patrimoniului pentru 1.01. - 31.12.2011", fiind vorba de aceleaşi obiective realizate de către propriul Serviciu de Audit în baza competenţelor lor legale.

În cauză, Uniunea nu a făcut dovada necesităţii unui serviciu de audit exterior, nu a solicitat serviciului propriu de audit misiuni de îndeplinit pentru care aceştia să nu fi fost în număr suficient de personal faţă de volumul de muncă vizat de acţiune. De asemenea, conducătorul autorităţii nu a solicitat sprijinul compartimentului de audit public intern care funcţionează la organul ierarhic superior şi nici modificarea programului anual de activitate.

În consecinţă, c/valoarea activităţii de audit exterior în aceste circumstanţe nu are bază legală.

Nici datele privind solicitarea efectuării raportului de audit de către Primul Ministru în şedinţa din 7.05.2012 nu justifică această cheltuială externă deoarece faţă de data încheierii contractului de audit extern - 24.07.2012 şi Nota de raport de audit intern finalizat în decembrie 2012 - ar fi vorba de constatări asupra aceloraşi obiective, aşa cum s-a arătat mai sus.

Motivul de recurs este deci fondat.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia nr. 17/2013

Potrivit prevederilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002:

"Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate

Din conţinutul Procesului-verbal de constatare rezultă următoarele: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, estimate în sumă de 393.233 RON, reprezentând servicii de suport tehnic şi mentenanţă corectivă/întreţinere, pentru o aplicaţie informatică denumită ERP care a funcţionat parţial. Serviciile au fost acceptate la plată şi achitate fără să existe probe că acestea au fost prestate în realitate;

În anul 2007 A.N.C.P.I. a achiziţionat un program informatic: Sistem de management al activităţilor şi resurselor A.N.C.P.I. (denumit ERP) în baza contractului de prestări servicii nr. x/4.01.2006 încheiat cu S.C. C. S.A., în valoare de 168.517,21 RON. Conform procesului-verbal de recepţie nr. x/26.06.2007, aplicaţia ERP a fost recepţionată cu disfuncţionalităţi, care urmau să fie remediate în perioada de analiză a rapoartelor şi situaţiilor financiare. Din documentele analizate de către auditorii publici externi, respectiv: minute încheiate şi corespondenţa purtată de către reprezentanţii A.N.C.P.I. cu reprezentanţii prestatorului de servicii, răspunsurile formulate de către salariaţii A.N.C.P.I. la Notele de relaţii solicitate de echipa de audit, s-a constatat că aplicaţia ERP nu a fost utilizată decât parţial în cadrul instituţiei, nefiind utilizată de către Direcţia Economică şi nici de către Direcţia Cooperare Internaţională şi Achiziţii, nefiind funcţională nici la data efectuării misiunii de audit.

În fapt, pentru gestiunea proceselor economice din cadrul A.N.C.P.I. a fost utilizat un alt pachet de programe de contabilitate financiară şi buget, închiriat de A.N.C.P.I. de la S.C. B. S.R.L., în baza contractelor nr. x/31.12.2010 şi nr. x/30.12.2011.

Deşi direcţiile de specialitate din cadrul A.N.C.P.I., care ar fi trebuit să utilizeze programul informatic ERP achiziţionat în baza contractului nr. x/4.01.2006, nu au solicitat achiziţionarea unor servicii de mentenanţă pentru acesta, acestea utilizând un alt pachet de programe de contabilitate financiară şi buget, Direcţia Informatică din cadrul entităţii a întocmit Fişa de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziţionarea de servicii de mentenanţă, suport şi dezvoltare funcţionalităţi pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăseşte şi ERP (celelalte fiind e - Carte Funciară, DDAPT şi RTI).

Instanţa de fond a apreciat greşit că în ceea ce priveşte dezvoltarea funcţionalităţilor aplicaţiei ERP nu poate acea loc o modernizare parţială, aceasta fiind necesară pentru întreaga aplicaţie. Totodată se contrazice instanţa de fond atunci când arată că aplicaţia a fost implementată etapizat dar în acelaşi timp a fost complet funcţională şi utilizată la nivelul departamentelor instituţiei.

De asemenea, se contrazice instanţa de fond pentru că arată că pentru disfuncţionalităţi apărute pe parcurs, reclamanta avea obligaţia de a notifica cu privire la incidenţa oricărei erori şi totodată reţine că furnizorul a oferit funcţionarilor public un program complet de instruire, manual de utilizate, sesiuni practice de lucru şi evaluare, certificare a personalului. Aceasta a fost într-adevăr înţelegerea agreată de către ANCPI, dar în fapt nu există documente justificative pentru suportul tehnic şi mentenanţă eliberate în baza contractului de prestări servicii, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.

În raport de probele administrate, notele de relaţii date de reprezentanţii instituţiei, în mod corect s-a constatat de recurentă că din cele 6 module pentru unul singur care a funcţionat (modul de salarizare a aplicaţiei ERP - sunt justificate cheltuieli de mentenanţă, iar pentru celelalte 5 module care nu au fost funcţionale în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013 nu sunt justificate nici cheltuieli de mentenanţă aferente pentru aceste sisteme informative implementate.

În ceea ce priveşte modulele aplicaţiei ERP: Financiar contabilitate "mijloace fixe", "Bugete" din cadrul direcţiei economice şi modulele "Planificare", "Contracte" din cadrul direcţiei achiziţii publice care nu au fost utilizate dar pentru care s-au plătit servicii de mentenanţă chiar dacă nu există documente justificative şi chiar au fost înlocuite cu alte aplicaţii informative, estimarea recurentei de 83,3% din contravaloarea totală pentru cele 6 module - a serviciilor de suport tehnic şi mentenanţă, întreţinere, este justificată, nefiind răsturnată de vreo altă contraprobă.

Acest motiv de recurs este deci fondat.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 17/2013

Potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 art. 22 alin. (2) lit. b), ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor.

Conform prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare (valabil în data de 07.07.2010) "taxele de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele Agenţiei Naţionale şi pe chitanţierele puse la dispoziţie de către aceasta pe baza unei negocieri între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi care va face obiectul protocolului de colaborare".

A.N.C.P.I. a decis, în calitate de instituţie publică cu atribuţii în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. şi U.N.N.P.

La elaborarea, în anul 2010, a protocolului de colaborare între Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, referitor la încasarea de notarii publici în numele Agenţiei Naţionale a taxelor de publicitate imobiliară, trebuia să se ţină cont de actele normative în vigoare la acea dată, referitoare la modul de stabilire, încasare şi virare la bugetul statului a veniturilor care i se cuvin, respectiv:

- art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia:

"ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor ";

- pct. 2 al art. 61, Cap. IX din Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, potrivit căruia:

"toate încasările Agenţiei Naţionale pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi ale unităţilor subordonate se fac venit la bugetul de stat";

- art. 7 din Legea nr. 329/2009, potrivit căruia:

"veniturile se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice".

Deoarece tarifele aferente prestării de către A.N.C.P.I. a serviciilor de publicitate imobiliară se pot încasa de către notarii publici, în numerar, în numele A.N.C.P.I. şi pe chitanţe ale A.N.C.P.I., având în vedere prevederile Legii nr. 329/2009 şi ale O.M.F.P. nr. 3156/2009, mai sus invocate, rezultă obligaţia conducerii A.N.C.P.I. de a se asigura, prin protocolul încheiat cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici, ca aceste tarife încasate să fi fost depuse de către notarii publici în prima zi lucrătoare de la încasare, în contul A.N.C.P.I. 50.32. "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", de unde A.N.C.P.I. avea obligaţia să le vireze în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare în contul corespunzător de venituri ale bugetului de stat.

Ca urmare a Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 2/25.03.2010, între Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici a fost încheiat Protocolul de colaborare privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat de către directorul general al A.N.C.P.I., prin Ordinul nr. 309/07.07.2010, şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 475 din 09.07.2010. Protocolul de colaborare are ca obiect încasarea tarifelor aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară de către notarii publici, în numele A.N.C.P.I. si pe chitanţe/facturiere puse la dispoziţie de către aceasta sau pe bonuri fiscale care vor conţine obligatoriu aceleaşi menţiuni cu chitanţele.

Conducerea A.N.C.P.I. a inclus în protocolul de colaborare încheiat cu U.N.N.P. posibilitatea ca sumele încasate de notarii publici să fie virate în perioada 20 - 25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranşă, prin ordin de plată sau prin mandate poştale, într-un cont unic deschis de către A.N.C.P.I. la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti. În plus, prin protocol nu au fost stabilite obligaţiile notarilor publici în situaţia în care nu respectă termenele de plată.

Recurenta arată că reclamanta a încălcat prin Protocolul încheiat între ANCPI şi UNNPR prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MFP nr. 3156/2009.

Prin Ordinul nr. 309/2010 al directorului general al ANCPI s-a aprobat Protocolul încheiat între ANCPI şi UNNPR, act cu caracter normativ.

La stabilirea acestei măsuri, Curtea de Conturi a invocat nerespectarea următoarele prevederi legale:

- art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 329/72009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţionale, potrivit căruia:

"(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obţinute de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se fac venit la bugetul de stat; (2) disponibilităţile în RON şi în valută ale autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi";

- art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul nr. 3156/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind virarea la bugetul de stat a veniturilor obţinute de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii, care s-au reorganizat ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit Legii nr. 329/2009, potrivit căruia:

"(1) sumele care au fost gestionate ca venituri proprii de instituţiile publice prevăzute la art. 1 şi 2 şi care potrivit legii, se datorează bugetului de stat, se încasează în continuare de către instituţiile publice respective sau de către instituţiile publice în structura cărora acestea au fost preluate, în contul de disponibilităţi 50.32 - "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", care se deschide pe numele acestora la unităţile Trezoreriei Statului; (2) sumele prevăzute la alin. (1) care se achită în numerar se depun de către instituţiile publice în contul 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", în prima zi lucrătoare de la încasare; (3) sumele colectate în contul 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat" se virează în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat prevăzute în anexă, în funcţie de natura acestora, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare";

- art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale, potrivit căruia "ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor";

- art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora:

- art. 77 - Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).

- art. 78 - Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora".

Ordinul în speţă nu a fost constatat ca fiind nelegal de nicio instanţă.

La emiterea acestui ordin a fost luat în considerare punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de autoritate în domeniul finanţelor publice, cu competenţa de a emite precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, astfel cum afirmă şi echipa de auditori a Curţii de Conturi.

Astfel, prin adresa nr. x/02.02.2010, se precizează că obligaţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3156/2009 se adresează exclusiv ANCPI şi nu notarilor publici şi, ca atare, aceste termene se referă la virarea/depunerea sumelor la bugetul de stat de către ANCPI din momentul în care au fost încasate de la notarii publici.

Ministerul Finanţelor Publice a avut cunoştinţă de acestea, încă de la data elaborării proiectului de protocol.

În Procesul-verbal de constatare nr. x/30.04.2013, reprezentantul ministerului a afirmat că s-au cunoscut prevederile clauzei contestate şi că aceasta a fost introdusă în Protocol cu acordul Direcţiei Generale Trezorerie şi Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Prin Protocolul de colaborare nu s-a adus nicio modificare termenelor de virare a sumelor de către ANCPI la bugetul de stat, stabilite conform art. 10 din Ordinul MFP nr. 3156/2009, reglementându-se doar virarea sumelor de către birourile notariale către ANCPI, conform celor stipulate de Legea nr. 7/1996, nefiind deci depăşită competenţa la emiterea Ordinului nr. 309/2010. Ca instituţie publică, ANCPI a respectat întrutotul prevederile legale referitoare la termenele de virare a sumelor datorate bugetului de stat, efectuând virarea acestor sume în conformitate cu normele legale aplicabile.

Un alt aspect ce trebuie reţinut este acela că Protocolul a fost aprobat prin Ordin al directorului general al ANCPI, în temeiul prerogativelor ce-i reveneau conform art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2004, de a emite ordine cu caracter normativ, prin care a instituit o procedură specială de încasare şi virare a tarifelor ce are ca temei Legea nr. 7/1996, având astfel o forţă juridică egală cu cea a Ordinului MFP nr. 3156/2009.

ANCPI a decis transferarea dreptului său de a încasa taxele, însă acest lucru a fost "decis" prin lege (art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996), nefiind vorba deci despre o cesionare, ci despre o modalitate de încasare avută în vedere de legiuitor pentru a favoriza beneficiarii finali ai serviciilor ANCPI.

Cesionarea dreptului de a încasa taxele ar fi presupus ca sumele încasate să rămână la dispoziţia notarilor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Se constată că la încheierea Protocolului, ANCPI a avut în vedere şi consideraţii de ordin practic, încasarea de către oficiile teritoriale a acestor sume fiind imposibilă având în vedere capacitatea administrativă redusă, personalul insuficient, numărul mare de operaţiuni, precum şi valoarea mare a tarifelor care presupun existenţa unei logistici speciale pentru asigurarea securităţii sumelor încasate.

În vederea realizării activităţii de cadastru şi carte funciară, activitate de importanţă naţională, potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data încheierii protocolului, serviciile prestate în numele ANCPI nu sunt realizate de o persoană fizică autorizată, care ar putea fi asimilată unei persoane juridice de drept privat, ci acestea sunt realizate de notari publici, care, in calitatea lor de delegatari ai autorităţii publice, sunt supuşi ansamblului legislativ, exercită un serviciu de interes public şi sunt organizaţi într-o profesie liberală.

Se constată că prevederile cuprinse în Protocol referitoare la obligaţia notarilor publici de a vira sumele încasate pentru serviciile de publicitate imobiliară, în perioada 20-25 ale lunii următoare celei în care au fost încasate, au corespuns de la bun început spiritului legii, fapt confirmat ulterior şi prin art. 9 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 astfel cum a fost modificat de art. 1 din Legea nr. 127/2013 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în care legiuitorul a prevăzut că "tarifele pentru cererile având ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenţia Naţională şi unităţile sale subordonate pot fi încasate de notarii publici în numele i şi pe seama Agenţiei Naţionale, pe chitanţiere şi facturiere ale acestei instituţii sau pe bonuri fiscale proprii. în vederea acoperirii cheltuielilor de încasare şi virare, se percepe un comision din tarifele încasate. Chitanţierele şi facturierele sunt puse la dispoziţie de către Agenţia Naţională şi sunt inscripţionate cu datele sale de identificare. Tarifele încasate de notarii publici sunt virate, până la data de 25 a lunii următoare, în contul Agenţiei Naţionale deschis la trezoreria Statului".

Cu privire la măsura stabilită la punctul I.5 lit. a), prin care se dispune "calcularea, încasarea şi virarea la bugetul statului, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate pentru nerespectarea, în perioada 09.07.2010-28.04.2013, a termenelor legale de plată către bugetul statului, a sumelor ce constituie venituri, încasate de notarii publici în numele şi pe chitanţele ANCPI, dar virate cu întârziere în contul ANCPI, urmare a prevederilor nelegale incluse în protocolul de colaborare încheiat între ANCPI şi UNNPR, aprobat prin Ordinul nr. 309/2009 al directorului general al ANCPI (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 475/09.07.2010", s-a apreciat că aceasta este, practic imposibil de pus în aplicare din următoarele considerente:

- nu pot fi încasate dobânzi şi penalităţi de întârziere atâta timp cât Ordinul în speţă, în temeiul căruia s-au făcut încasările, era şi este în vigoare;

- auditorii Curţii de Conturi nu au dispus ca măsură în sarcina ANCPI sa solicite în instanţă anularea prevederilor considerate nelegale din Ordinul directorului general nr. 309/2010.

Cu privire la măsura stabilită la punctul I.5 lit. b), prin care se dispune "corelarea conţinutului protocolului între ANCPI şi UNNPR cu prevederile actelor normative în vigoare", se arată că în încheierea pronunţată de Curtea de Conturi se reţine că de la data de 26.04.2013 s-a creat de către legiuitor posibilitatea ca tarifele încasate de notarii publici să fie virate până la data de 25 a lunii următoare în contul ANCPI, iar această măsură fusese deja îndeplinită.

Motivul de recurs referitor la greşita admitere în principiu a cererii de intervenţie accesorie

Înalta Curte constată că în cauză UNNPR, în calitate de unică organizaţie profesională a notarilor publici din România justifică interes pentru apărarea drepturilor notarilor, acest interes fiind legitim, personal, direct, născut şi actual, având în vedere susţinerile reclamantei ANCPI şi faptul că măsura pct. I.5 îi viza, în contextul în care din totalul veniturilor încasate de ANCPI peste 80% reprezintă încasări efectuate prin intermediul notarilor publici.

Faţă de cele arătate mai sus, se constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

5. Temeiul de drept şi soluţia instanţei de recurs

Având în vedere considerentele de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 492 rap. la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va fi admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, va fi casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, va anula încheierea nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi în ceea ce priveşte Măsura de la pct. I.5 dispusă prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi.

Totodată, va respinge acţiunea formulată de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind anularea măsurilor de la pct. II.3 şi pct. II.1, dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi, ca nefondată. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Anulează încheierea nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi în ceea ce priveşte Măsura de la pct. I.5 dispusă prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi.

Respinge în rest acţiunea formulată de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind anularea măsurilor de la pct. II.3 şi pct. II.1, dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2020.