FGA liability for excluded manufacturing defect: scope of judicial review and annulment of unmotivated extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta P.F.A. "A." a formulat, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, contestaţie împotriva Deciziei nr. 1079 din 28 iulie 2016, emise de pârât, decizie prin care a fost respinsă cererea de plată a reclamantei, înregistrată la F.G.A. sub nr. x/14.09.2015, prin care a solicitat să-i fie achitată suma de 34.000 Euro ca urmare a avarierii semiremorcii aparţinând acesteia.

La 09.12.2016, a fost formulată în cauză cerere de intervenţie principală de către Societatea B. S.A., prin care a solicitat admiterea calităţii sale de intervenient în dosar şi obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la achitarea către intervenientă a sumei de 34.000 euro ca urmare a producerii evenimentului ce face obiectul dosarului de daună numărul x deschis la C. S.A.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat note scrise faţă de cererea de intervenţie principală formulată de către Societatea B. S.A., prin care a solicitat respingerea acesteia, în principiu, ca inadmisibilă.

La termenul din 24.02.2017, Curtea a constatat că este admisibilă, în principiu, cererea de intervenţie principală formulată de Societatea D. S.A., şi s-a dispus introducerea în citativ, în calitate de intervenient principal, a Societăţii B. S.A., iar la termenul din 09.06.2017, Curtea a rămas în pronunţare pe excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active pe cererea de intervenţie principală, precum şi pe fondul celor două cereri.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2536 din 23 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de formulată de reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei principale Societatea B. S.A., invocată din oficiu, şi a respins cererea de intervenţie principală, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

3. Căile de atac exercitate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamanta P.F.A. A., de altfel, neîntemeiat în drept, solicitând: admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a deciziei F.G.A., precum şi intervenienta Societatea E.- "apel", prin încheierea de şedinţă din 26 octombrie 2017 dispunându-se recalificarea căii de ataca exercitate ca fiind recurs şi, pe cale de consecinţă, comunicarea încheierii către părţi, urmând ca recurenta- intervenientă Societatea B. S.A. să motiveze calea de atac astfel cum a fost recalificată- ceea ce, recurenta-intervenientă nu s-a conformat.

În recursul său, recurenta-reclamantă a relevat, pe scurt, elemente de fapt, în referire la circumstanţele cauzei şi a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, sens în care, a susţinut următoarele:

Critica sa vizează modul în care instanţa de fond a aplicat legea şi a apreciat probatoriile administrate în cauză.

Astfel, a arătat recurenta- reclamantă, deşi instanţa în mod corect a constatat că în decizia atacată se menţionează ca temei de drept art. 2.1. lit. c) şi art. 3.4. lit. h) şi i), temei de drept care este total diferit de temeiul indicat în întâmpinarea formulată de către pârât, şi anume, art. 3.2. lit. e), în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea sa, susţinând că înscrierea în întâmpinare a art. 3.2. lit. e), iar, în concluziile orale- menţionarea literei- poate schimba temeiul de drept înscris în decizia atacată, apreciindu-se prin respingerea cererii că pârâtul are posibilitatea completării temeiului de drept prin întâmpinare, ceea ce- în opinia recurentei- reclamante este inadmisibil, atâta timp cât a contestat decizia solicitând anularea ei motivat de faptul că aspectele de fapt reţinute nu se circumscriu dispoziţiilor indicate ca temei de drept în decizia contestată, fără a admite modificări ale acestuia în timpul judecării cauzei, considerând recurenta- reclamantă că, în cauză se impunea anularea deciziei motivat de faptul că temeiul de drept înscris în decizie nu s-a dovedit prin probatorii a fi unul care să justifice respingerea cererii de plată formulate.

Subliniază recurenta că nu poate fi modificat temeiul de drept al deciziei de respingere a cererii de plată, însăşi contestaţia formulată de către aceasta în termen legal, conform dispoziţiilor din Legea nr. 554/2004, vizând încadrarea în temeiul de drept indicat de către intimatul- pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a situaţiei de fapt prezentate în cerere, dar şi în dosarul de daună întocmit imediat după accident.

În fine, a arătat recurenta- reclamantă, conform dispoziţiilor din Legea contenciosului administrativ, instanţa ar fi trebuit să dispună anularea deciziei emise de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în acest caz pârâtul fiind obligat să emită o decizie legală şi temeinică, care să aibă în vedere situaţia concretă din dosarul de daună.

Recurenta-intervenientă Societatea E., în susţinerea căii de atac promovate, şi intitulate "apel", a criticat soluţia instanţei de fond privind respingerea cererii de chemare în judecată şi a cererii sale de intervenţie, ca fiind greşită, sens în care, a relevat, din nou, aspecte de fapt din dosar, şi a făcut ample trimiteri la probatorii, cu referire la poliţa de asigurare încheiată, cesiunea realizată, ori menţiunile din cadrul condiţiilor speciale ale poliţei de asigurare tip CASCO, fără a aduce, în concret, vreo critică de nelegalitate sentinţei recurate şi fără a invoca, astfel, vreun motiv de casare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul- pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta- reclamantă P.F.A. "A.", prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, cât şi întâmpinare la apelul formulat de recurenta- intervenientă Societatea B. S.A., prin care a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, dată fiind lipsa calităţii procesuale active a recurentei-interveniente, şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 7 februarie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta- intervenientă Societatea E., invocată din oficiu, din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

(3)) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În cauză, se constată că prin calea de atac exercitată, recurenta- intervenientă Societatea E. a declarat iniţial "apel", ulterior, recalificat de către instanţă drept "recurs", împotriva sentinţei civile nr. 2536 din 23.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, punându-i-se, totodată, în vedere să motiveze calea de atac astfel cum a fost recalificată- obligaţie căreia recurenta-intervenientă nu s-a conformat.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

În speţă, prin calea de atac formulată, recurenta-intervenientă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentei- interveniente nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

De altfel, recurenta- intervenientă nu a indicat ca temei de drept al recursului său niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor iniţial formulate rezultă că recurenta susţine, în esenţă, faptul că este greşită interpretarea instanţei de fond în sensul că aceasta nu ar justifica calitate procesuală activă, fără a dezvolta aspecte care să vizeze nelegalitatea sentinţei.

Aşa fiind, se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de intervenienta Societatea E. nu conţine critici propriu- zise împotriva hotărârii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenta-intervenientă nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma criticilor invocate, încadrate în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:

P.F.A. "A." a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 1079/28.07.2016, emise de pârât, solicitând obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii, prin care să admită la plată suma solicitată prin cererea de plată nr. x/14.09.2015- 34.000 euro, formulată de A. P.F.A. în dosarul de daună nr. x.

Este de remarcat că motivele respingerii cererii de despăgubire adresate FGA au fost cele prevăzute la Cap. 2, art. 2.1. lit. c):

"Accidente - ciocniri/loviri/izbiri/zgârieri cu alte vehicule, animale sau corpuri mobile/imobile aflate în afara autovehiculului; căderi în prăpastie/apă (sau scufundarea ambarcaţiunii pe care se află autovehiculul cu prilejul transbordării); cădere din cauza ruperii podurilor; derapări sau răsturnări. Riscul este inclus numai în pachetele de asigurare STANDARD, PLUS şi PREMIUM şi nu este disponibil în pachetul MINIM" şi la Cap. 3, art. 3.4. lit. h) şi i), din Condiţiile speciale de asigurare: acţiunea exclusivă a mărfurilor transportate, dacă nu s-a înregistrat un accident de circulaţie (coliziune cu un alt autovehicul sau cu corpuri mobile/imobile aflate în afara autovehiculului); încărcarea/descărcarea mărfurilor în/din autovehiculul asigurat.

În fond, s-a constatat legalitatea Deciziei nr. 1079/28.07.2016 a FGA, prin care s-a respins cererea reclamantei de plată a sumei de 34.000 euro cu titlu de despăgubire în baza Poliţei de asigurare nr. x/11.02.2015 (încheiată între asiguratul A. P.F.A. şi asigurătorul Societatea de asigurare- reasigurare C. SA).

Instanţa a infirmat motivele de respingere a cererii de plată a despăgubirii reţinute de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor referitor la incidenţa cazurilor de excludere de la asigurare prevăzute de art. 2.1. lit. c) şi de art. 3.4. lit. h) şi i) din Condiţiile speciale de asigurare, dar a reţinut, în schimb, ca fiind caz de excludere de la acordarea despăgubirii- defectul de fabricaţie, conform art. 3.2. lit. e) din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor juridice, ataşate poliţei de asigurare încheiate:

"e) defecte de proiectare sau de fabricaţie ale bunurilor asigurate, materialelor sau ale părţilor componente (exemplu: fisuri, goluri de turnare, tratament termic necorespunzător, tensiuni interne, ajustaje şi toleranţe necorespunzătoare etc").

Înalta Curte va trece la analiza legalităţii hotărârii recurate din perspectiva motivului de respingere a cererii de plată reţinut de instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că soluţia se bazează pe o aplicare corectă a normelor de drept substanţial incidente.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 213/2015, instrumentarea de către FGA a dosarului de daună se face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare.

Criticile recurentei- reclamante se axează, în esenţă, pe împrejurarea că instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere temeiul de drept indicat în decizia contestată, fără a admite modificări ale acestuia, în opinia recurentei impunându-se anularea deciziei motivat de faptul că temeiul de drept înscris în decizie nu s-a dovedit prin probatorii a fi unul care să justifice respingerea cererii sale de plată.

Reţinerea de către instanţa de fond a defectului de fabricaţie, ca motiv de respingere a cererii de acordare a despăgubirilor solicitate, s-a bazat pe interpretarea condiţiilor speciale contractuale încheiate ataşate poliţei de asigurare, respectiv, cele prevăzute în Secţiunea 1, cap. II, pct. 3.2. lit. e)- Condiţii speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor juridice raportat la situaţia de fapt rezultată din dosar, iară nu pe o eventuală schimbare a temeiului de drept, nepermisă în opinia recurentei, cum greşit se susţine de către aceasta.

Instanţa are posibilitatea legală şi chiar îndrituirea să o facă, ca, în baza probatoriilor administrate, raportat la situaţia de fapt reţinută şi prevederile legale incidente, să stabilească care anume temei de drept este incident, chiar dacă acesta este diferit faţă de "temeiul de drept înscris în decizia atacată"- cum se susţine în speţă.

Ba, mai mult, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a admis modificări ale temeiului de drept care a stat la baza emiterii deciziei contestate, ci doar a constatat că motivele de drept reţinute în decizie nu se regăsesc în situaţia de fapt rezultată din probatorii, ceea ce, legal a procedat.

Nimic nu o împiedica pe recurenta- reclamantă să administreze probatoriile pe care le considera a-i fi utile şi necesare pentru a-şi susţine cauza, cu atât mai mult cu cât a invocat încă de la fond interpretarea per a contrario a clauzei de la art. 3.3. lit. e) din Condiţiile de asigurare, dar, aceasta nu a mai făcut dovada contrară în sensul că ar fi defecţiune tehnică, nu a mai administrat proba tehnică de specialitate cu expertiză în acest sens, corect fiind, astfel, reţinut defectul de fabricaţie rezultat din dosar - ca motiv de respingere a cererii.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea corectă a legii, întrucât, în circumstanţele cauzei, nu s-a dovedit producerea unei defecţiuni tehnice, distinctă de defectul de fabricaţie, care să impună admiterea cererii de plată, aşa cum susţine recurenta- reclamantă că ar rezulta din interpretarea per a contrario a clauzei prevăzute la cap. 3 art. 3.3. lit. e) din Condiţiile de asigurare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta- intervenientă Societatea E.

Cât priveşte recursul declarat de recurenta- reclamantă P.F.A. "A.", pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- intervenientă SOCIETATEA E. împotriva sentinţei civile nr. 2536 din 23 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă P.F.A. A. împotriva sentinţei civile nr. 2536 din 23 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2020.