Revizuire inadmisibilă pentru hotărâri potrivnice: lipsa identității de părți, obiect și cauză în litigii fiscale privind eliberarea comisarilor Gărzii Financiare

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 19 iunie 2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat revizuirea deciziei nr. 1186/2019 din 14 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susţinând că respingerea acţiunii a avut la bază aprecierea instanţei de fond şi a instanţei de apel că procedura impusă de art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost respectată, fiind puse la dispoziţia reclamantului alte funcţii publice corespunzătoare vacante, ocazie cu care nu mi-a fost afectat dreptul la muncă. A mai susţinut că solicitarea revizuirii se fundamentează pe faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este potrivnică la două hotârâri date de o instanţă de acelaşi grad, respectiv Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Oradea în Dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013

Curtea de Apel Oradea, prin Deciziile pronunţate în anul 2016, a hotărât definitiv:

- anularea deciziilor emise de ANAF-Garda Financiară-Comisariatul General prin care reclamanţii B. şi C. au fost eliberaţi din funcţia de comisar deţinută în cadrul Gărzii Financiare, secţia Satu Mare;

- obligarea pârâtei intimate ANAF de a reintegra pe recurenţii reclamanţi într-o funcţie publică de execuţie de aceeaşi clasă, categorie şi grad profesional, similară celei deţinute până Ia data de 30.10.2013;

- obligarea pârâtei ANAF la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu conform art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Hotârârile definitive pronunţate de Curtea de Apel Oradea în cele două dosare s-au fundamentat pe Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2016, precum şi pe constatările Curţii că procedura impusă de art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici nu a fost respectată în cele două dosare.

Având în vedere că Garda Financiară şi ANAF au adoptat aceeaşi procedură pentru eliberarea din funcţie a comisarilor Gărzii Financiare există o contradicţie vădită, pentru aceeaşi pricină şi aceleaşi părţi implicate, între cele două Decizii ale Curţii de Apel Oradea, pe de o parte şi Decizia Curţii de Apel Craiova, pe de altă parte. Astfel, Curtea de Apel Oradea a constatat definitiv în anul 2016 că nu au fost respectate prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcţionarilor Publici, iar Curtea de Apel Craiova a constatat definitiv în anul 2019 că au fost respectate prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Aşadar, există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, ocazie cu care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, a solicitat anularea Deciziei nr. 1186 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 14.05.2019, deoarece este potrivnică cu două Decizii pronunţate în anul 2016 de Curtea de Apel Oradea în Dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013

Pe cale de consecinţă, se încalcă autoritatea de lucru judecat întrucât se statuează în sens contrar asupra unor aspecte juridice dezlegate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin decizia civilă nr. 1715/2019 din 9 iulie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1186 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 3 septembrie 2019.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 3 iulie 2019, intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

3. Note scrise

Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 4 noiembrie 2019, revizuentul A. a învederat că decizia a cărei revizuire o solicită este în contradicţie şi cu decizia nr. 2159/21.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2014 privind alţi 6 foşti comisari din cadrul Gărzii Financiare, respectiv D., E., F., G., H., I.. A solicitat respingerea apărărilor formulate de către partea adversă prin întâmpinare şi admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat.

Din economia reglementărilor în materie, rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază, în prezenta cauză, exclusiv din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 8, invocate ca temei legal al cererii de revizuire.

Dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, condiţia ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: [...] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune, în esenţă, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

(a) Există hotărâri definitive contradictorii;

(b) Hotărârile potrivnice să fie pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri; ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

(c) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Principiul autorităţii de lucru judecat, ce rezultă din dispoziţiile art. 1201 C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesităţii de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicţie se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părţile au uzat deja de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În prezenta cauză, se constată că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru a se pretinde de către revizuent încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârile invocate în motivarea cererii de revizuire sunt pronunţate în cauze diferite, între părţi diferite, fiind irelevant faptul că ar exista similarităţi între situaţia de fapt, temeiul de drept sau obiectul cauzelor în care au fost pronunţate hotărârile invocate.

Hotărârile la care a făcut referire revizuentul reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin această hotărâre s-a adoptat o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea formulată de A. împotriva deciziei nr. 1186/2019 din 14 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.