Religious property retrocession: burden of proof for ownership and abusive state takeover under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Arhiepiscopia Bisericii Armene din Romania pentru Parohia Bisericii Armene din Focşani a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 4867/10.12.2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut Cultelor religioase din România, solicitând în contradictoriu cu această pârâtă şi Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor anularea acestei decizii şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii imobilului format din Teren în suprafaţă de 210 mp şi construcţii în suprafaţă de 57 mp situat în Focşani, str. x, jud. Vrancea.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 318 din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bisericii Armene din Romania pentru Parohia Bisericii Armene din Focşani, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, şi Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor.

A anulat decizia nr. 4867/10.12.2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor religioase din România şi a obligat pârâtele să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii imobilului format din teren în suprafaţă de 210 mp şi construcţii în suprafaţă de 57 mp situat în Focşani, str. x, jud. Vrancea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

a) Împotriva sentinţei nr. 318 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (8) şi art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000.

În susţinerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 36 C. proc. civ. prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, având în vedere că reclamanta a precizat, prin cererea de retrocedare, faptul că imobilul solicitat este proprietatea Parohiei Bisericii Armene Focşani care are personalitate juridică proprie şi ar fi putut sta, în nume propriu, în judecată;

- instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (8) art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere că reclamanta avea obligaţia de a dovedi, în cadrul procedurii administrative instituite de O.U.G. nr. 94/2000, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, precum şi preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

- prin adresa nr. x/16.06.2015, s-au solicitat Parohiei Bisericii Armene din Focşani să depună la dosarul de retrocedare înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, dar reclamanta nu a depus aceste înscrisuri;

- din prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000 nu rezultă obligaţia Comisiei speciale de retrocedare de a solicita şi obţine de la alte autorităţi publice date privind identificarea imobilului solicitat, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului solicitat, preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului în litigiu.

b) Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În drept, recurenta-pârâtă, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, precum şi la dispoziţiile din H.G. nr. 1164/2002, H.G. nr. 361/2005, H.G. nr. 572/2013.

În susţinerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a respins în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi astfel a interpretat, în mod eronat, dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, precum şi dispoziţiile din H.G. nr. 1164/2002;

- faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. g) din H.G. nr. 572/2013 (care au înlocuit dispoziţiile art. 2 lit. i) din H.G. nr. 361/2005), A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea secretariatelor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România nu conferă subscrisei calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect contestarea deciziilor emise de către Comisia specială de retrocedare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 februarie 2017, intimata-reclamantă Arhiepiscopia Bisericii Armene din Romania pentru Parohia Bisericii Armene din Focşani a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Intimata-reclamantă susţine că pârâta Comisia Specială de Retrocedare are calitate procesuala pasivă şi este reprezentată în instanţă prin persoane desemnate de preşedintele ANRP.

Intimata-reclamantă mai susţine că O.U.G. nr. 94/2000 instituie o prezumţie de proprietate în favoarea acesteia precum şi o obligaţie a Comisiei Speciale de Retrocedare de a obţine documentele necesare de la instituţiile statului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa a preschimbat termenul de soluţionare a cererii de recurs de la data din 14 ianuarie 2020, la 10 decembrie 2019, stabilit prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, prin care, constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului de către completul de filtru în camera de consiliu prin prisma exigenţelor impuse art. 493 din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtele Comisia Specială de Retrocedare şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000:

"Art. 1. - (1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(…)

(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.

(…)

Art. 3 - (1) În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 se va constitui, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Comisia specială de retrocedare, care va fi formată din:

a) un reprezentant al Secretariatului de Stat pentru Culte;

b) un reprezentant din partea Ministerului Justiţiei;

c) un reprezentant din partea Cancelariei Primului-Ministru, respectiv preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care va avea calitatea de preşedinte al comisiei;

d) un reprezentant din partea Ministerului Finanţelor Publice;

e) un reprezentant din partea Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru Relaţii Interetnice;

f) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne;

g) un reprezentant al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

(…)

(4) Secretariatul Comisiei speciale de retrocedare va fi asigurat de Cancelaria Primului-Ministru, prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

(…)

(8) Ministerele, prefecturile, primăriile, serviciile de cadastru şi birourile de carte funciară, precum şi celelalte instituţii publice au obligaţia de a furniza, la cererea scrisă a Comisiei speciale de retrocedare şi/sau a solicitantului retrocedării, în termen de 30 de zile, informaţii privind situaţia juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire, în vederea fundamentării deciziilor.

(…)

Art. 4. - (1) Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

(2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar, în condiţiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3).

(3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum şi orice acte care, coroborate, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

(4) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

(6) În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar imobilul respectiv se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv; prezumţia preluării abuzive poate fi înlăturată de deţinătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în faţa instanţei de judecată, în condiţiile art. 3 alin. (7). Aplicarea prezentului alineat se realizează cu îndeplinirea dispoziţiilor alin. (2)."

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, Înalta Curte reţine că Arhiepiscopia Bisericii Armene din România a formulat, în numele Parohiei Bisericii Armene Focşani o cerere prin care solicita acordarea de măsuri reparatorii, în baza art. 4 alin (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Arhiepiscopia Bisericii Armene din România a arătat ca bunul este proprietatea Parohiei Armene din Focşani şi a precizat faptul că cererea a fost formulată pentru Parohia Bisericii Armene din Focşani, împrejurare reţinută şi în motivarea deciziei atacate.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în mod legal, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, ca neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. g) din H.G. nr. 572/2013, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea secretariatelor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Aceste dispoziţii au înlocuit prevederile anterioare ale art. 2 lit. i) din H.G. nr. 361/2005 care aveau o redactare identică.

Împrejurarea că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea secretariatelor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România nu conferă acesteia legitimare procesuală pasivă în litigiile având ca obiect contestarea deciziilor emise de către Comisia specială de retrocedare.

În baza dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, această instituţie nefiind emitenta actului a cărui legalitate trebuie verificată de către instanţa de contencios administrativ.

În consecinţă, în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (9), art. 4 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 rezultă că reclamanta avea obligaţia de a dovedi, în cadrul procedurii administrative instituite de O.U.G. nr. 94/2000, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, precum şi preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În cazul în care persoana solicitantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu dar nu a putut face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar imobilul respectiv se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv de către stat.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte costată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 13 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002:

"13. Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înţelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

Reclamanta a depus la dosarul de retrocedare copia extrasului din Formularul Registru Inventar Special din anul 1942 referitor la imobilul situat în Focşani, judeţul Vrancea (anul 1942), fişa imobilului şi un istoric de arteră.

Primul înscris emană de la reclamantă şi nu de la un terţ sau de la o autoritate publică din perioada de referinţă, nefiind un act doveditor în sensul art. 1 pct. 13 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002.

Al doilea înscris depus, respectiv fişa imobilului, nu cuprinde nicio menţiune privind calitatea de fost proprietar a reclamantei.

Al treilea înscris depus, respectiv istoricul de arteră, nu este de natură a face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Prin adresa nr. x/16.06.2015, recurenta a solicitat Parohiei Bisericii Armene din Focşani să depună la dosarul de retrocedare înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, dar reclamanta nu a depus aceste înscrisuri.

Din interpretarea prevederilor art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 94/2000 nu rezultă obligaţia Comisiei speciale de retrocedare de a solicita şi obţine de la alte autorităţi publice date privind identificarea imobilului solicitat, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului solicitat sau preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului în litigiu.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a făcut demersuri la alte autorităţi publice în vederea comunicării unor eventuale acte doveditoare, dar astfel de acte nu au fost comunicate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, prin acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu fără ca reclamanta să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de pârâtele Comisia Specială de Retrocedare şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, va casa în parte sentinţa atacată şi, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea şi va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor şi va respinge acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În baza art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge acţiunea faţă de pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 318 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa în parte şi rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor şi respinge acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Respinge acţiunea faţă de pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2019.