Fiscal deduction of vehicle rentals and inventory write-offs in insolvency; substantiation of real transactions and economic rationality

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 decembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPR, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva Raportului de Inspecţie fiscală nr. x din 26.05.2016, precum şi a considerentelor care au stat la baza întocmirii acestuia, a Deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016, privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale şi a Deciziei nr. F-NT 153 din 26.05.2016 privind modificarea bazei de impozitare a inspecţiei fiscale, solicitând desfiinţarea actelor contestate, precum şi a considerentelor care au stat la baza întocmirii acestora.

Prin memoriul depus la dosar la data de 21 februarie 2017, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, prin adăugarea unui nou petit, respectiv a solicitat desfiinţarea Deciziei nr. 5015/17.01.2017 şi a considerentelor care au stat la baza acesteia, decizie prin care a fost soluţionată contestaţia introdusă la organul emitent.

Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 25 ianuarie 2017 şi ulterior, după comunicarea acţiunii modificate, la data de 3 aprilie 2017, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, având în vedere faptul că această instituţie nu a emis actele atacate şi nici nu a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei reclamantei împotriva acestor acte.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 21 aprilie 2017 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, invocată de aceasta; a respins acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; admis, în parte, acţiunea modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi; a anulat, în parte, decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 5017 din 17.01.2017 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi în ceea ce priveşte suma de 62.493 RON, reprezentând TVA, şi suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar; a anulat, în parte, Decizia de impunere nr. x din 26.05.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ în ceea ce priveşte suma de 62.493 RON, reprezentând TVA; a anulat, în parte, Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. F-NT 153 din 26.05.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ în ceea ce priveşte suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar; a anulat, în parte, Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 26.05.2016 în ceea ce priveşte suma de 62.493 RON, reprezentând TVA, şi suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL.

3.1. Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizând, în esenţă, următoarele:

- în ceea ce priveşte suma de 712.203 RON reprezentând TVA aferent unei baze de impozitare de3.753.703 RON a învederat că suma respectivă reprezintă ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului hala-măcinare- flotare- filtrare înregistrată în evidenţa contabilă în luna mai 2008 şi vândut în regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011;

- în privinţa sumei de 702.126,97 lui reprezentând contravaloare combustibil apreciată ca fiind cheltuială nedeductibilă fiscal şi a sumei de 168.510 RON TVA aferent combustibilului achiziţionat a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că avizele de însoţire a mărfii nu întrunesc condiţiile de documente justificative pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor.

În opinia recurentei-reclamante, indicarea mijloacelor de transport cu care a fost transportată motorina la punctul de descărcare nu era necesară, de vreme ce au fost întocmite şi prezentate situaţii justificative privind consumurile efective pe utilaje.

- referitor la suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin scoaterea din evidenţă a produselor finite prin casare conform procesului-verbal nr. x/13.09.2013, instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că recurenta-reclamantă nu dispunea de un spaţiu adecvat depozitării produselor, iar costurile de manipulare, transport şi depozitare ar fi depăşit cu mult valoarea de piaţă a produselor, situaţie în care, din punct de vedere economic, recurenta-reclamantă a optat pentru soluţia cea mai rentabilă;

- în ceea ce priveşte suma de 483.870,96 RON reprezentând contravaloare servicii de depozitare a arhivei şi a TVA-ului aferent în cuantum de 168.510 RON, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cele două contracte invocate ar avea obiect identic, în condiţiile în care obiectul acestora este diferit, vizând servicii distincte, respectiv activitate prelucrare distinctă de activitatea de selecţionare şi depozitare a arhivei, ambele activităţi fiind legiferate distinct în cadrul normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 16/1996;

- referitor la suma de 1.806.977 RON reprezentând contravaloare mijloace fixe propuse pentru casare în anul 2013, aflate în subteranul minei B., conform procesului-verbal nr. x/14.01.2013, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, analizând cu superficialitate probatoriul administrat, în sensul că suma necesară pentru recuperarea utilajului aflat în subteran era în cuantum de 159.555 RON, în timp ce suma care s-ar fi putut obţine ca urmare a valorificării bunului ar fi fost de 10.050 RON, singura soluţie fiind, astfel, casarea bunurilor.

3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ

Criticile recurentei-pârâte încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

- în ceea ce priveşte suma de 131.838,02 RON reprezentând cheltuială nedeductibilă fiscal şi suma de 31.641 RON TVA rezultate din chiria aferentă mijloacelor de transport conform contractului de închiriere nr. x/30.12.2011, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că închirierea autovehiculelor a avut scop economic, de vreme ce cheltuiala a fost efectuată în dezavantajul societăţii care a înregistrat pierdere contabilă şi fiscală pe toată perioada verificată;

- în ceea ce priveşte suma de 4.516,13 RON cheltuială recalificată ca nedeductibilă fiscal şi suma de 1.084 RON TVA rezultată din contravaloarea chiriei pentru un autoturism închiriat conform contractului nr. x/29.08.2014, a invocat aceleaşi aspecte de nelegalitate, efectul acestei cheltuieli conducând la decapitalizarea societăţii;

- referitor la sumele de 124.035 RON, respectiv 45.354 RON reprezentând cheltuiali recalificate ca nedeductibile fiscal şi a TVA-ului aferent acestora, sume ce reprezintă contravaloare prestări servicii topocadastrale înregistrate în evidenţa contabilă în baza a 2 contracte, instanţa de fond nu a avut în vedere că valoarea serviciilor este disproporţionat de mare, contractele nu conţin informaţii cu privire la modul de stabilire a preţului, iar în cadrul societăţii exista o persoană care desfăşura activitate dependentă în acelaşi domeniu, impunându-se ajustarea cheltuielii.

4. Apărările formulate în cauză

Ambele recurente au formulat întâmpinare la recursul declarat de către partea adversă.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 18.08.2017, recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, răspunzând punctual argumentelor invocate cu privire la fiecare dintre debitele contestate.

În esenţă, a arătat că hotărârea instanţei de fond cu privire la sumele pentru care a respins contestaţia este temeinic motivată, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă neputând face dovada unei situaţii contrare celei reţinute de organele fiscale în ceea ce priveşte ajustare TVA pentru construire obiectiv "hală măcinare flotare filtrare", cheltuieli cu combustibil, diminuare stoc produse finite, cheltuieli rezultate din servicii preluare fond arhivistic.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 21.08.2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esenţă, a arătat că situaţia societăţii la data de referinţă nu permitea realizarea de investiţii de natura bunurilor de capital, singura soluţie pentru derularea lucrărilor de închidere perimetre miniere fiind închirierea de mijloace de transport.

În ceea ce priveşte contravaloarea serviciilor topocadastrale a arătat că necesitatea contractării acestor servicii a fost reprezentată de realizarea documentaţiilor topocadastrale în vederea intabulării suprafeţei de teren aferente activelor din publicaţiile de vânzare.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 24.10.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursurilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, actele administrativ fiscale prin care autoritatea fiscală a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 1.096.180 RON reprezentând TVA (decizia de impunere nr. x/26.05.2016), respectiv a modificat baza de impozitare cu suma de 3.971.264 RON (decizia de impunere nr. x/26.05.2016).

În esenţă, verificând activitatea recurentei-reclamante cu privire la calcularea, declararea şi plata impozitului pe profit şi colectarea TVA aferente operaţiunilor comerciale desfăşurate în perioada 11.01.2011-13.12.2015, organele fiscale au identificat operaţiuni al căror tratament fiscal a fost reconsiderat, respectiv:

- suma de 702.126,97 RON cheltuieli nedeductibile fiscal şi 168.510 RON TVA deductibilă reprezentând combustibil achiziţionat de la furnizorul S.C. C. S.R.L. Bacău în perioada ianuarie 2011- ianuarie 2013, arătând că aprovizionarea efectivă a combustibilului este justificată prin documentele întocmite de S.C. A. S.A. şi nu cu documentele prin care, conform legii fiscale, se justifică achiziţia, nefiind prezentate documente din care să rezulte că bunul a fost efectiv transportat de la furnizor la client;

- suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin scoaterea din evidenta a produselor finite prin casare, arătând că în acest caz s-a aplicat legislaţia fiscala cu privire la produsele depreciate neimputabile;

- suma de 131.838,02 RON care reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal şi 31.641 RON TVA cu chiria mijloacelor de transport: Dacia Logan x, Autoutilitara x şi încărcător frontal Stalova Wolla L34 conform Contractului de închiriere nr. x/30.12.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., fiind respinsă cheltuiala cu serviciile de închiriere a mijloacelor de transport ca urmare a demonstrării în cuprinsul raportului de inspecţie că a fost efectuată în totalul dezavantaj pentru recurenta-reclamantă;

- suma de 4.516,13 RON, reprezentând cheltuială nedeductibilă fiscal şi suma de 1.084 RON TVA cu contravaloarea chiriei pentru autoturismul x conform contract de închiriere nr. x/29.08.2014 încheiat cu S.C. E. S.R.L., fiind respinsă cheltuiala cu serviciile de închiriere a mijloacelor de transport ca urmare a demonstrării în cuprinsul raportului de inspecţie că a fost efectuată în totalul dezavantaj a S.C. A. S.A.;

- sumele de 483.870,96 RON reprezentând cheltuiala nedeductibilă fiscal şi 116.129 RON TVA deductibilă respinsă din contravaloarea serviciilor de depozitare a arhivei S.C. A. S.A.., arătând că în timpul controlului s-a constatat derularea a doua contracte încheiate cu S.C. F. S.R.L., primul de prestări servicii prelucrare fond arhivistic şi ulterior de depozitare arhivistică, iar recurenta-reclamantă nu a demonstrat că a organizat licitaţii sau a solicitat oferte alternative de preţ, preţul contractului fiind păgubos pentru recurenta-reclamantă şi impropriu obiectivelor unei entităţi independente;

- - sumele de 124.035 RON cheltuială nedeductibilă fiscal şi 29.768 RON TVA deductibilă respinsa din contravaloarea prestărilor servicii topo-cadastrale înregistrate, organul de control apreciind că valoarea serviciilor topo-cadastrale ca fiind disproporţional de mare, având în vedere următoarele aspecte: contractul cu furnizorul, procesele-verbale de predare-primire şi ofertele de preţ nu conţin informaţii cu privire la modul de stabilire a preţului, iar societatea nu a demonstrat organizarea prin publicitate a unei licitaţii sau selecţii de oferte pentru serviciile topo-cadastrale, iar în cadrul societăţii recurente există o persoană care desfăşoară activitate dependentă în acelaşi domeniu;

- suma de 45.354 RON reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal cu contravaloarea prestărilor servicii topo-cadastrale înregistrate în evidenţa contabilă în perioada 2011-2013 în baza contractului nr. x/27.11.2010 încheiat între S.C. A. S.A. şi P.F.A. G., ajustarea cheltuielilor având în vedere aceleaşi considerente ca şi în cazul S.C. H. S.R.L.;

- suma de 1.806.977 RON reprezentând majorarea veniturilor din exploatare cu contravaloarea mijloacelor fixe propuse pentru casare în anul 2013 aflate în subteranul minei B., constatându-se cu prilejul inspecţiei că decizia de închidere a minei a fost luată anterior, proiectul tehnologic de încetare a activităţii de exploatare şi de închidere efectivă a perimetrului B., inclusiv U.P. Tarniţa, fiind întocmit în anul 2005, iar începând cu anul 2007 nu s-a mai exploatat minereu. Astfel, societatea recurentă avea obligaţia recuperării materialelor din interiorul minei înaintea începerii lucrărilor de închidere şi înainte de a fi lăsate în părăsire şi depreciate, argumentele prezentate nejustificând nerespectarea metodologiei de casare a bunurilor care obligă la recuperarea materialelor refolosibile, motiv pentru care s-a constatat lipsa din gestiune a mijlocului fix maşină de extracţie 2BM 3000 şi s-a aplicat tratamentul fiscal corespunzător;

- suma de 713.203 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugata aferentă unei baze de impozitare în sumă de 3.753.703 RON care constituie ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului "hală-măcinare-flotare-filtrare" înregistrat în evidenţa contabilă în luna mai 2008 şi vândut in regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011.

Contestaţia administrativă formulată de recurenta-reclamantă împotriva celor două decizii de impunere a fost soluţionată prin Decizia nr. 5015/17.01.2017 emisă de DGRFP Iaşi, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016 pentru suma de 347.132 RON şi respingerea ca nemotivată a contestaţiei împotriva aceleiaşi decizii pentru suma de 713.203lei, precum şi a respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016.

Soluţia primei instanţe, de admitere în parte a cererii de chemare în judecată şi de anulare parţială a actelor administrativ fiscale reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt fiscală reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept, legalitatea fiecăreia dintre obligaţiile fiscale supuse contestării.

Răspunzând punctual criticilor formulate în cele două cereri de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, referitor la suma de 713.203 RON reprezentând TVA aferentă unei baze de impozitare de 3.753.703 RON, rezultată din ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului "hala măcinare flotare filtrare" înregistrat în evidenţa contabilă în 2008 şi vândut în regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011, Înalta Curte constată că, sub aspectul acestei sume, contestaţia administrativă a fost respinsă ca nemotivată, iar recurenta-reclamantă, în etapa judiciară a litigiului, nu a invocat aspecte care să infirme soluţia adoptată de organele fiscale.

În ceea ce priveşte suma de 702.126,97 RON cheltuieli nedeductibile fiscal şi 168.510 RON TVA aferentă, reprezentând contravaloare combustibil (motorină) achiziţionat de la furnizorul S.C. C. S.R.L. Bacău în perioada ianuarie 2011- ianuarie 2013, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada realităţii tranzacţiilor.

Potrivit situaţiei de fapt fiscale, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a justificat cu documente transportul efectiv al celor 145.871 litri combustibil, avizele de însoţire a mărfii fiind incomplete, fără a fi indicat mijlocul de transport cu care a fost transportată motorina, iar numele delegatului, în toate cazurile, a fost I., asociat şi administrator al societăţii.

Întrucât combustibilul pretins a fi achiziţionat de la S.C. C. S.R.L. este supus regimului transportului bunurilor periculoase, se impunea ca recurenta-reclamantă să prezinte documente de transport specifice, în sensul existenţei unui mijloc de transport autorizat, respectiv personal autorizat pentru un astfel de transport.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a demonstrat realitatea operaţiunilor economice, existând suficiente verificări ale organelor de control cu privire la aceste cheltuieli, Înalta Curte constată că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) Codul fiscal, stabilindu-se că aceste tranzacţii nu pot fi luate în considerare, fiind efectuate pentru obţinerea unui avantaj fiscal.

Cu referire la suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin casare conform procesului-verbal nr. x/13.09.2013, criticile recurentei-reclamante privind costurile foarte mari pentru relocarea produselor aflate pe platforma noului proprietar şi care ar fi depăşit cu mult valoarea de piaţă a respectivelor produse nu sunt de natură a schimba situaţia reţinută de inspectorii fiscali, de vreme ce recurenta-reclamantă nu a dovedit că înregistrările în contabilitate au fost efectuate potrivit OMFP nr. 3055/2009.

Astfel, tratamentul fiscal corect care ar fi trebuit aplicat de recurenta-reclamantă presupunea înregistrarea unui venit în contrapartidă cu descărcarea gestiunii de produs degradat (cheltuială) cu aceeaşi valoare, astfel încât efectul fiscal să fie zero la momentul descărcării.

Întrucât recurenta-reclamantă, prin înregistrările neconforme a influenţat rezultatul contabil şi fiscal al societăţii, în mod corect organul de control a aplicat tratamentul fiscal corespunzător pentru casarea stocului de produs finit degradat.

Referitor la contravaloarea serviciilor de depozitare a arhivei recurentei-reclamante, potrivit stării de fapt fiscale, recurenta-reclamantă a derulat două contracte încheiate cu S.C. F. S.R.L., respectiv contractul de prestări servicii prelucrare fond arhivistic nr. 37/14.11.2008, în baza căruia au fost efectuate plăţi în cuantum de 267.447,47 RON, cheltuială considerată ca fiind deductibilă fiscal.

Ulterior, în baza contractului de depozitare arhivistică nr. 17/1.06.2011 încheiat cu aceeaşi societate pentru o perioadă de 80 ani, cu o valoare de 494.294,40 euro, recurenta-reclamantă a facturat servicii în valoare de 438.870,96 RON fără TVA, sumă recalificată ca nedeductibilă de către organul fiscal, întrucât nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a prezentat procese-verbale de predare-primire a documentelor către depozitar, care să cuprinsă cantitate, calitate, caracteristici, termen păstrare, documente apreciate ca fiind necesare, în condiţiile în care potrivit anexei la contract perioada de păstrare a documentelor era diferită, fiind exceptate statele de plată ale angajaţilor care urmau a fi predate Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale.

Aşa fiind, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în mod corect, în baza dispoziţiilor art. 11 alin. (1) Codul fiscal, organul fiscal a tratat respectiva cheltuială ca fiind nedeductibilă fiscal.

În ceea ce priveşte majorarea veniturilor din exploatare cu contravaloarea mijloacelor fixe propuse pentru casare în anul 2013 aflate în subteranul minei B., respectiv în sumă de 1.806.977 RON, în acord cu judecătorul fondului instanţa de control judiciar reţine că argumentele recurentei-reclamante legate de lipsa de eficienţă economică a recuperării deşeurilor rezultate din dezmembrare nu justifică nerespectarea metodologiei de casare a bunurilor.

Aceasta întrucât, aşa cum rezultă din constatările organului de control, decizia de închidere a minei a fost luată cu mult timp înainte, respectiva mină nemaifiind exploatată din anul 2007, recurenta-reclamantă având obligaţia recuperării materialelor din interiorul minei înaintea începeri lucrărilor de închidere.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (4) lit. c) Codul fiscal potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile de natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă în gestiune ori degradate pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, în mod corect organul de control a majorat veniturile impozabile aferente anului 2013 cu suma de 1.806.977 RON reprezentând contravaloarea mijlocului fix maşină de extracţie 2 BM 3000 găsit lipsă în gestiune cu care s-a diminuat pierderea fiscală.

6.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ este, de asemenea, nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Critica vizând nelegala recunoaştere a caracterului deductibil al cheltuielii reprezentând contravaloarea chiriei în cuantum de 131.838,02 RON şi 31.641 RON TVA aferentă contractului de închiriere nr. x/30.12.2011 încheiat cu S.C. J. S.R.L. având ca obiect închiriere autoturism Dacia Logan x, autoutilitara x şi încărcător frontal Stalova Wolla L 34, respectiv a chiriei în sumă de 4.516,13 RON şi 1.084 TVA aferentă contractului de închiriere nr. x/29.08.2014 încheiat cu S.C. E. S.R.L. având ca obiect închiriere autoturism Dacia Logan x este nefondată, întrucât, în raport de situaţia de fapt fiscală reţinută, operaţiunile de închiriere au avut scop economic.

Astfel, închirierea bunurilor susmenţionate s-a realizat în condiţiile în care toate bunurile aflate în proprietatea recurentei-reclamante la data intrării în insolvenţă au fost vândute în cadrul procedurii de lichidare, conform procesului-verbal de adjudecare nr. x/15.11.2011, ulterior acestui moment recurenta-reclamantă procedând la închirierea bunurilor de la noul proprietar, aceasta fiind singura soluţie pentru desfăşurarea lucrărilor de închidere perimetre miniere, lucrare atribuită recurentei-reclamante ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă şi vânzării la licitaţie a bunurilor.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că operaţiunea de închiriere a avut un scop economic, de vreme ce bunurile închiriate au fost utilizate pentru derularea lucrărilor aferente contractelor atribuite recurentei-reclamante.

De asemenea, dat fiind că situaţia societăţii recurente-reclamante la momentul încheierii contractului de închiriere nu permitea realizarea de investiţii de natura bunurilor de capital, Înalta Curte reţine că singura soluţie pentru desfăşurarea lucrărilor era închirierea de mijloace de transport şi utilaje de la un furnizor extern, rentabilitatea operaţiunii de închiriere trebuind analizată inclusiv prin raportare la situaţia economică a societăţii la momentul încheierii contractelor de închiriere.

Nefondată este şi critica ce vizează nelegala recunoaştere a caracterului deductibil al cheltuielilor reprezentând contravaloare prestare servicii topo-cadastrale în cuantum de 124.035 RON şi 29.768 RON TVA înregistrate în evidenţa contabilă în perioada 2011-2014 în baza contractului nr. x/22.11.2010 încheiat cu S.C. H. S.R.L., respectiv în cuantum de 45.354 RON înregistrate în perioada 2011-2013 în baza contractului nr. x/27.11.2010 încheiat cu PFA G., întrucât necesitatea contractării serviciilor topo-cadastrale a fost impusă de realizarea documetaţiilor cadastrale în vederea intabulării suprafeţelor de teren aferente activelor din publicaţiile de vânzare.

Critica recurentei-pârâte în sensul că valoarea serviciilor a fost disproporţionat de mare nu poate fi primită întrucât ofertele de piaţă indicate de organele fiscale sunt aferente anului 2016, în timp ce perioada contractelor verificate a fost cuprinsă între anii 2010-2014.

Mai mult, Înalta Curte reţine că alegerea prestatorului de servicii a avut în vedere, în primul rând, dotările tehnice şi aparatura performantă, întrucât terenurile erau situate în zone greu accesibile.

În acord cu judecătorul fondului, atâta timp cât nu s-a dovedit caracterul nereal al operaţiunilor, Înalta Curte constată că în mod greşit organul fiscal a procedat la reîncadrarea acestora.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Nefiind identificate motive de casarea sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL împotriva sentinţei nr. 67 din 21 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2019.