Appeal allowed; notices annulled for res judicata breach quashed and remanded for merits review.

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.11.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate anularea adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1820 din 18 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016, emise de către C.N.A.S. şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin modalitatea şi forma de emitere a adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016, pârâta a nesocotit puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, prin care s-a statuat în esenţă că notificările emise în anul 2012 nu conţin elementele de fapt şi de drept care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului în care a fost stabilită baza de calcul al contribuţiei clawback.

Curtea a constatat că notificările contestate în litigiul de faţă îmbracă aceeaşi formă, conţinând date centralizate a căror realitate nu poate fi verificată, din cauza lipsei datelor primare pe care s-au fundamentat. Or, Curtea a subliniat că, în raport de soluţia şi considerentele celor patru hotărâri judecătoreşti definitive menţionate, pârâta nu poate proceda la recomunicarea către reclamantă a datelor necesare calculării contribuţiei clawback aferente trim. IV/2011 în aceeaşi modalitate şi formă care au fost deja infirmate de către instanţele de judecată.

S-a mai arătat că, prin întâmpinare, pârâta a susţinut că a pus în executare hotărârile judecătoreşti şi a emis noi notificări, potrivit domeniului său de competentă, "având în vedere că nu poate interveni asupra mecanismului de raportare al consumului de medicamente instituit de legiuitor" şi că "reclamanta a contestat în faţa instanţelor de judecată chiar acest sistem de raportare instituit legal." Aceste susţineri denotă în mod evident faptul că pârâta a înţeles să încalce puterea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive, conduită de neacceptat într-un stat de drept. Astfel, puterea de lucru judecat semnifică, printre altele, faptul că hotărârea judecătorească este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- nu se poate reţine în sarcina CNAS încălcarea autorităţii de lucru judecat, având în vedere faptul că CNAS a exclus din valorile comunicate reclamantei valoarea TVA, alături de valorile anumitor coduri CIM, în concordanţă cu reţinerile instanţelor de fond, aşa cum rezultă chiar din hotărârea recurată. Sistemul de raportare al consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată. Reclamanta a contestat în faţa instanţelor de judecată chiar sistemul de raportare a consumului de medicamente, sistem avut în vedere de CNAS la momentul emiterii Notificărilor contestate de către reclamantă.

- CNAS a pus în aplicare prevederile O.U.G. nr. 77/2011, potrivit domeniului său de competenţă, având în vedere faptul că instituţia nu poate interveni asupra mecanismului de raportare al consumului de medicamente instituit de legiuitor. În speţa CNAS ere obligaţia de a transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus amintit.

- se învederează faptul că înscrisurile la care face referire instanţa de fond (înscrisurile primare) nu se află în posesia CNAS, raportat la prevederile art. 99 lit. c) din H.G. nr. 1389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - 2012: în relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluaţi au următoarele obligaţii (...) "să deţină documente justificative privind intrările şi ieşirile pentru medicamentele şi materialele sanitare eliberate în baza prescripţiilor medicale raportate spre decontare".

- în mod constant CCR s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor OUQ nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi din perspectiva mecanismului de raportare a consumului de medicamente instituit de legiuitor, statuând faptul că nu a fost adusă nicio atingere prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuţie trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente şi vizează interesul general public.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu a contestat în niciun moment oportunitatea sau justificarea acestei contribuţii trimestriale, respectiv a obligaţiei de plată, ci doar faptul că recurenta - parată face o greşită aplicare a O.U.G. nr. 77/2011 în sensul în care metoda de stabilire a consumului individual este obţinută printr-o măsura nelegitimă de impunere. Odată cu anularea notificărilor iniţiale aferente trimestrului IV 2011, instanţele au reţinut deja în mod definitiv, că acestea au fost stabilite în mod nelegal, motiv pentru care nu mai pot fi opuse societăţii.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016, emise de către C.N.A.S. şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, pe rolul instanţelor de judecată s-au aflat dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 şi nr. x/2012, având ca obiect anularea Notificărilor aferente trim. IV 2011, emise de CNAS pentru A. S.R.L., în calitate de reprezentant legal al B. SPA, C., D. şi E. S.A..

Prin sentinţa nr. 2805/21.10.2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 şi adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1993/14.05.2015.

Prin sentinţa nr. 698/28.02.2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 şi adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1220/18.05.2015.

Prin sentinţa nr. 3931/10.12.2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 şi adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2126/21.05.2015.

Prin sentinţa nr. 474/12.12.2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 şi adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1609/20.04.2015.

În considerentele acestor hotărâri s-a reţinut, în esenţă, că adresa x/10.02.2012 nu conţine motivarea în drept şi în fapt, lipsind reclamanta de posibilitatea de a evalua în mod corect şi complet actele în cauză şi să analizeze, prin prisma interesului său personal, acurateţea, legalitatea şi temeinicia datelor contestate şi că nu nominalizează valoarea consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

În executarea acestor hotărâri judecătoreşti recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a emis adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 şi nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011, separat pentru fiecare societate pe care intimata reclamantă o reprezintă, ce fac obiectul litigiului de faţă. Prima instanţă a considerat că prin emiterea acestor adrese recurenta a încălcat puterea lucrului judecat.

Or, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decat o singură data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur). După cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătoreşti are doua accepţiuni:

Stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauza (exclusivitatea). Lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprima adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Cu alte cuvinte, puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţă în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

În cauza de faţă recurenta a pus în executare hotărârile judecătoreşti menţionate mai sus, în lumina dezlegărilor date şi cu respectarea competenţelor sale. Faptul că, în cea mai mate parte, datele comunicate prin adresele contestate în prezenta cauză corespund cu cele comunicate iniţial prin adresa anulată de instanţe, nu conduce în mod automat la concluzia nerespectării hotărârilor judecătoreşti atâta timp cât mecanismul de raportare şi centralizare al consumului de medicamente instituit de legiuitor a rămas acelaşi în perioada de referinţă.

În aceste condiţii, se impunea o analiză pe fond a actelor administrative atacate şi prin prisma deciziilor Curţii Constituţionale a României cu incidenţă în cauză.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Instanţa de rejudecare urmează a analiza şi celelalte motive de recurs ale recurentei, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 1820 din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 1820 din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2019.