Admissibility of post-administrative evidence and logical interpretation of period claims for Law 189/2000 refugee benefits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the claimant's appeal, reversed the Court of Appeal's decision, and expanded the recognized period of refugee status to include the interval from January 8, 1941, to March 15, 1944, in addition to the previously acknowledged periods, while dismissing the defendant pension fund's appeal. The dispute concerned the legal qualification of a claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000, with the core issues being whether evidence submitted after the initial administrative decision was admissible and the correct interpretation of the time period requested in the initial claim. Relying on Civil Procedure Code Art. 305(1) and Civil Code Art. 1196, the court held that the claimant could provide proof at any stage of the proceedings, including appeals, and that the interpretation of the legal act must be logical and contextual rather than exclusively grammatical, thereby justifying the extension of the benefits to the entire 1941–1945 interval supported by the evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. proc. civ, art. 305 alin. (1) C. proc. civ, art. 1196 C. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ; Admissibility of post-administrative evidence and logical interpretation of period claims for Law 189/2000 refugee benefits: The dispute concerned the legal qualification of a claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000, with the core issues being whether evidence submitted after the initial administrative decision was admissible and the correct interpretation of the time period requested in the initial claim. Relying on Civil Procedure Code Art. 305(1) and Civil Code Art. 1196, the court held that the claimant could provide proof at any stage of the proceedings, including appeals, and that the interpretation of the legal act must be logical and contextual rather than exclusively grammatical, thereby justifying the extension of the benefits to the entire 1941–1945 interval supported by the evidence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify modifying the lower court's sentence and expanding the recognized period of benefits.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1667/2003, Curtea de Apel București a admis în parte, acțiunea introdusă de reclamanta B.R., în contradictoriu cu Casa de Pensii București și drept consecință, a anulat hotărârea nr. 6049/4972, emisă de pârâtă și a recunoscut calitatea reclamantei, de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe perioada 8 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs, atât reclamanta, cât și pârâta.
Reclamanta B.R. a criticat sentința, pentru menținerea întregii perioade solicitate, ca fiind beneficiară a Legii nr. 189/2000, iar pârâta a criticat aceeași sentință, pentru faptul de a fi procedat la admiterea, chiar și în parte, a cererii, în loc de respingerea acesteia.
În motivarea recursului său, reclamanta a invocat faptul că ea a solicitat întregul interval 1941 -1945, ca fiind perioada de operare a drepturilor conferite de lege, iar instanța, greșit a reținut faptul că a solicitat numai perioada pentru care s-a admis cererea, printr-o eroare de interpretare a însemnului folosit în acțiune, atunci când a precizat întinderea perioadei.
Pârâta, în motivarea recursului său, a invocat faptul că la data introducerii cererii la Casa de pensii, reclamanta nu și-a motivat pretențiile și nu a depus probe concludente, decât pentru perioada acordată. Faptul că ulterior pronunțării hotărârii, de către Casa de pensii, reclamanta a completat dovezile de la dosar, nu poate prezenta relevanță juridică, deoarece ele trebuiau făcute la data formulării primei cereri și nu ulterior emiterii acestei hotărâri, căci lipsa de diligență a autoarei cererii nu poate fi generatoare de drepturi.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a depus o parte din dovezile care au fundamentat cererea în totalitatea sa, după pronunțarea hotărârii Casei de pensii, nu poate conduce la soluția respingerii cererii, de către instanța de judecată. În orice stadiu al pricinii, inclusiv în căile de atac, așa după cum prevăd și dispozițiile art. 305 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 1196 C. civ., autorul cererii poate proba, în modurile permise de lege, pretențiile sale.
În cauza de față, atâta timp, cât reclamanta a depus dovezi, din care rezultă că se încadrează în prevederile și condițiile cerute de Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile conferite de respectiva lege, instanța nu avea căderea de a respinge acțiunea.
În ce privește întinderea perioadei pentru care reclamanta beneficiază de aceste drepturi, trebuie constatat, pe baza actelor și probelor dosarului, reținute și de către prima instanță, că aceasta se situează și în intervalul 8 ianuarie 1941 - 15 martie 1944, în afara celui bine reținut de către curtea de apel.
Este adevărat că în acțiunea introductivă, reclamanta a specificat în forma scrisă, perioada cerută ca fiind 8 ianuarie 1941 - 6 martie 1945. Avându-se în vedere, însă, dovezile depuse pentru întreaga perioadă cuprinsă în intervalul 1941 - 1945, susținerile reclamantei pe parcursul derulării procesului, precum și concluziile cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, prima instanță nu putea considera că nu s-a solicitat decât intervalul cuprins înlăuntrul anului 1941 și anului 1945.
Pentru acest considerent, se va admite recursul reclamantei, în sensul că, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se va modifica sentința, în sensul constatării ca fiind perioadă de refugiu, și intervalul 8 ianuarie 1941 - 15 martie 1944, pe lângă intervalul recunoscut prin aceeași sentință. Se va reține că interpretarea actului juridic nu trebuie făcută exclusiv gramatical, ci și logic, în contextul întregului material probator, situație în care riscul acordării mai mult decât s-a cerut, este înlăturat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.R. împotriva sentinței civile nr. 1667 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă, recunoscând ca perioadă de refugiu, și intervalul 8 ianuarie 1941 - 15 martie 1944.
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.