Sufficiency of evidence for concerted practice on minimum notarial fees under competition law standards

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Biroul Notarial Individual A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat anularea parţială Deciziei nr. 76 din 20 decembrie 2017 emisă de acesta din urmă prin care i s-a aplicat în considerarea Legii nr. 21/1996 o sancţiune contravenţională constând în plata unei amenzi în cuantum de 29.567 RON, reprezentând 6,76038% din cifra de afaceri - venit brut din anul 2016, reţinându-se în sarcina sa fapta de a fi achiesat la o înţelegere făcută de notari, membri ai Camerei Notarilor Publici Suceava, în privinţa stabilirii unor onorarii minimale superioare celor din Ordinul nr. 943/C/2005 şi Ordinul Ministrului Justiţiei numărul 46/C/2011. Totodată, a solicitat suspendarea executării amenzii aplicate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a respins contestaţia formulata de Biroul Individual Notarial A. în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei, în totalitate, ca nefondată.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul Biroul Individual Notarial A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte cererea de anulare, s-au invocat ca temei în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.,

În recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte măsura suspendării executării amenzii, s-au invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte recursul promovat împotriva dispoziţiilor din sentinţa prin care s-a respins cererea reclamantului de suspendare a Deciziei nr. 76/20 decembrie 2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei, cum recursul pe fondul pricinii a fost tranşat în mod definitiv la aceeaşi dată (şi fără a se adopta soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare) o analiză pe fond a cererii de suspendare nu are a mai fi făcută.

Cât priveşte aspectele vizând critica soluţiei de respingere în fond a sentinţei nr. 45/2019 a Curţii de Apel Bucureşti de anulare a Deciziei sus-menţionate a intimatei s-a motivat; faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind suspendarea executării amenzii aplicate prin Decizia 76/2017; faptul că instanţa de fond s-a raportat la fapte anticoncurenţiale petrecute înaintea înfiinţării biroului notarial al recurentului; faptul că, în opinia recurentului, nu au existat probe concludente care să indice achiesarea biroului notarial la faptele anticoncurenţiale sancţionate în cauză.

Înainte de a începe analiza pe fond trebuie reliefate două aspecte ce apar extrem de relevante în ansamblul situaţiei, întrucât, în raport de probatoriul existent se dă senzaţia unei culpabilizări artificiale a notarilor, pentru a se da un semnal acestei profesii.

Sau poate, după se relevă mai jos,după sancţionarea altor profesionişti cu activitatea în strânsă legătură cu cea judiciară s-a dorit punerea în exemplificare practică a unor teorii (ori poate teme) edictate de Consiliul Concurenţei.

Astfel, sub coautoratul aceleiaşi persoane ce semnează şi Decizia nr. 76/2017, preşedintele Consiliului Concurenţei, într-un articol "programatic" al Revistei Române de Concurenţă (nr. 2/2013) se face analiza restricţionărilor asupra concurenţei existente în domeniul profesiilor liberale.

Aproape un sfert de articol este dedicat notarilor cu precădere "comportamentului concentrat (...) de exemplu în materie de tarife practicate, beneficiarul fiind lipsit de avantajul negocierii libere a acestora cu cel care i-a furnizat serviciu .

Articolul glosează cu precădere asupra aspectelor "în mod discriminatoriu, cele privind limitarea tarifelor practicate (notar, executori judecătoreşti - "prin lege" ".

Se afirmă astfel că riscul unor restricţionări asupra concurenţei este cât se poate de serios atunci când asociaţiile profesionale sunt abilitate de stat să emită reguli ce limitează intrarea pe piaţă şi interzic comportamentul concurenţial benefic, mai ales atunci când accesul pe o piaţă este condiţionat de intrarea în respectiva asociaţie.

O astfel de situaţie caracterizează majoritatea profesiilor liberale din România, apartenenţa la organizaţia profesională împuternicită să emită reglementări fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea profesiei respective. în anumite limite, apartenenţa membrilor unei profesii la o organizaţie de acest tip oferă siguranţă beneficiarilor serviciilor oferite prin faptul că respectivii profesionişti sunt obligaţi să-şi perfecţioneze în mod continuu pregătirea, să respecte anumite reguli de etică profesională sau să răspundă disciplinar în cazul în care comit greşeli.

Atunci însă când o astfel de apartenenţă atrage după sine un comportament concertat, coordonat, de exemplu în materie de preţuri practicate, beneficiarul va fi lipsit de avantajele negocierii libere a acestora cu cel care i-a furnizat serviciul.

Argumentul invocat deseori în sprijinul menţinerii unei astfel de intervenţii în piaţă asupra tarifelor şi anume, cel privind asimetria informaţiei, poate fi combătut printr-o mai mare transparenţă, prin difuzarea de informaţii suficiente în funcţie de care beneficiarul serviciului să aleagă şi să înţeleagă ce a ales.

Delegarea unor puteri de reglementare catre asociaţiile profesionale ar trebui să le permită acestora să remedieze într-un mod adecvat imperfecţiunile care caracterizează în general profesiile liberale, fără însă să reducă bunăstarea economică prin crearea unor distorsionări ale concurenţei.

S-a afirmat în concret că Anul trecut, o altă asociaţie profesională de la data aceasta a executorilor judecătoreşti, a fost sancţionată, pe de o parte, pentru stabilirea de tarife, în mod concertat, pe de altă parte, pentru limitarea accesului pe piaţă prin impunerea de reguli excesive aplicate în mod discriminatoriu. Alături de notari, executorii judecătoreşti reprezintă o categorie profesională cu un statut aparte. Deşi numiţi "în funcţie" de ministrul justiţiei şi învestiţi cu îndeplinirea unor acte supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, aceştia nu acţionează ca nişte funcţionari profesând în regim de liberă practică Există o serie de activităţi efectuate în legătură cu care executorul judecătoresc nu are nicio putere decizională faţă de părţi, aceasta aparţinând instanţei.

Această categorie profesională este caracterizată de o dublă reglementare anticoncurenţială. Vorbim despre o reglementare emisă de stat, prin Ministerul Justiţiei (în baza unei legi), privind stabilirea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de aceşti profesionişti la care se adaugă o restricţionare suplimentară a concurenţei prin preţ realizată de însăşi organizaţia profesionala prin stabilirea cuantumului unor cheltuieli, încasate de membrii acestei profesii de la clienţii lor.

În plus, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă, vorbim despre alte restricţii. Astfel, în baza legii, numărul de profesionişti este limitat în funcţie de criterii geografice şi demografice, competenţa este, de asemenea, limitată teritorial iar intrarea în profesie şi, implicit, pe piaţă, este condiţionată de apartenenţa la organizaţia în cauză, singura existentă în România pentru această categorie profesională. La acestea s-a adăugat intervenţia organizaţiei profesionale prin introducerea unei taxe obligatorii la începerea activităţii într-un cuantum considerat excesiv (de aproximativ 15 ori mai mare în raport cu venitul mediu din România, nejustificată nici de un obiectiv de interes general precum necesitatea promovării unui examen pentru asigurarea astfel a unui anumit nivel de calitate serviciilor, nici de unul particular precum asigurarea unei baze materiale - săli de examen sau umane - supraveghetori, examinatori etc. cum se întâmplă în cazul taxei de participare la examen/concurs) de la a cărei plată sunt scutite rudele şi afinii de gradul I ai celor deja aflaţi în profesie şi în organizaţie.

Această din urmă practică anticoncurenţială scoate în evidenţă, prin caracterul său discriminatoriu, caracterul de castă închisă al unor profesii, în care accederea se face, preponderent, pe baza unor legături de familie. Chiar dacă pare de sorginte medievală reprezintă, se pare, un subiect de interes in lumea contemporană dezvoltată,15 domeniul profesiilor liberale fiind în continuare guvernat de o oarecare lipsă de meritocraţie în procesul de selecţie al noilor profesionişti.

Trebuie totuşi apreciat faptul că, la scurt timp după declanşarea procedurilor de investigaţie, organizaţia profesională a renunţat la această practică.

În materie de tarife, prin decizia prin care s-a constatat încălcarea legii şi s-a stabilit sancţiunea, s-a impus eliminarea oricărei forme de intervenţie a asociaţiei.

Au rămas însă, în continuare, în atenţia autorităţii de concurenţă, acele restricţionări care au la bază un act emis de către stat şi a căror eliminare necesită un îndelung şi asiduu proces de promovare a culturii concurenţei în rândul autorităţilor publice responsabile cu reglementarea acestui domeniu.

Şi mai importante apar însă observaţiile referitoare la materii în continuare există profesii care prezintă un grad ridicat de reglementare. Este vorba, în principal, despre profesiile juridice care, multă vreme au invocat caracterul de autoritate publică al actelor/serviciilor efectuate ca motiv de exceptare de la aplicarea regulilor de concurenţă, (notarii publici, care cunosc toate formele de restricţionări ce caracterizează aşa numitul sistem al notariatului latin executorii judecătoreşti).

La nivel comunitar lucrurile s-au clarificat în 2011. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a apreciat că acele activităţi care nu presupun exercitarea unor puteri decizionale, acele activităţi auxiliare sau pregătitoare în raport cu exercitarea autorităţii publice, respectiv acele activităţi a căror exercitare, deşi presupune un contact, chiar constant şi organic, cu autorităţile administrative sau judiciare sau o participare, chiar obligatorie, la funcţionarea acestora, nu aduc atingere puterilor de apreciere şi de decizie ale respectivelor autorităţi, nu pot fi asociate cu exercitarea autorităţii publice.

Faptul că se acţionează urmărind un obiectiv de interes general (un serviciu de interes public - n.n.) nu este suficient pentru ca o anumită activitate să fie considerată asociată în mod direct şi specific exercitării autorităţii publice. Criteriul urmat în mod tradiţional pentru identificarea autorităţii publice este capacitatea autorităţii publice de a-şi impune voinţa în mod unilateral, mai exact, fără să fie necesar consimţământul subiectului de drept vizat. Dimpotrivă, particularul nu poate să îşi impună propria voinţă în faţa altui particular decât în baza consimţământului acestuia din urmă.

În aceeaşi cauza, instanţa comunitară a sesizat faptul că, în activitatea de autentificare a actelor şi a convenţiilor, notarul nu ar avea nicio putere decizională faţă de părţi. Faptul că anumite acte trebuie autentificate în mod obligatoriu ar fi lipsit de relevanţă, întrucât numeroase proceduri ar avea un caracter obligatoriu fără a fi însă manifestarea exercitării autorităţii publice.

De asemenea, faptul că notarul îşi asumă răspunderea (civilă profesională - n.n.) atunci când întocmeşte acte notariale ar apropia de majoritatea profesioniştilor independenţi precum avocaţii, arhitecţii sau medicii, a căror răspundere ar fi de asemenea angajată în cadrul activităţilor pe care le exercită.

Pe lângă argumentele de ordin juridic, invocate în susţinerea necesităţii renunţării la limitările existente, Consiliul Concurenţei a recurs la efectuarea de analize economice pentru a avea o imagine cât mai clară asupra efectelor în piaţă ale acestor restricţionări.

Plecând de la studiul privind serviciile conexe tranzacţiilor imobiliare în 21 state membre, comandat şi publicat de Comisia Europeană şi utilizând metodele/modelele de analiză folosite în cadrul acestuia, s-a efectuat o evaluare similară la nivelul României fiind vizate, de la servicile oferite de agenţiile imobiliare, evaluatori, specialişti în cadastru la cele notariale. Din analiza comparativă a indicilor de reglementare, în cazul profesiei de notar public a rezultat unul dintre cele mai ridicate grade de reglementare anticoncurenţială situându-se din acest punct de vedere peste media europeană a ţărilor cu acelaşi sistem de organizare" a profesiei. Un alt aspect relevat de analiza efectuată a fost cel privind costurile aferente "unei tranzacţii imobiliare, costuri ajustate în funcţie de venitul mediu net din fiecare ţară şi de puterea de cumpărare, cu până la de patru ori mai mare în România decât media europeană.

Astfel, concluziile analizei au indicat o corelare evidentă a nivelului ridicat al acestor costuri cu nivelul ridicat de reglementare, cel puţin în privinţa serviciilor de natură juridică.

Urmare a recomandărilor formulate de autoritatea de concurenţă în baza acestei analize dar şi a pronunţării de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele privind condiţia de cetăţenie pentru notari, asupra caracterului economic al activităţii acestora, s-a manifestat o oarecare deschidere din partea reprezentanţilor profesiei şi a Ministerului Justiţiei în găsirea unor soluţii care să elimine o parte din restricţiile existente.

Astfel, legea privind profesia de notar public a fost modificată în cursul anului trecut în sensul introducerii posibilităţii liberalizării onorariilor pentru anumite acte şi proceduri notariale. In acest sens s-a agreat ideea implementării unui program pilot, pe o perioadă de timp determinată, urmând ca la finalul acesteia să fie cuantificate efectele în piaţă ale unei astfel de măsuri, în funcţie de care să se procedeze mai departe la liberalizarea onorariilor sau, dimpotrivă, să se reintroducă reglementarea acestora. A rămas însă în discuţie care anume proceduri vor face obiectul acestei liberalizări, autoritatea de concurenţă insistând ca acestea să fie dintre cele care au o pondere însemnată atât din punct de vedere al numărului şi frecvenţei cât şi din punct de vedere al valorii lor (veniturilor realizate)

Atunci când restricţiile asupra concurenţei nu rezultă dintr-un act normativ emis de stat ci este rezultatul unor decizii luate în cadrul unei organizaţii profesionale, fără să existe o prevedere legală în acest sens, organizaţia profesională este pasibilă de încălcarea regulilor de concurenţă.

Astfel, pe baza acestor concluzii, pot fi numite programatice s-a ajuns şi la speţa analizată, deşi apare elocvent că s-a pornit de la concluzie.

O a doua problemă poate şi mai gravă este aceea că decizia şi verificările se prijină pe "denunţul" unui martor - B. .

Să dai credit aproape exclusiv declaraţiei acestuia - aflat în raporturi de duşmănie nu doar cu un alt notar C. cum s-a încercat a se minimaliza, ci cu instituţia Camerei Notarilor Publici, apare profund eronat.

Sunt elocvente în acest sens plângerile penale (denunţ) împotriva Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Suceava (CNPS) şi alte petiţii ale acestuia adresate autorităţilor.

Chiar în Decizie se subliniază bolduit faptul că "continuitatea faptei este atestată de sesizarea trimisă UNNPR de către notarul public B. .

Iar când se referă că "mai multe birouri notariale au confirmat existenţa unei aplicaţii" se dă ca unic exemplu răspunsul aceluiaşi martor .

Câtă vreme în întregul drept procesual român nu se poate utiliza mărturia venită din partea unei persoane în duşmănie, faptul că această decizie a Consiliului Concurenţei se prijină în cea mai mare parte pe declaraţiile şi "denunţurile" unei singure persoane, face nevalid actul juridic analizat.

Pe fondul recursului se relevă următoarele, pentru dovedirea unor înţelegeri şi practici concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau demiterea concurenţei art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996

- dovada înţelegerii

- punerea ei în practică de către notar

1. Pentru dovedirea înţelegerii, intimata a susţinut că

În perioada cuprinsă între anii 2010 - 2011. au fost realizate tabele cu onorariile minimale stabilite şi/sau agreate pentru cele mai importante acte şi proceduri notariale diferenţiate pentru fiecare dintre judeţele Suceava şi Botoşani. Aceste tabele au fost distribuite, în repetate rânduri, către notarii activi, în special prin e-mail, dar şi direct, în cadrul unor adunări special convocate. De asemenea, ele au fost afişate pe website-ul Camerei Notarilor Publici Suceava şi transpuse într-o aplicaţie informatică. Onorariile minimale au fost introduse în tabele atât in varianta cu TVA, cât şi fără TVA.

În perioada cuprinsa intre anii 2010-2012 onorariile minimale agreate au fost puse in practica de părţile implicate.

Notarii publici, membri ai Camerei Notarilor Publici Suceava, au participat la stabilirea unor onorarii minimale, superioare celor prevăzute.de cadrul legal în vigoare. De asemenea, notarii publici nou intraţi în profesie au consimţit să se alinieze înţelegerii şi/sau practicii concertate existente la nivelul membrilor Camerei Notarilor Publici Suceava, nedenunţând-o sau neluând măsuri clare de delimitare de aceasta.

La data de 08 iulie 2010, a avut loc una dintre întâlnirile notarilor publici membri ai CNPSV ("şedinţă"), în urma căreia s-au stabilit onorariile minimale ce urmau a fi practicate la nivelele judeţelor Suceava şi Botoşani. Unul din aceste tabele cu onorarii minimale (Valabile pentru Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei). transmis prin e-mail. în data de 09 iulie 2010. la ora 00:23, de la x@x.ro către D.. notar public din municipiul Rădăuţi, confirmă existenţa unor onorarii minimale stabilite la nivelul judeţului Suceava, la şedinţa din data de 8 iulie 2010. Textul e-mailului şedinţa din data de 08.07.2010." în ataşamentul e-mailului sunt transmise onorariile 2010 pentru Rădăuţi, Câmpulung, Vatra Dornei.

Cu toate că documentul în cauză se refera doar la 3 circumscripţii judecătoreşti, verificările efectuate asupra copiilor de pe registrele notariale furnizate de către birourile notariale relevă faptul că onorariile agreate pentru aceste localităţi s-au aplicat şi de către notarii publici ce activau în alte circumscripţii teritoriale judecătoreşti din raza teritoriala a Curţii de Apel Suceava,

Astfel, încă din luna iulie 2010, notarii publici activi în circumscripţiile judecătoreşti Suceava, Fălticeni. Gura Humorului. Câmpulung Moldovenesc. Vatra Dornei, Rădăuţi, Botoşani, Dorohoi, Darabani şi. Să veni au pus în aplicare grile de onorarii minimale diferite de cele reglementate de Normele - 2005 şi eu valori ale onorariilor minime mult superioare celor din Normele - 2005.

Onorariile minimale transmise prin e-mail la data de 8 iulie 2010 sunt, în mare pane, similare celor care au fost distribuite ulterior prin e-mail în data de 25 februarie 2011, respectiv 28 octombrie 2011 şi încărcate pe u-ebsite-ul CNPSV, fiind superioare celor prevăzute în Normele - 2005, respectiv Normele - 2011.

În realitate, deşi este cunoscută validitatea de dovezi în domeniul concurenţei tip, nu de "ceşti de cafea" în acest caz din cursul deciziei lipseşte dovada chiar deductibilă pe baza firului logic.

Trebuie subliniat dintr-un început că decizia reia faptul că onorariile aşa zis stabilite CNPSV ar fi fost superioare celor stabilite prin Normele 2005, respectiv 2011.

Este evident acest lucru acele măriri fiind "minimale" în cazul în care s-ar fi situat sub ele mai mult ca sigur intimata ar fi acuzat părţile de "dumping"

Cât priveşte Normele din 2011, evident este faptul că ele nu puteau fi aplicate în 2010.

Instanţa dă o altă interpretare decât cea emisă de intimată prin Decizie paragraful- 93, nefiind nici o logică în a te întâlni pentru a fixa onorarii mai mari decât cele transmise ca parteneri forului superior.

Din contră, realitatea acestor ultimii zeci de ani a vădit faptul că propunerile au vizat întotdeauna valori mai mari, de la care forurile decizionale să aibă de unde scădea/tăia.

Că lucrările nu sunt aşa cum pretinde intimatul rezidă şi din cuprinsul pct. 85 al Deciziei care se referă la onorarii 2010 (deşi erau în a doua parte a anului pentru Rădăuţi Câmpulung şi Vatra Dornei.

Nemaiinsistând, asupra faptului că actualmente notarii nu au sediile doar în localităţile în care se aflau Judecătorii - şi Notariate de Stat, acest e-mail face referire doar la trei dintre localităţile judeţului Suceava, neexistând o dovadă, ci dincontră, asupra acoperii sale la nivelul de judeţ, în timp ce pentru judeţul Botoşani o astfel de dovadă lipseşte cu desăvârşire.

Pentru anul 2011, neclaritatea este şi mai pregnantă. Singura pretinsă dovadă fiind un document ridicat de la BIN E. data de 19 octombrie 2011, deci aproape de finalul anului cu înscrisurile citate de intimată ca relevante scrise de mână.

Cât priveşte aplicaţia informatică care a fost instalată pe staţiile de lucru ale notarilor publici trebuie amintit că data iniţială a acesteia ar fi conform intimatei 28 octombrie 2011.

Concluzia intimatei de la pct. 128 din Decizie conform căreia faptul că aplicaţia informatica a fost realizată pentru crearea unor onorarii minimale diferite decât cele din Normele - 2005 sau Normele - 2011 rezultă din precizările" făcute de notarul public E., cu ocazia inspecţiei inopinate, care relevă faptul ca că tabelele şi calculatoarele cu onorarii minimale au reprezentat "« încercare în baza unui program IT, de calcul a unor onorarii care să constituie bara de negociere pentru ca, prin reducerile cerute de clienţi, sa se ajungă la cuantumul prevăzut de Ordinul ministrului şi de asemenea cuprind unele operaţiuni ce au fost introduse prin C. civ. din 2015, este forţată, din cele expuse nerezultând aspectul invocat.

De altfel, la acest subcapitol se relevă,pct. 132, faptul că un notar - F. afirmă că nu a folosit-o, neexistând nicio repercursiune în acest caz, iar, concluziile intimatei se sprijină doar pe afirmaţiile notarului B., despre capacitatea acestora dea fi luate în considerare din punct de vedere probator, instanţa pronunţându-se anterior.

Şi ca un ultim punct de critică, cum Decizia vădeşte onorarii diferite pentru judeţul Suceava şi Botoşani faţă de organizarea unitară a CNPSV adoptarea de hotărâri de acest gen nu apare sustenabilă.

Cu referire la aspectele concrete ale înţelegerii, respectiv transpunerea lor în practică, singura probă ar fi un tabel comparativ (tabelul nr. 2 din Decizie) .

Dincolo de acelaşi aspect al faptului că unul din tabele aparţine aceluiaşi notar B., care, de altfel, acţionând în judeţul Botoşani, nu ar fi avut de a face cu onorariile din judeţul Suceava unde acţionează notarul E., ca tabelul acesteia avea unele sume scrise de mână - nefiind deci vorba despre acelaşi print, nimic nu dovedeşte faptul că în concret toţi notarii sanţionaţi au solicitat aceleaşi onorarii.

De altfel, reclamantul din prezenta, trimite în contestaţia sa la Registrul General Naţional în care se regăsesc o multitudine de acte de onorarii diferite de cele pretins a fi făcut obiectul înţelegerii însă asupra acestui aspect Consiliul Concurenţei nu se pronunţă pretinzând în Decizie pct. 6.3.4.1 că ar fi practicat clar anumite onorarii, iar ulterior nu răspunde în concret acestei critici.

Instanţa de recurs concluzionează că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada aplicării acestor tarife în mod exclusiv de către toţi notarii, trimiterile din analizele individuale (pct. 6.3) care se raportează la un minim legal mai mic, probabil tocmai pentru a sugera nerespectarea legii, deşi nu aceasta a fost analizată în prezenta decizie, afirmaţiile intimatei nu apar a fi reale.

În ceea ce priveşte aspectele concrete vizându-l pe reclamantul-recurent, instanţa de fond a îmbrăţişat poziţia intimatei conform căreia împrejurarea potrivit căruia notarul public A. şi-a început activitatea în aprilie 2013 nu înlătură răspunderea acestuia pentru fapta anticoncurenţială reţinută de către Consiliul Concurenţei având în vedere următoarele considerente:

- reclamantul avea posibilitatea să cunoască practica existentă la nivelul membrilor CNPSV, prin frecventarea biroului notarial în cadrul căruia a efectuat stagiul de pregătire, perioadă în care notarul stagiar a asistat notarul public coordonator la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale;

- tabelele cu onorariile ce fac obiectul faptei sancţionate prin decizia contestată se regăseau pe website-ul CNPSV - Secţiunea 2011/adrese x secţiune des vizitată de către notarii publici, având în vedere că în acest loc apar atât minute ale unor şedinţe de cooperare profesională cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cât şi întreaga corespondenţă cu UNNPR;

- potrivit declaraţiilor notarului public B. aveau loc întâlniri regulate ale membrilor CNPSV. Astfel, acestea au reprezentat contextul favorabil pentru schimbul de informaţii sensibile din punct de vedere comercial, care a condus la atingerea unui anumit nivel de înţelegere şi reciprocitate în ceea ce priveşte conduita părţilor implicate. Notarii publici nu puteau, în niciun caz, să nu ia în considerare, în mod direct sau indirect, informaţiile obţinute în cursul acestor reuniuni regulate sau schimburi de informaţii;

- onorariile practicate de reclamantul notar public A., care a început să profeseze ca notar public definitiv din aprilie 2013, ar fi trebuit stabilite prin raportare la Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 943/C/2005 şi nr. 46/C/2011. Or, aşa cum se arată la subsecţiunea 6.3.41 din decizia contestată, deşi susţine că nu cunoştea existenţa onorariilor ce fac obiectul deciziei, reclamantul s-a aliniat practicii anticoncurenţiale existente la nivelul membrilor CNPSV şi a aplicat, în activitatea derulată, onorarii prin raportare la nivelul minim stabilit de părţile implicate în înţelegerea şi/sau practica concertată ce face obiectul deciziei contestate;

- potrivit jurisprudenţei UE din cauzele Anic Partecipazioni şi Hiils16 atunci când întreprinderile iau cunoştinţă sub orice formă despre existenţa unei înţelegeri şi/sau practici concertate pe piaţa relevantă, acestea ţin seama de informaţiile schimbate cu concurenţii, inclusiv prin intermediul asociaţiilor profesionale, în determinarea comportamentului pe piaţă, cu atât mai mult atunci când înţelegerea şi/sau practica concertată îşi produce efectele în mod regulat şi pe o perioadă lungă de timp;

A menţine astfel de considerente ca valide prin suspiciuni atât asupra întâlnirilor regulate ale unor organizaţii profesionale, la faptul că pe site-ul organizaţiei se găsea o Secţiune din 2011 ce cuprinde după cum se vede o multitudine de informaţii, nu şi aşa-zisele tabele obligatorii de onorarii, a afirma fără nicio probă că reclamantul, "avea posibilitatea să cunoască practică" apare o eroare de logică formală nu doar juridică ce trebuie înlăturată.

În final trebuie să se reamintească asupra deselor raportări la Ordinele MJ din 2005 şi 2011 privind onorariile .

Acestea erau minimele deci nimic nu ţinea notarul să nu aplice tarife superioare, interdicţia vizând doar coborârea sub barem. Trebuie subliniat acest lucru întrucât în toată Decizia contestată şi ulterior prin apărările formulate s-au făcut trimiteri repetate, chiar excesive, la aceste valori de parcă era obligatorie aplicarea doar a acelor tarife.

În concluzie, în raport de analiza de mai sus, instanţa reţine că Decizia nr. 76/2012-2017 ai Consiliului Concurenţei a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale, neexistând o înţelegere în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei nr. 21/1996.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele analizate apar incidente prevederile art. 488 alin1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. să admită recursul, să caseze sentinţa, să admită acţiunea şi să anuleze Decizia nr. 76/2017 în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

Cât priveşte recursul împotriva hotărârii vizând suspendarea deciziei acesta urmează a fi respins nefiind incidente dispoziţiile invocate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte cererea de anulare.

Casează sentinţa atacată.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Biroul Individual Notarial A.

Anulează în parte Decizia nr. 76 din 20 decembrie 2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei în ceea ce priveşte Biroul Individual Notarial A..

Respinge recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte măsura suspendării executării amenzii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2019.