Validity of state ownership of university-administered land; admissibility of Ministry's accessory intervention in challenge to public domain allocation

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A. şi B., au solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, (poziţia MFM 149997 ANEXA 3), cu privire la atestarea dreptului de proprietate al statului asupra suprafeţei de 1633,77 ha, teren dat în administrare Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, pentru Staţiunea Didactică Experimentală.

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti.

A fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Recursul.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenientul Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- în conformitate cu dispoziţiile art. 94 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 interesul Ministerului Educaţiei Naţionale decurge din calitatea de organ de specialitate al administraţiei publice centrale care elaborează şi impementează politica naţională în domeniul învăţământului superior;

- potrivit dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 1/2011 şi a dispoziţiilor art. 126 din aceeaşi lege, ministerul controlează modul în care universităţile işi exercită autonomia universitară;

- s-a arătat că bunul imobil ce face obiectul acţiunii face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi se regăsesc în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1705/2006, Ministerul Educaţiei Naţionale fiind ordonator principal de credite.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie voluntară accesorie formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării Înalta Curte reţine că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, cu privire la atestarea dreptului de proprietate al statului asupra suprafeţei de 1633,77 ha, teren dat în administrare Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, pentru Staţiunea Didactică Experimentală.

Prin încheierea atacată, instanţa fondului a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 96 alin. (9), art. 122 (1) şi 123 alin. (2) din Legea 1/2000, că terenul în discuţie nu se află în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale ci în administrarea unei unităţi de învăţământ care beneficiază de autonomie universitară.

Potrivit dispoziţiilor referitoare la formularea şi soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie cuprinse în C. proc. civ. art. 61-67 din C. proc. civ., condiţiile formulării unei cereri de intervenţie voluntară accesorie presupun existenţa unui interes propriu, determinat, legitim născut şi actual în participarea la judecata procesului.

Deşi corecte reţinerile instanţei de fond cu privire la existenţa unui drept de autonomie universitară, Înalta Curte reţine că terenurile în litigiu se află în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a banatului Timişoara, pentru Staţiunea Didactică Experimentală, dar în domeniul public al statutului, iar raportul juridic dedus judecăţii depăşeşte sfera actelor de administrare punându-se în discuţie însăşi valabilitatea includerii terenurilor în domeniul public al statului.

In aceste condiţii, instanţa apreciază, raportat la prevederile art. 61 alin. (3) din C. proc. civ., că este justificat interesul Ministerul Educaţiei Naţionale de a interveni în apărarea interesului pârâtului Guvernul României.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va admite cererea de intervenţie accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva încheierii din data de 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi rejudecând:

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.