Lawyer exam grading invalidated for missing correction guides despite detailed grading rubrics

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 16.04.2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliului Uniunii şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, a solicitat anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum şi a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamant; în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, obligarea pârâţilor la transmiterea unei copii a Deciziei/Hotărârii prin care s-au numit membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor după care au fost numiţi membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor profesionale, în materia evaluării şi verificării cunoştinţelor de specialitate după care au fost numiţi membrii Comisiei; obligarea pârâţilor la constituirea unei noi Comisii care să recorecteze lucrările reclamantului la disciplina: Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat; în cazul obţinerii unei medii peste 7, să fie obligaţi pârâţii la: a) emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susţinut de reclamant; b) emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 674 din 30.12.2014 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul I.N.P.P.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtului Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Prin decizia civilă nr. 1.903/14.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 674/30 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, instanţa de recurs reţinând că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor

2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, prin sentinţa nr. 397 din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, a anulat în parte Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România în ceea ce îl priveşte pe reclamant, a obligat pârâţii să constituie o nouă comisie care să recorecteze lucrarea reclamantului la disciplina "Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat", iar în cazul obţinerii la această materie a unei note peste 7, a obligat pârâtul U.N.B.R. să emită o hotărâre de validare a rezultatului examenului obţinut de reclamant şi să emită o decizie de primire în profesia de avocat, a respins celelalte capete de cerere şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6.418 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 300 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 605 RON reprezintă cheltuieli de transport, iar suma de 5.513 RON reprezintă onorariul avocaţial parţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 29 alin. (2) din regulament sunt lipsite de echivoc, fiind necesar ca la corectarea şi notarea lucrărilor, corectorii să aibă la îndemână atât bareme de evaluare, cât şi ghiduri de corectare. Or, pentru examenul susţinut de către reclamant nu s-au întocmit ghiduri de corectare.

Curtea a reţinut că nu poate opera o excludere a obligaţiei de întocmire a ghidurilor pentru considerentul că s-au întocmit bareme, cele două fiind stabilite, expressis verbis, cumulativ. Ghidul de corectare este necesar pentru examinarea corectă şi echitabilă a tuturor candidaţilor, fiecare din cele două documente având o funcţie individuală. Se observă că examenul nu s-a desfăşurat pe baza unor teste grilă, astfel că în ghidul de corectare ar fi trebuit explicate metodele prin care corectorii stabilesc punctajul care trebuie acordat în ipoteza în care răspunsul nu este complet. De pildă, la subiectul privind cazurile de nedemnitate, în lipsa ghidului, corectorii nu cunosc modul în care se va nota răspunsul incomplet al reclamantului "a fost condamnat pentru infracţiuni intenţionate la pedeapsa închisorii pentru fapte ce-l fac nedemn de această profesie". Aceasta în condiţiile în care potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este nedemn de a fi avocat "cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei". Din răspunsul reclamantului lipseşte referirea la caracterul definitiv al condamnării şi, de asemenea, în locul sintagmei "de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei", este utilizată o altă sintagmă care se apropie într-o foarte mică măsură de cea prevăzută de lege. Nu se poate cunoaşte care este punctajul care trebuie acordat acestei variante de răspuns, ceea ce afectează în mod direct rezultatul obţinut de către reclamant la examen, or, această vătămare ar fi fost înlăturată dacă s-ar fi întocmit un Ghid de corectare care să indice cum anume se punctează astfel de situaţii în care intervin răspunsuri parţiale, fiind necesar ca toţi candidaţii să fie trataţi în mod egal sub acest aspect. Acordarea punctajelor pentru aceste situaţii nu poate fi lăsată la libera apreciere a corectorilor deoarece prevederea legală (art. 29 alin. (2) din regulament) stabileşte necesitatea întocmirii ambelor documente.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 397/11.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj, în sensul că, în locul sintagmei "iar în cazul obţinerii la această materie a unei note peste 7", se va trece "iar în cazul obţinerii unei medii peste 7".

3. Recursurile exercitate în cauză

1. Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, ambii criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, recurenţii-pârâţi a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a dispus constituirea unei comisii pentru recorectarea lucrării reclamantului la materia Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, iar în cazul obţinerii unei medii peste 7 la această materie, să fie obligaţi pârâţii să emită o hotărâre de validare a rezultatelor examenului susţinut de reclamant şi o decizie de primire în profesia de avocat, or instanţa nu a ţinut cont de faptul că reclamantul a solicitat ca în cazul în care va obţine media generală peste 7, necesară promovării examenului potrivit art. 6 alin. (5) din Regulamentul cadru de examen adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 4/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 693/2013, să fie obligaţi pârâţii să emită o hotărâre de validare a rezultatelor examenului susţinut de reclamant şi o decizie de primire în profesia de avocat.

- a doua critică şi principala critică de nelegalitate a sentinţei priveşte interpretarea greşită dată de instanţă art. 29 alin. (2) din Regulamentul-cadru de examen, care prevede:

"Corectarea şi notarea lucrărilor se face cu respectarea baremelor de evaluare şi de notare şi a ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor, ori de Comisia de elaborare a subiectelor, în caz de admitere a contestaţiilor privind baremul de corectare". Singurul motiv pentru care instanţa de fond a admis în parte acţiunea l-a reprezentat lipsa ghidului de corectare, necesar şi obligatoriu în opinia acesteia pentru "examinarea corectă şi echitabilă a tuturor candidaţilor". În realitate, ghidul de corectare a fost suplinit de baremele de evaluare şi notare care au îndeplinit şi funcţia de ghid de corectare prin caracterul lor detaliat, extins, de natură să asigure o transparenţă cât mai mare asupra modalităţii de evaluare, prin precizarea punctajului aferent fiecărei cerinţe la subiectele pentru toate cele cinci materii de examen.

2. La data de 30.03.2018, împreună cu întâmpinarea depusă în cauză, reclamantul A. a formulat recurs incident împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat menţinerea dispozitivului hotărârii şi înlocuirea considerentelor reclamantului referitoare la "numirea membrilor comisiei de examen cu precădere din avocaţii cadre didactice, la faptul că numirea membrilor comisiei de examen nu s-a făcut din baza de date a avocaţilor cu experienţă în elaborarea subiectelor şi verificarea cunoştinţelor de specialitate ale candidaţilor, precum şi experienţă privind metodele şi tehnicile ede evaluare, la faptul că din comisia de concurs nu au făcut parte avocaţi cu o vechime de minimum 10 ani în profesia de avocat, la încălcarea principiului egalităţii şi principiului securităţii raporturilor juridice, la încălcarea art. 30 şi 33 din Regulament în ceea ce priveşte notarea lucrării reclamantului, respectiv la necesitatea întocmirii unuor bareme de notare separate, la lipsa unor bareme clare".

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul A. a solicitat respingerea recursului formulat de UNBR şi INPPA, în parte ca inadmisibil, în ceea ce priveşte motivul de recurs privind menţiunea greşită din dispozitiv, iar în rest ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâţilor Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliului Uniunii şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: -anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum şi a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamant; -în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, obligarea pârâţilor la transmiterea unei copii a Deciziei/Hotărârii prin care s-au numit membrii Comisiei de examen; -precizarea criteriilor după care au fost numiţi membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor profesionale, în materia evaluării şi verificării cunoştinţelor de specialitate după care au fost numiţi membrii Comisiei; -obligarea pârâţilor la constituirea unei noi Comisii care să recorecteze lucrările reclamantului la disciplina: Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat; -în cazul obţinerii unei medii peste 7, să fie obligaţi pârâţii la: a) emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susţinut de reclamant; b) emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat în parte Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România în ceea ce îl priveşte pe reclamant, a obligat pârâţii să constituie o nouă comisie care să recorecteze lucrarea reclamantului la disciplina "Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat", iar în cazul obţinerii la această materie a unei note peste 7, a obligat pârâtul U.N.B.R. să emită o hotărâre de validare a rezultatului examenului obţinut de reclamant şi să emită o decizie de primire în profesia de avocat, a respins celelalte capete de cerere şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6.418 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 300 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 605 RON reprezintă cheltuieli de transport, iar suma de 5.513 RON reprezintă onorariul avocaţial parţial.

Menţiunea privind obţinerea unei note peste 7 a fost corectată de prima instanţă prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018 în care s-a dispus în sensul că, în locul sintagmei "iar în cazul obţinerii la această materie a unei note peste 7", se va trece "iar în cazul obţinerii unei medii peste 7".

1. Pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, printr-un memoriu comun, au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Cu referire la excepţia tardivităţii recursului declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, invocată din oficiu:

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtei UNBR la data de 13.01.2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 31.01.2018 (data poştei plic dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 29.01.2018.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Consiliul Uniunii ca tardiv formulat.

Analizând recursul formulat de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor se constată că la termenul de judecată din 12.12.2019, recurentul pârât, prin avocat a precizat că înţelege să renunţe la prima critică din recurs vizând media necesară pentru promovarea examenului, dată fiind soluţia pronunţată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018.

Cea de a doua critică de nelegalitate a sentinţei priveşte interpretarea greşită dată de instanţă art. 29 alin. (2) din Regulamentul-cadru de examen.

Potrivit art. 29 alin. (2) din Regulamentul cadrul al concursului:

"corectarea şi notarea lucrărilor se face cu respectarea baremelor de evaluare şi de notare şi a ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor, ori de comisa de elaborare a subiectelor, în caz de admitere a contestaţiilor privind baremul de notare".

Din dispoziţia legală menţionată mai sus rezultă fără putinţă de tăgadă că era obligatorie întocmirea celor două instrumente de lucru, baremele de evaluare/notare şi ghidurile de corectare, pentru o examinarea corectă şi echitabilă a tuturor candidaţilor, în acord cu cerinţa redactorului subiectelor, mai ales că examenul nu s-a desfăşurat pe baza unor teste grilă.

În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă, după o analiză profundă a materialului probator, a concluzionat că acordarea punctajelor pentru aceste situaţii nu poate fi lăsată la libera apreciere a corectorilor deoarece prevederea legală (art. 29 alin. (2) din regulament) stabileşte necesitatea întocmirii ambelor documente.

Pe de altă parte, este adevărat că prin decizia nr. 1903/14.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut "ca fiind pertinentă concluzia recurenţilor pârâţi în sensul că existenţa unui ghid de corectare ca înscris distinct de barem nu constituie o condiţie de validitate a examenului atunci când baremul este extins, aşa cum este situaţia în speţa de faţă", însă aceasta este doar o apreciere a instanţei în contextul probatoriu din acea cauză, nefiind intervenită autoritatea de lucru judecat.

În prezenta cauză, dat fiind spcificul acestei speţe şi materialul probatoriu administrat, redat pe larg de prima instanţă în conţinutul hotărârii recurate, apare cu evidenţă necesitatea existenţei ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor. Rolul ghidului de corectare nu poate fi contestat, acesta instituind premisele unei corectări uniforme, înlăturând riscurile existenţei unor diferenţe mari între note datorate lipsei aplicării uniforme a baremului. Redactorul subiectelor este cel care are o viziune asupra modalităţii de soluţionare a subiectelor şi este cel care poate să precizeze cel mai exact ce cunoştinţe ale candidatului s-au urmărit a fi testate prin instituirea unei anumite cerinţe, cum trebuie aplicat baremul şi astfel acordat punctajul.

Faţă de argumentele prezentate mai sus critica recurentului este nefondată.

2. Cu privire la recurs incident formulat împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Răspunzând punctual criticilor formulate şi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că prima susţinere a recurentului se referă la compunerea comisiilor, susţinându-se că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 33 alin. (5) din Statut, în ceea ce priveşte raportul dintre Statut şi Lege şi în ceea ce priveşte interpretarea sintagmelor "cu precădere", respectiv "majoritatea" din cuprinsul textelor legale invocate.

Potrivit dispoziţiilor 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: "Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor."

Conform art. 33 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat din 03.12.2011: "Comisia permanentă a U.N.B.R. desemnează comisia naţională de examinare, ai cărei membri vor fi, în majoritate, avocaţi cadre didactice universitare cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 10 ani. Din rândul membrilor comisiei naţionale de examinare, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabileşte, cu luarea în considerare a propunerilor barourilor, componenţa comisiei teritoriale/comisiilor teritoriale care este/sunt delegată/delegate la centrul/centrele teritorial/teritoriale de examen. De asemenea, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabileşte materiile la care se organizează probe scrise şi orale şi organizează activitatea de examen."

Or, aşa cum a reţinut corect şi prima instanţă, dispoziţia legală menţionată nu instituie vechimea de 10 ani în profesie ca o condiţie pentru a fi membru al comisiei naţionale, ci stabileşte că avocaţii cadre didactice cu minimum 10 ani vechime vor avea preponderenţă în cadrul comisiei. Cum majoritatea membrilor comisiei naţionale au avut o vechime de minimum 10 ani în profesia de avocat nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

O altă critică a recurentului vizează lipsa borderourilor de notare, susţinându-se că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (6) din Regulement.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulament, lucrările se notează cu note de la 1 la 10, cu două zecimale, pentru fiecare din materiile de examinare; corectarea şi notarea pe baza baremului se înregistrează în borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare aplicat înainte de începerea operaţiunilor de corectare, iar în alin. (6) se arată că, după ce toate lucrările au fost corectate şi notate, iar notele au fost înscrise pe lucrări, acestea se deschid în prezenţa preşedintelui comisiei de examen, iar notele finale se înregistrează imediat în borderourile de examen.

Din ansamblul acestor dispoziţii legale, apare corectă aprecierea primei instanţe cum că nu rezultă că s-ar întocmi două categorii de borderouri, nefiind precizată vreo funcţie pe care a doua categorie de borderoruri ar putea-o îndeplini, astfel că sintagma "borderouri de examen" nu este decât expresia unei exprimări generice privind borderourile ale căror funcţii sunt indicate în cuprinsul secţiunii 5 a regulamentului cadru, şi anume borderourile de notare. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) au ca teză numai obligaţia de înscriere a notelor în borderouri, iar nu o obligaţie de întocmire a unor alte borderouri, separate de cele de notare, critica fiind nefondată.

Ultima critică a recurentului se referă la excesul de putere rezultat din existenţa unei discrepanţe vădite între numărul candidaţilor declaraţi admişi înainte de contestaţii (460) şi cel al persoanelor admise după afişarea rezultatelor finale (768).

Or, această discrepanţă nu priveşte situaţia reclamantului şi nu constituie temei de nelegalitate a actului, contestat doar pentru neregularităţi privind examinarea reclamantului la disciplina "Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat". În mod corect prima instanţă a înlăturat acest motiv de nelegalitate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul susţine contradictorialitatea hotărârii cu referire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 în ceea ce priveşte două motive de nelegalitate diferite: referitoare la calitatea de cadru didactic, respectiv la cea a vechimii în profesie, ambele condiţii fiind impuse de aceeaşi prevedere legală.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii în parte a acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, invocată din oficiu şi va respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Va respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2019.