Clawback contribution: compensation value versus sales revenue as the legal basis for quarterly tax calculation and administrative data transparency.

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. x/29.01.2015 transmisă de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului IV al anului 2014; anularea adresei nr. x/04.03.2015, astfel cum a fost modificată prin adresa nr. x/19.09.2015 prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamanta împotriva notificării nr. x/29.01.2015; anularea notificării nr. x/29.04.2015 transmisă de către CNAS prin care le-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2015; anularea adresei nr. x/16.06.2015, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de împotriva notificării nr. x/29.04.2015 şi obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2422 pronunţată în data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins exceptia inadmisibilitatii cererii modificatoare, ca neîntemeiata, a admite in parte actiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat urmatoarele acte emise de pârâtă notificarea nr. x/29.01.2015, privind trimestrul IV 2014; notificarea nr. x/29.04.2015, privind trimestrul I 2015; adresa nr. x/04.03.2015 şi adresa nr. x/16.06.2015.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta la comunicarea către reclamanta a consumului de medicamente suportate din FNUASS si din bugetul Ministerului Sanatatii, consum inregistrat in trimestrele IV 2014 si I 2015, aferent vanzarilor reclamantei şi a respins în rest actiunea, ca neîntemeiata.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâtul Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi recurs incident reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursurilor şi casarea sentinţei.

Recurenta-pârâtă, cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare respinsă de instanţa de fond, arată că nu s-a înregistrat o plângere administrativă prealabilă cu privire la obligarea CNAS la comunicarea consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trim. IV al anului 2014 şi în trim. I al anului 2015 astfel că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii.

Pe fond, în esenţă, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că CNAS nu a comunicat consumul de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trim. IV al anului 2014 şi în trim. I al anului 2015, în număr de unităţi din fiecare medicament.

În acest sens, arată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 întrucât se raportează doar consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

CNAS a depus la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii notificărilor contestate de reclamantă din care rezultă consumul de medicamente aferent trimestrului IV al anului 2014 şi trimestrului I al anului 2015.

De asemenea, datele transmise de CNAS sunt conforme cu realitatea, consumul total de medicamente fiind calculate pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

Astfel, reclamanta a transmis listele medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială, în cadrul acestor liste fiind incluse şi medicamentele identificate prin codurile CIM ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii.

Apreciază că susţinerea instanţei de fond referitoare la faptul că CNAS nu a probat corectitudinea datelor transmise este nefondată, întrucât toate informaţiile legate de datele de consum puse la dispoziţia instanţei precum şi a reclamantei au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel naţional.

Sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 şi legislaţia derivată astfel că nu se pot critica prevederile legale.

Invocă recurenta decizia Curţii Constituţionale nr. 789/2015 prin care s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011.

Precizează că modul de calcul al contribuţiei trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) indice 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

Referitor la anularea adreselor contestate, susţine că răspunsurile CNAS la contestaţia formulată de reclamantă nu au natura unor acte administrative şi nu produc efecte juridice.

În consecinţă, solicită admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Apreciază că, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare.

Pe fond, a învederat, în esenţă că, în mod corect prima instanţă a reţinut lipsa oricărei transparenţe în ceea ce priveşte datele comunicate de CNAS şi a obligat pârâta la comunicarea consumului de medicamente iar, din rapoartele de control depuse chiar de pârâtă rezultă existenţa a numeroase erori cu privire la valorile indicate iniţial în notificările pe baza cărora a efectuat plata contribuţiei în trimestrele în discuţie.

În consecinţă, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-reclamantă a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii în sensul anulării notificării şi ca urmare a faptului că valoarea consumului determinată de CNAS este nelegală şi obligarea la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor sale.

În opinia recurentei, aprecierile instanţei în ceea ce priveşte stabilirea bazei de calcul a contribuţiei claw-back sunt eronate, fiind bazate pe o aplicare greşită a normelor de drept material, în special a art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, sens în care se impune modificarea considerentelor.

Astfel în mod greşit prima instanţă a reţinut că CNAS a procedat corect prin stabilirea bazei de calcul a contribuţiei ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorilor de contribuţie.

Procedând astfel, instanţa a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 dar şi principul justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, modul de calcul al contribuţiei neavând în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 77/2011.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de pârâtă este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin notificarea nr. x/29.01.2015, recurenta-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei-recurente datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei claw-back aferente trimestrului IV al anului 2014, respectiv valoarea procentului "p" ca fiind 25,33% şi valoarea aferentă consumului de medicamente. Prin adresa nr. x/04.03.2015, astfel cum a fost modificată prin adresa nr. x/19.03.2015, s-a respins contestaţia administrativă.

Prin notificarea nr. x/29.04.2015, recurenta-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei-recurente datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei claw-back aferente trimestrului I al anului 2015, respectiv valoarea procentului "p" ca fiind 26,10% şi valoarea aferentă consumului de medicamente. Prin adresa nr. x/16.06.2015, s-a respins contestaţia administrativă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare, instanţa de recurs va menţine soluţia de respingere a excepţiei întrucât, verificând motivele invocate de reclamantă prin contestaţiile administrative şi prin cererea de chemare în judecată, se reţine că s-a antamat problema nemotivării notificărilor şi a imposibilităţii de verificare a datelor comunicate de CNAS, reclamanta solicitând a i se comunica valorile consumurilor de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor sale.

În consecinţă, solicitarea formulată de reclamantă nu are caracter de noutate, recurenta-pârâtă fiind învestită prin contestaţia administrativă şi cu criticile formulate de reclamantă prin cererea completatoare astfel că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte soluţia primei instanţe de anulare a actelor contestate, Înalta Curte o va menţine, fiind în acord cu judecătorul fondului referitor la argumentele potrivit cărora DAPP nu are posibilitatea de a cunoaşte şi de a verifica data eliberării medicamentelor pe care le-a declarat ca făcând parte din portofoliul său.

Dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma existentă la data emiterii actelor contestate), prevăd modul în care se stabileşte şi se raportează consumul de medicamente în vederea calculării contribuţiei trimestriale astfel:

"(3) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Prin aceste dispoziţii legale se instituie un circuit al informaţiilor privind consumul de medicamente, precum şi documentele care urmează a fi întocmite de către autorităţile publice în vederea comunicării şi centralizării informaţiilor.

Este evident faptul că modul în care se colectează şi se centralizează datele menţionate anterior trebuie să asigure atât transparenţa acestora cât şi corectitudinea lor.

Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că motivul de nelegalitate constând în imposibilitatea de se verifica legalitatea menţiunilor cuprinse în notificări, a fost corect reţinut de prima instanţă.

Puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituţia României prevede în art. 31 alin. (2) obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice, dar şi asupra problemelor de interes personal.

Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-şi motiveze deciziile echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei şi a statului de drept bazat pe principiul legalităţii, cu alte cuvinte, în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora şi în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.

Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, contribuţiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanţe de urgenţă".

Faţă de aceste prevederi legale, nu se vor reţine susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora reclamanta-intimată a inclus în listele transmise medicamentele identificate prin codurile CIM întrucât calculul taxei se realizează pentru medicamentele raportate potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, şi nu pe baza raportărilor DAPP.

Contribuţia de claw-back este asimilată obligaţiei fiscale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că se impune ca actul de constatare al sumei de plată să fie conform şi principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalităţii prevăzut expres la art. 3 lit. b) din Codul fiscal, potrivit căruia: "b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;".

Într-adevăr, recurenta-pârâtă a comunicat datele centralizate însă lipsa datelor primare furnizate de spitale, centre de dializă şi farmacii referitoare la consumul de medicamente, care se comunică în baza O.U.G. nr. 77/2011, conduce la concluzia că s-a procedat într-o manieră unilaterală şi discreţionară prin stabilirea datelor menţionate în cuprinsul notificării, pe baza unor date centralizate în cadrul unui sistem informatic care nu sunt accesibile intimatei-reclamante.

În acest context, nu se vor reţine argumentele recurentei-pârâte care susţine că datele transmise sunt conform cu realitatea tocmai pentru faptul că aceste date nu prezintă caracter de accesibilitate şi transparenţă, fiind înregistrate în evidenţele unităţilor care le raportează şi preluate întocmai prin centralizarea lor, fără a se da posibilitatea controlului acestora pentru a se verifica dacă sunt sau nu reale.

Chiar şi în condiţiile în care documentaţia primară era dificil de administrat, această împrejurare nu este de natură a înlătura caracterul util şi pertinent al acestor înscrisuri astfel că nu se reţine argumentul în sensul că prima instanţă a interpretat cu rea-credinţă diligenţele depuse de pârâtă, întrucât ceea ce deţine recurenta-pârâtă sunt situaţiile centralizate valoric pe fiecare cod CIM iar valorile lunare de consum medicamente comunicate de către casele de asigurări de sănătate se face prin machete de raportare.

Chiar şi în situaţia în care sistemul de raportare este cel prevăzut prin dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, nu se poate înlătura accesul la justiţie a plătitorului taxei claw-back care trebuie să achite contribuţia legală însă nu poate verifica datele care au stat la baza raportărilor centralizate de CNAS. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât chiar din rapoartele depuse de recurenta-pârâtă rezultă existenţa unor erori cu privire la valorile indicate iniţial în notificări.

Nu este negată obligaţia intimatei-reclamante de a achita taxa claw-back, astfel cum s-a statuat şi jurispudenţa Curţii Constituţionale, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, invocată de recurenta-pârâtă, sînsă criticile avansate de recurenta-pârâtă nu conduc la reformarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond care, în mod corect a dispus anularea notificărilor şi a răspunsurilor la plângerea prealabilă, urmând ca pârâta să emită alte notificări, dar în condiţii de legalitate.

În consecinţă, în lipsa unor elemente concrete referitoare la suma pe care o datorează intimata-reclamantă cu titlu de contribuţie de claw-back, pentru veniturile încasate din vânzarea de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, actele administrative contestate au fost corect anulate de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte anularea adreselor nr. x/04.03.2015 şi y/16.06.2015, instanţa reţine prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor . . . . . . . . . .(2) Contestaţiile şi actele doveditoare se depun la registratura Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7)".

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol dispune că "Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

În consecinţă, acest motiv de recurs referitor la faptul că cele două adrese nu sunt acte administrative nu va fi reţinut ca întemeiat.

Instanţa de control judiciar constată ca fiind întemeiat recursul declarat de pârâtă în ceea ce priveşte obligarea acesteia la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum înregistrat în trimestrele IV 2014 şi I 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Din lecturarea considerentelor hotărârii recurate se desprinde concluzia că cererea reclamantei a fost admisă în ceea ce priveşte componenta de comunicare a consumului de medicamente, adică de comunicare a numărului de unităţi din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS, însă fără a se indica un temei de drept avut în vedere de prima instanţă la pronunţarea acestei soluţii, singurul argument fiind că este necesară cunoaşterea acestui element pentru a se putea verifica ulterior dacă s-a luat în calcul preţul integral al medicamentului sau numai partea care se decontează.

Or, o astfel de justificare nu are acoperire legală, astfel că hotărârea recurată a fost pronunţată, parţial, cu eludarea normelor legale incidente speţei.

Astfel, s-a interpretat în mod greşit că valoarea consumului se raportează la valoarea de vânzare a medicamentelor de către deţinătorul autorizaţiilor de punere pe piaţă.

Prevederile art. 3 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conduc la concluzia ca valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS şi din bugetul MS şi nu la consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei.

Aşa cum rezultă chiar din art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (...)" iar la alin. (4) se stipulează că "(4) Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente (...)."

Prevederile legale citate se coroborează şi cu cele ale art. 3 alin. (2) prin care se reglementează formula de calcul a procentului "p" în funcţie de indicatorii CTt care este egal cu valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată, iar BAt este egal cu bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul MS.

Astfel, întrucât contribuţia claw-back se calculează prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, recurenta-pârâtă are obligaţia de a comunica DAPP valoarea consumului şi nicidecum consumul în sens cantitativ, astfel cum eronat a reţinut prima instanţă şi cum a interpretat intimata-reclamantă.

Faţă de aceste considerente, este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., doar în ceea ce priveşte recursul principal declarat de pârâtă şi numai în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea acesteia la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum înregistrat în trimestrele IV 2014 şi I 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Analizând recursul incident declarat de reclamantă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Recurenta-reclamantă a apreciat că este eronată soluţia primei instanţe prin care a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, consum aferent vânzărilor sale.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de recurs constată că argumentele instanţei de fond sunt corecte, întrucât reclamanta a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Din interpretarea coroborată şi sistematică a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 rezultă că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul MS.

De altfel, decizia Curţii Constituţionale nr. 789/2015 interpretează actul normativ care reglementează obligaţia de plată a contribuţiei, conform căreia valoarea consumului este suma valorilor de compensare a medicamentelor din FNUASS şi din bugetul MS, iar nu suma valorilor de vânzare a medicamentelor de către DAPP, pe lanţul de distribuţie.

Prin decizia sus-menţionat, Curtea Constituţională a statuat că, "în aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se intern în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus".

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că "această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP."

Văzând considerentele obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 665/2015, 668/2014 şi 789/2015, instanţa de recurs reţine că, în ceea ce priveşte adaosurile comerciale, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, nu sunt întemeiate susţinerile recurentei-reclamante.

De altfel, recenta jurisprudenţa a instanţei supreme este în acest sens, recurenta indicând soluţii din jurisprudenţa mai veche.

Având în vedere considerentele mai-sus expuse, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Se va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând, se va înlătura obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrat în trimestrele IV din 2014 şi I din 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Se va respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând, înlătură obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrat în trimestrele IV din 2014 şi I din 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2019.