Territorial jurisdiction for union-filed labor claims: domicile of individual member vs. seat of syndicate

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 27.05.2019, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" a solicitat, pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea acestora la: - recalcularea salariului de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 3364 RON pentru funcţia de agent de poliţie, - plata diferenţelor salariale începând cu data de 27.05.2016 şi până la data încetării raporturilor de seriviciu; - obligarea I.P.J. Hunedoara să recalculeze şi să comunice Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne noua adeverinţă în raport de salariul de 3364 RON; - obligarea Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. la recalcularea pensiei militare actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin sentinţa nr. 4761 din data de 25 iunie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat şi a avut în vedere domiciliul reclamantului A. din Petroşani, judeţul Hunedoara.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1305 din data de 31 octombrie 2019 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută a Tribunalului Hunedoara, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex în condiţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, care îi conferă calitate procesuală activă, iar pentru determinarea competenţei teritoriale, trebuie să se ţină seama de sediul acestuia, având în vedere şi decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013 pronunţată în recurs în interesul legii.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional Pro Lex pentru membrul său de sindicat - reclamantul A. îl reprezintă obligarea pârâţilor Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale, respectiv recalcularea pensiei militare, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive - Legea nr. 188/1999, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 71/2015, Legea nr. 153/2017.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 27.05.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus enunţat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Naţional Pro Lex nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestuia (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar şi interesul promovării acţiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziţii ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi băneşti izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că la momentul formulării acţiunii acesta avea domiciliul în Petroşani, jud. Hunedoara (astfel cum a fost indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cum rezultă şi din înscrisurile ataşate), localitate în raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Hunedoara şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.