Jurisdiction referral inadmissible; res judicata binds service pension certificate claim to Bucharest Tribunal.

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârile pronunţate în cauză

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018, la data de 18.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Senatul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtului la emiterea şi comunicarea către Casa Naţională de Pensii Publice a unei adeverinţe nominale pentru actualizarea pensiei de serviciu conform art. 15 alin. (1) lit. c) din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, după modelul prevăzut în Anexa nr. 3 din aceleaşi Norme, cu indicarea în adeverinţă a procentului de majorare de 50% a salariului de bază de care a beneficiat, începând cu data de 28.11.2015, funcţionarul public parlamentar aflat în activitate, care ocupa la data de 28.11.2015 funcţia de Referent în cadrul Senatului României, a actului normativ în baza căruia a avut loc majorarea (potrivit art. III din Legea nr. 293/2015) şi a datei de la care s-a aplicat majorarea (începând cu data de 28.11.2015);

- plata de daune moratorii, reprezentând dobânda legală aplicată la diferenţa între pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată, începând cu data punerii în întârziere, potrivit Notificării nr. x/21.06.2018, comunicată pârâtului la data de 26.06.2018; precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 528 din data de 30 ianuarie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, a obligat pârâtul să emită şi să transmită Casei Naţionale de Pensii Publice o adeverinţă pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei conform prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care să se menţioneze procentul de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcţionarul public parlamentar aflat în activitate, cu acelaşi nivel de salarizare şi pe aceeaşi funcţie publică cu a reclamantei începând cu data de 28.11.2015, în temeiul art. III din Legea 293/2015, a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Ulterior, soluţionând calea de atac promovată în cauză, prin decizia nr. 2993 din data de 4 iunie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de sesizare a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - cu privire la clarificarea instanţei competente funcţional a soluţiona cauza, formulată de Senatul României, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Senatul României împotriva sentinţei civile nr. 528/30.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat temeinicia motivului de apel referitor la necompetenţa funcţională a primei instanţe şi greşita respingere a acestei excepţii invocată de pârât prin întâmpinare, reţinându-se că pretenţiile care fac obiectul acţiunii îşi găsesc fundamentul în fostul raport de serviciu al funcţionarului public parlamentar, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi nu a celei de conflicte de muncă şi asigurări sociale

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost reînregistrată sub nr. x/2018*, iar prin încheierea din data de 23 septembrie 2019 această instanţă a admis excepţia de necompetenţă funcţională, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului.

Pentru a se dispune astfel, a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 7/2006, art. 153 şi 156 din Legea nr. 263/2010 sau art. 266 Codul muncii şi s-a apreciat că litigiul trebuie soluţionat de un complet specializat în dreptul muncii şi asigurări sociale.

Această opinie fiind contrară celei exprimate de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia nr. 2993/2019, care ar fi trebuit, conform art. 480 alin. (4) C. proc. civ., să trimită cauza instanţei competente, s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe regulatorul de competenţă.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra sesizării

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit textului de lege menţionat, există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Astfel cum s-a expus în precedent, la punctul 1 al prezentei decizii, instanţele implicate nu şi-au declinat, reciproc sau succesiv, competenţa de soluţionare a cauzei.

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale nu este o hotărâre de declinare a competenţei, ci una de admitere a căii de atac, de anulare a unei sentinţe pronunţate în primă instanţă şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa apreciată ca fiind competentă.

Având în vedere dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., care se aplică prin analogie şi hotărârilor definitive pronunţate de instanţele de apel, se reţine că această chestiune, a instanţei competente să soluţioneze cauza în fond, este o chestiune dezlegată de instanţa de control judiciar, asupra acesteia nu se mai poate reveni, întrucât a intrat în puterea de lucru judecat, astfel încât nici Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai pot prezenta argumente de fapt sau de drept care să înlăture competenţa astfel stabilită.

Pentru considerentele expuse, dat fiind faptul că în cauză nu se poate vorbi despre declinări reciproce sau succesive de competenţă, iar hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu a generat un conflict de competenţă, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunţarea regulatorului de competenţă şi va trimite cauza spre soluţionare instanţei indicate în decizia nr. 2993/4.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Trimite acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, conform deciziei de casare nr. 2993/4.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.